marți, 19 iunie 2018

Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului (19 iunie)

Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului (19 iunie)






Sfântul Apostol Iuda, ruda Domnului (19 iunie) - Bublioteca Cronopedia- colecţia "Vieţile sfinţilor". Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), sau după articole specifice de pe web realizată de Ioan Muntean.

Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

luni, 11 iunie 2018

Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie)

Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie)








Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia. Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

joi, 7 iunie 2018

Cum se fac bliniile de salcâm

Cum se fac bliniile de salcâm







Cum se fac bliniile de Salcâm





Unul dintre cele mai interesante și ciudate preparate culinare românești sunt bliniile de salcâm. Această gustare este extraordinară prin simplul fapt că își are rădăcinile în timpuri demult apuse. Pe lângă acest aspect istoric, gogoșelele de salcâm sunt o adevărată delicatesă, pe care puțini au șansa să o guste.



Cuvântul blinie provine din slavonă și semnifică un fel de mâncare făcut dintr-un aluat ca al clătitelor” (DLRLC, 1955-1957 și ”(Mold.) un fel de jumări” (Șăineanu, 1929). Bliniile de salcâm mai sunt cunoscute precum gogoșele de salcâm, frigănele sau chiar șoricei.



Acest preparat culinar își are originile în negura timpului, în vremea în care dulciurile nu se găseau la fiecare colț de stradă și gospodinele, fiind extrem de creative, au inventat această delicatesă.



Cum se prepară bliniile de salcâm?

Ingrediente: 



  • 250 gr de făină (o cană)
  • 200 gr lapte integral
  • 150 gr bere albă neflitrată
  • 50 gr zahăr (2 linguri)
  • 2 ouă de țară
  • 1 păstaie vanilie
  • 1 lingură rom bun
  • 1 linguriță sare

Înainte să vă apucați de prăjit, pregătiți la îndemână:

  1. într-un tuci puneți la încins 2 căni de ulei
  2. acoperiți un platou, pe care veți scoate bliniile, cu mai multe straturi de hârtie de bucătărie absorbantă.
  3. țineți la îndemână un clește sau o pensetă de bucătărie cu care veți scoate bliniile din ulei. Paletele rețin prea mult ulei și de aceea nu le recomand.
Se amestecă ingredientele într-un bol mare, până la omogenizare, folosind un tel. Florile se cufundă pe rând în aluat, se scurg până nu mai picură, apoi se cufundă, tot pe rând, în baia de ulei încins. Se țin, întorcându-le pe cealaltă parte, până se rumenesc frumos. Cam două minute de fiecare. În fine, se scot pe hârtia absorbantă.















Din cantitatea de aluat de mai sus vor ieși suficiente blinii pentru un lighean întreg. Se servesc cu zahăr pudră pe deasupra, sau, și mai bine, cu înghețată de vanilie.







marți, 29 mai 2018

La fântână





muzica şi versurile: Marin Voican Ghioroiu
interpretează: Rodica Anghelescu
concept şi realizare video: Ioan Muntean

L A F Â N T Â N Ă


Ă…u-uă! Uă!… şi-o alună,
Azi-noapte, când era Lună,
Mă coborâi la fântână,
Să privesc apa, să-mi spună Bis:
Dacă mai am soartă bună.

Ă…u-uă! Uă!… viorea,
Faţa apei tremura…
Un luceafăr îmi zâmbea –
Gingaş luceafăr de zori, Bis:
Avea ochii negrişori.

Ă…u-uă! Uă!… mă doreau,
Razele lui mă-nveleau,
Chipul tău mi-l aduceau.
Dragul meu, mi te-am zărit, Bis:
Din apă când ai ieşit.

Ă…u-uă! Uă!… măi băiete,
Te-am îmbrăţişat cu sete;
Că iubirea unei fete…
E căldură de la soare Bis:
Şi de viaţă dătătoare.

duminică, 27 mai 2018

De ieri şi de azi: Duminica Mare a Rusaliilor

De ieri şi de azi: Duminica Mare a Rusaliilor



Duminica Mare a Rusaliilor

De Rusalii...
Duminica Mare a Rusaliilor sau aPogorârii Sfântului Duh, este sărbătoarea creştină care încheie ciclul Pascal. Ea se suprapune cu sărbătoarea populară a Rusaliilor şi de aceea sunt foarte greu de diferenţiat obiceiurile si practicile creştine de cele precrestine. Foarte multe din datinile acestei zile sunt în legătura cu cele din ziua premergătoare, a Moşilor de vară, sau cu sărbătoarea de a doua zi, Rusaliile.
S-au păstrat până azi multe dintre obiceiurile şi tradiţiile populare legate de Duminica Mare. Am selectat pentru voi - din studiul “Sărbătorile de vară la români” publicat în anul 1910 de către marele etnolog şi folclorist roman Tudor Pamfile - descrierea câtorva dintre ele:

Poartă împodobită
 de Duminica mare
“De cu sâmbătă seara flăcăii se duc pe la vii sau pe la păduri, unde taie nuiele mari şi frumoase de tei. Aceste nuiele le duc acasă în spinare, pe greabănul cailor sau cu trăsurile (…). Cei care aduc pentru casa lor, cei ce cumpără sau dobândesc în dar, aceste ramuri,  împodobesc întreaga gospodărie cu nuiele de tei. Rămurelele mici le pun pe la icoane şi pe la corzile caselor, iar afară le pun pe la ferestre (între geamuri şi zăbrele) şi pe sub streasină. Mai toţi pun şi prin garduri, dar mai ales pe la ţăruşii porţii. Teiul astfel pus, oriunde ar fi, rămâne acolo uitat.”

Împărţirea ramurilor de tei
Ramuri de tei se duc şi la biserici: “Rămurelele se aşează înaintea icoanei Maicei Domnului sau nafurarului. După serviciul dumnezeesc, preotul ia câte o mlădiţă mică şi o dă fiecărui creştin care se perindează la anafură. Aceste mlădiţe se păstrează apoi la icoanele din casă, întocmai ca salcia de Florii.”
Despre aceste crenguţe de tei aduse în ziua de Duminica Mare de la biserică se crede că au puteri protectoare:
 “Teiul de Dumineca Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine a se arunca afară câte o crenguţă de tei uscat, cu credinţa că făcând astfel, piatra încetează. Alteori, cu aceleaşi crenguţe, este destul numai să se ameninţe înspre partea de cer de unde vine ploaia cu piatră, ca aceasta să se risipească îndată.”
 În Ţara Românescă femeile duceau la biserică în Duminica Mare frunze de tei, de mure, de soc şi de jaleş. Acestea erau lăsate acolo timp de trei săptămâni şi erau aduse acasă în a treia duminică:
 “Aceste buruieni, cred şi spun, că sunt bune pentru multe leacuri. Din ele se fac mai cu seama ceaiuri împotriva răguşelii şi a junghiului provenit din răceală. Cu aceste plante se descântă şi la boli, dar mai ales slujesc la vrăjile de dragoste.
Citeşte aici mai multe despre: Cântecele şi descântecele de dragoste.
Ca să fii ferit de futişaguri şi pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbăta pentru a doua zi, pentru Duminica Mare ca s’o dai de pomană ori s’o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi şi să o scoţi pe urmă, să o rupi în trei părţi şi să o împarţi la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic”.
Cunună
O altă credinţă populară legată de această zi este aceea că: “spre Duminica Mare, comorile bune, care ard numai pe la zile mari, îşi arată flacăra.”
 O tradiţie care se mai păstrează prin unele sate din Transilvania este aceea de a se face în ziua de Duminica Mare cununi de cununie “din spice de grâu curat şi din felurite flori de câmp”. Acestea se duc la biserică “unde se păstreaza apoi la icoane, pentru toate cununiile de peste an.”
Un obicei întâlnit prin părţile Muscelului era acela al “prinsului suratelor”: Cele două fete care vor “să se prindă surate” taie o ramură de măr dulce şi apoi merg la o fântână împreună cu un flăcău. “Acolo, una se aşează într’o parte şi cealaltă în faţa ei. Flăcăul le întreabă şi ele răspund de trei ori:
La fântână...
- Daţi surate pân’la moarte ?
- Dăm surate pân’la moarte !
- De azi înainte sunteţi surori ?
- Suntem !
- De azi înainte să ştiţi: nu vă mai ziceţi pe nume ci surate.
Apoi flăcăul le dă în mână crăcana de măr dulce, şi apucând una de o ramură şi alta de cealaltă, trag s’o spintece.”
Tot în Duminica Mare, pentru că a doua zi încep Rusaliile, era obiceiul ca seara să se ungă tocurile ferestrelor şi al uşilor cu usturoi şi cu leuştean “spre a feri gospodăriile de duhurile necurate”. Pentru că începând de a doua zi “aceste duhuri se vor război în văzduh cu duhurile bune şi din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.


Sursa informaţiilor şi a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile de vară la români” semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librariile Socec&Co. în anul 1910.

Evenimentele zilei...