Culorile pielii au variat de la măsliniu, maro și negru până la sidefat/metalic pe întregul spectru al curcubeului, variind de la violet, roz, roșu vișiniu, cafeniu gălbui, portocaliu închis, maro umbrit, gri, albastru, verde închis, negru cărbune, și alb cretos. Pielea lor avea o strălucire metalică, lucioasă, semi-reflectorizantă. Klingonii albini erau adesea considerați proscriși în societatea klingoniană.
Copiii klingon s-au maturizat mult mai repede decât copiii umani. La vârsta de doar un an pământesc, un copil klingon avea înfățișarea unui copil uman la aproximativ patru ani. Până la vârsta de opt ani pământeni, un klingon a atins maturitatea pe care un om nu a atins-o până la vârsta de șaisprezece ani. Rop'ngor a fost o boală comună a copilăriei printre klingonieni. Când copiii klingoni au început să devină adulți, au trecut prin jak'tahla, o formă klingoniană de pubertate. (Star Trek: Insurecție) Ca și alte specii de mamifere, femelele Klingon au fost capabile să alăpteze pentru a alăpta sugarii.
Klingonii au avut tendința de a trăi peste 150 de ani. Chiar și la vârsta înaintată, klingonii erau de obicei încă suficient de puternici pentru luptă, dar erau încă susceptibili la diferite stări mentale asociate bătrâneții.
Klingonii erau considerabil mai puternici decât majoritatea umanoizilor, cel puțin la fel de puternici ca vulcanii. S-ar putea să fi fost chiar mai puternici, deoarece jumătate-Klingonianul B'Elanna Torres a reușit să se lupte cu Vulcanul Vorik pe baze egale și, în cele din urmă, să-l învingă, în ciuda faptului că era mai mare decât ea. Cu toate acestea, în ciuda rezistenței și robusteței lor generale, klingonienii aveau o toleranță la frig considerabil mai mică decât oamenii.
Simțul mirosului klingon era deosebit de acut; de fapt, era suficient de puternic pentru a fi folosit eficient pentru a depista prada în timpul unei vânătoare. De asemenea, s-a sugerat că simțul lor olfactiv joacă un rol esențial în practicile lor de împerechere.
Doctorul Julian Bashir a remarcat odată sarcastic că mirosul natural produs de klingoni era comparabil cu o „aromă de pământ, turboasă, cu o notă de liliac”. Pentru oameni și vulcani deopotrivă, navele Klingon au miros urât. De exemplu, Leonard McCoy s-a referit odată la mediul unei păsări de pradă klingon, operat până de curând de klingon, ca având o „duhoare”.
În timpul scrierii „Câinii adormiți”, ideea ca Klingonienii să nu fie igienic a fost adăugată cu o referire scrisă, dar în cele din urmă omisă, la păduchii Klingonieni.
Deși co-producătorul și fostul consultant științific André Bormanis le-a dat lui Judith și Garfield Reeves-Stevens o notă care spunea că o latrină klingon își va pierde mirosul după sute de ani, Garfield Reeves-Stevens credea că ar putea fi făcută o excepție pentru klingoni. De acord, Michael Okuda a contestat respectuos nota lui Bormanis dintr-un comentariu audio pentru „Efectul de observator”, pe baza comentariului pe care McCoy îl face despre păsările de pradă împuțite din The Voyage Home. Cu toate acestea, Okuda i-a atribuit în mod eronat remarca lui Montgomery Scott.
Klingonii precum Kurn aveau capacitatea instinctivă de a simți decizia de a ucide uitându-se în ochii adversarilor lor. Worf, în ciuda faptului că a fost crescut de oameni de pe Pământ, și-a păstrat această abilitate când a simțit că spiritul războinic al lui Martok se întoarce suficient pentru a câștiga duelul fără a-l ucide pe Worf.
Sângele klingon ar putea conține ribozomi care erau compatibili pentru transfuzie cu un romulan. Sângele Klingonian a variat în culoare de la roșu închis la mai mult de un roz deschis.
Sângele klingon oxigenat a apărut de obicei roșu într-o atmosferă de clasa M. Cu toate acestea, sângele Klingonian apare roz/violet în Star Trek VI: Țara nedescoperită. Sângele roz de Klingon a reapărut și în episodul al doilea sezon al Star Trek: Discovery ”Point of Light”, în scene plasate pe lumea natală a Klingonilor.
Pentru Țara nedescoperită, în scenele în care picăturile de sânge Klingon plutitoare sunt afișate cu gravitate zero, totuși, sângele era aprins în roșu, în condiții de alertă roșie. Filmul, așa cum a fost scris inițial, a inclus în schimb sânge Klingon verde, deși acest lucru a fost schimbat datorită faptului că sângele Vulcanian despre care se spune că este verde.
Sângele Klingonian a fost colorat în levănțică special pentru evaluări și scopuri. În esență, sângele violet a fost menit să se arate ca în mod clar străin. Steven-Charles Jaffe a comentat: „ILM a făcut o treabă minunată cu sângele CGI plutitor”. În Star Trek VI: Țara nedescoperită, colonelul Worf a reușit să diferențieze vizual sângele Klingon de sângele uman după ce colonelul West, deghizat în Klingon, a fost identificat ca un impostor prin sângele său de culoare purpurie. Cu toate acestea, un cântec de băut în limba klingon, prezentat în „The Way of the Warrior”, așa cum este tradus în scenariu, menționează râul Skral care curge roșu purpuriu ca urmare a unei bătălii care a lăsat sângele până la gleznă. Cu excepția Star Trek VI și Discovery, sângele Klingonian a fost întotdeauna roșu în toate cazurile în care a fost afișat, inclusiv în Star Trek III: Căutarea lui Spock, Star Trek Generations și episoadele tuturor celorlalte seriale de televiziune Star Trek.
Cu titlu de explicație, Larry Nemecek a postulat: „Poate că, în retrospectivă, globurile de sânge pe care le-am văzut în ST: VI interacționau într-un mod ciudat și vizibil în mijlocul toxinelor din sistemul atmosferic defectuos al navei puternic avariate a lui Gorkon!” (Star Trek Monthly numărul 110, p. 62). Un lucru de la sângele roz și Punctul de lumină al Țării Nedescoperite au în comun că ambele au apărut probabil în condițiile atmosferice native ale Klingonilor.
Cerințele nutriționale klingon erau tipice pentru majoritatea umanoizilor, în timp ce, dr. Pulaski a remarcat odată că, în timp ce hrana lor era considerată de majoritatea negustorii, de obicei, „ceea ce ne ucide, îi ucide”. O excepție de la această observație a fost ceaiul folosit la ceremonia ceaiului Klingonian, care era toxic până la punctul de a fi mortal pentru oameni și capabil să îmbolnăvească grav klingonii, așa cum a făcut.
Alte concluzii
Klingonii sunt singurele specii care nu aparțin Federației care au apărut în douăsprezece filme. În Star Trek: The Motion Picture, ei încearcă să-l atace pe V'ger și sunt vaporizați. Ele apar în simularea testului Kobayashi Maru din Star Trek II: The Wrath of Khan. Ei sunt principalii răufăcători după tehnologia Genesis din Star Trek III: Căutarea lui Spock. În Star Trek IV: The Voyage Home, nava principală este o pasăre de pradă klingoniană, iar ambasadorul klingonian apare devreme, pentru a- l extrăda pe Kirk. În Star Trek V: The Final Frontier, un ambasador Klingon este prezentat din nou, pe Nimbus III, și ei apar, de asemenea, ca răufăcători secundari, în timp ce un tânăr ofițer klingon îl urmărește pe Kirk pentru gloria de a învinge un infam inamic al Imperiului. În Star Trek VI: Țara nedescoperită, generalul Chang este principalul răufăcător ca klingon și apar, de asemenea, pe tot parcursul filmului în timpul procesului de pace al Acordurilor Khitomer.
În toate filmele TNG, Worf apare în ciuda angajamentelor sale față de Deep Space 9, iar surorile Duras apar în Star Trek Generations. Cel puțin trei drone Borg văzute în Star Trek: First Contact sunt, de asemenea, de origine klingoniană.
Star Trek: Picard este în prezent singurul serial în care nu apar klingoni (deși o imagine a klingonilor dintr-un episod TNG apare în primul episod în timpul unui reportaj de știri).Craniul lui Martok apare în sezonul 2; și Worf apare în sezonul 3.
Navele klingoniene apar din nou în scenariul Kobayashi Maru din filmul Star Trek. Apariția lor completă a fost tăiată din film, prevalența lor până atunci l-a determinat pe Damon Lindelof – care a lucrat la film ca producător și scriitor al scenariului filmului – să remarce: ”Ce film Trek ar fi complet fără klingoni? Răspunsul este... al nostru” (scenă ștearsă „Klingons Take Over Narada”, Star Trek (ediție specială și trei discuri Blu-ray) Klingonii au fost afișați pe Ketha Province of Qo'noS în Star Trek Into Darkness. Klingonii nu apar în Star Trek Beyond, dar în Star Trek Beyond - The Makeup Artistry of Joel Harlow, se dezvăluie că un Klingon trebuia să apară în film, dar în cele din urmă a fost tăiat.
Alex Kurtzman a explicat că dacă Worf va fi introdus vreodată în Star Trek: Picard, el ar arăta la fel ca în emisiunile anterioare și a explicat că diferențele Discovery Klingon sunt diferențe rasiale regionale, așa cum diferențele dintre romulani sunt explicate în Picard.
„Nu, trebuie să arate la fel”, spune Kurtzman. „Nu schimbăm asta. Este amuzant, pentru că veți vedea când veți ajunge la al treilea episod al lui Picard, există diferite tipuri de romulani care arată diferit, în funcție de teritoriile lor. Veți vedea câteva Romulani care au doar urechi, veți vedea unii cu urechi și creste adânci în frunte... așa că trebuie să cred că există diferite iterații ale Klingonilor, în funcție de locul de unde sunt.”
Apocrife
În romanul Summon the Thunder, parte din seria Star Trek: Vanguard, klingonii care aveau o înfățișare umană (descendenții victimelor virusului Klingon Augment) sunt denumiți”QuchHa”, sau „cei nefericiți”. De obicei, au servit în propriile lor unități, deși se știa că se amestecă cu restul flotei ocazional.
„Against Their Nature”, prima ediție a ”Star Trek: Klingons - Blood Will Tell”, o serie IDW Comics care spune poveștile ”Errand of Mercy”, ”The Trouble with Tribbles”, „A Private Little War”, și „Ziua Porumbelului” din punctul de vedere al klingonilor sugerează că, în timp ce vindecarea lui Phlox și a lui Antaak a eliminat puterea Augment și inteligența Augment, cei afectați și-au păstrat ambiția superioară a Augments și, ca atare, acești klingoni au fost în mare măsură responsabili pentru expansiunea Imperiului. în secolul dintre Star Trek: Enterprise și TOS, devenind în cele din urmă suficient de puternic pentru a obține o majoritate în Consiliul Înalt.
În romanul Pioni și simboluri, klingonii sunt descoperiți a fi daltonici în sensul uman, incapabili să distingă roșul de negru. De asemenea, se descoperă că vederea lor se extinde în ultraviolete, până la 32.000 Ångströms.
În romanul Ismael, klingonii sunt descriși ca fiind cuceriți și înălțați din punct de vedere economic de către imperiul Karsid. Klingonii s-au răzvrătit apoi și i-au răsturnat pe Karzizi, obținând tehnologia lor înaltă. Acesta a fost dat ca unul dintre motivele pentru care klingonii au fost așa cum au fost și, de asemenea, cum ar fi putut dezvolta tehnologia star-faring, având în vedere structura lor socială actuală.
În Star Trek Online, majoritatea Klingonilor sunt din nou inamici cu Federația până în 2399, după ce au profitat de romulani cucerind o mare parte din teritoriul lor în urma morții lui Shinzon și apoi a distrugerii lui Romulus. Klingonii au cucerit, de asemenea, Gorn, Orioni și Nausicaani. Evident, Klingonii sunt văzuți alăturându-se Flotei, dacă sunt deblocați. Misiunea „Past Imperfect” de la Federație oferă un posibil răspuns la modul în care modificările virusului Augment au fost în cele din urmă vindecate, dezvăluind că nebunul amiral klingon B'Vat a răpit-o pe Miral Paris și a adus-o în trecut, unde i-au folosit klingon-ul/ ADN uman pentru a produce un leac.
În jocul online Star Trek Timelines, include toate cele trei tipuri de klingoni care apar din diferitele lor epoci, înfățișând cu exactitate diferențele fiziologice ale fiecărui personaj în aparențe. Kor, Koloth, Kang apar reflectând o parte a istoriei din era TOS din secolul 23, T'Kuvma apare reprezentând războiul Klingon/Federație al secolului 23, personaje precum Chang, Kruge, colonelul Worf reprezentând anii 2270-90 Perioada, personaje precum Gowron, Worf, Martok, Alexander, B'Elanna Torres și Duras Sisters apar reflectând secolul al 24-lea.
Evenimentul legat de Discovery, care introduce T'Kuvma și o implică pe Katherine Janeway (inclusiv o variantă klingonică din secolul al 24-lea Janeway) este descris ca atare”USS Shenzhou a sosit în secolul al 24-lea, cuprins de o anomalie temporală distructivă. Flota Stelară încă nu a luat legătura. cu echipajul, dar anomalia a adus tot felul de lucruri din timpul lui Shenzhou până în zilele noastre...”
Klingonii afectați de virusul augment, propagat de o mutație a gripei levodiene, au fost creați din greșeală de către cercetătorii klingon care încercau să bio-inginerească războinici îmbunătățiți folosind ADN din embrioni umani modificați genetic, rămași din războaiele eugenice de pe Pământ. Acești klingoni și-au pierdut trăsăturile creastei craniene și, în esență, erau remarcabil de asemănători ca aspect cu oamenii moderni.
Deși leacul pentru virus fusese distribuit în întregul Imperiu, ADN-ul klingonilor afectați a fost alterat de virus, iar starea a fost transmisă descendenților infectați. Inițial, au existat milioane de klingoni care au trebuit să trăiască cu desfigurarea timp de mai bine de un secol.
Deși în aparență umană și se distinge în primul rând doar prin citirile tricorderului, Tribbles au putut să identifice și să identifice acești klingoni
În timp ce Kang, Koloth și Kor purtau toți semnul klingonilor augmentați, apariția lor inexplicabilă în DS9:”Blood Oath”în forma modernă de klingon, așa cum a spus Michael Westmore, în acel moment era”Producătorii le-au explicat actorilor că Klingonii trăiesc foarte vechi, iar noul lor aspect a făcut parte din procesul de îmbătrânire.
Virusul Klingon augment
„Nu discutăm despre asta cu străinii.”– Worf, 2268 („Încercări și trible-ations”)
Virusul Klingon augment a fost o formă hibridizată de gripă levodiană care a amenințat să distrugă rasa Klingoniană la mijlocul secolului al 22- lea. A fost creat din greșeală de cercetătorii klingon care încercau să bio-inginerească războinici îmbunătățiți folosind ADN -ul de la embrioni umani modificați genetic, rămași din războaiele eugenice de pe Pământ.
În 2154, oamenii de știință Klingon care lucrau sub conducerea lui Antaak au recuperat mai mulți embrioni Augment dintr-o pasăre de pradă deturnată, distrusă pe orbita coloniei Qu'Vat în timpul Crizei Augment. Temându-se că oamenii ar putea copleși Imperiul dacă vor trece la dotarea navelor lor cu Augmente, a fost creat un proiect pentru a încerca să-și creeze propriile Augmenturi pentru a contracara amenințarea percepută.
Efortul a eșuat îngrozitor. Creșterile create au dezvoltat puterea și inteligența sporite, dar au început să arate și caracteristici umane, de la cele flagrante la cele subtile. Acestea au inclus modificări de personalitate și pierderea crestelor caracteristice ale frunții. În cele din urmă, subiecții au murit de morți chinuitoare când ADN-ul incompatibil a dus la defectarea sistemului neuronal. În timp ce lucra la stabilizarea procesului de augmentare, echipa științifică a îmbunătățit un subiect de testare care, necunoscut echipei, era și el infectat cu gripa levodiană. Virusul gripei a încorporat într-un fel ADN-ul Augment, transformând un experiment atent controlat într-o epidemie. Deoarece procesul instabil de creștere a ucis întotdeauna subiectul, această epidemie a amenințat rasa klingoniană cu dispariția.
Virusul s-a răspândit foarte rapid, infectând milioane de oameni în câteva luni. Una dintre primele planete lovite a fost Colonia N'Vak. Klingonii au încercat să-l captureze pe doctorul Arik Soong pentru a ajuta la dezvoltarea unui remediu, dar eforturile lor au fost zădărnicite de încarcerarea lui Soong într-un centru de detenție de înaltă securitate. Apoi s-au mutat să-l răpească pe doctorul Phlox, folosind intermediari Rigelieni și asistența agenților Secției 31. Phlox a fost forțat să lucreze cu Antaak pentru a găsi un leac. Cu toate acestea, Consiliul Superior Klingon nu a fost dispus să aștepte și a trimis o flotă pentru a anihila planetele infectate, începând cu Colonia N'Vak. După aceea a pornit cursul către Colonia Qu'Vat. (ENT: „Aflicțiune ")
Când a devenit clar pentru echipa de cercetare a coloniei Qu'Vat că va dura săptămâni pentru a dezvolta un remediu, stabilizarea virusului amplificat a devenit preocuparea principală a cercetătorului. Eforturile lor s-au dovedit a fi de succes; a fost dezvoltată o metodă care a stabilizat procesul în stadiile incipiente, după ce crestele craniene s-au dizolvat și au avut loc o reordonare neuronală minoră (care a provocat modificări de personalitate), dar înainte ca virusul să devină contagios, a îmbunătățit abilitățile de creștere și a provocat o fatalitate. defalcarea căilor neuronale.
În cele din urmă, amiralul Krell a convins Înaltul Consiliu să anuleze programul lor de sterilizare de distrugere a planetelor infectate. Cura a fost distribuită în tot Imperiul. Deoarece ADN-ul Klingonilor afectați a fost alterat de virus, aspectul uman și trăsăturile genetice au fost transmise descendenților celor infectați. Inițial, au fost milioane de klingoni care au trebuit să trăiască cu desfigurarea. (ENT: „Divergenta”)
În 2154, Antaak și Laneth s-au temut că Klingonii fără creste vor deveni proscriși, își vor pierde pozițiile și nu vor mai avea un loc în Imperiu. (ENT: “Divergenta ")
Klingonii cu creste pe frunte au fost încă întâlniți de Federație în anii 2250, inclusiv toți membrii cunoscuți ai Înaltului Consiliu Klingonian, ceea ce sugerează că nu toți Klingonii au fost afectați de virus. (DIS: „ The Vulcan Hello”; Star Trek Into Darkness ; SNW: „The Broken Circle”, „Under the Cloak of War”, „Subspace Rhapsody”)
Cu toate acestea, și în ciuda fricii lui Antaak, în anii 2260, klingonii afectați au servit ca căpitani și echipaje ale navelor stelare de linie frontală în Forța de Apărare Klingon. (Star Trek: Seria originală)
Mai târziu, unii dintre ei au obținut chiar titlul de Maestru Dahar și și-au câștigat statuile în Sala Eroilor de pe Qo'noS. (DS9: „ urământul de sânge”, „Sabia lui Kahless”)
Până în secolul al 24-lea, cunoștințele Klingonilor cu frunte netedă au fost în general uitate de populația Federației Unite a Planetelor. De asemenea, motivul pentru care klingonii aveau frunțile netede cu o sută de ani mai devreme nu era cunoscut pe scară largă în afara Imperiului. Întrebat de Miles O'Brien și Julian Bashir, Worf a dat pur și simplu răspunsul „nu discutăm cu străinii”, deși Bashir a bănuit imediat că mutația virală este cauza. (DS9: „Încercări și tribulații”)
În TOS: „The Savage Curtain”, Excalbianii l-au creat pe Kahless ca un Klingon afectat. Totuși, acest lucru poate fi atribuit faptului că l-au creat din mințile oamenilor care la acel moment au avut de-a face în mare parte cu klingonii cu frunte netedă.
Un remediu pentru a reda klingonilor la aspectul lor adecvat a fost găsit, probabil, între 2268 și 2293, deoarece Kang a fost văzut ca un klingon cu cap neted în TOS: „Ziua porumbelului“și ca un klingon normal în VOY: „Flashback”.
Prima dată când klingonii normali au fost văzuți pe ecran a fost în Star Trek: The Motion Picture, plasat la începutul anilor 2270. În Star Trek: Discovery, plasat înainte de Star Trek: The Original Series, precum și în realitatea alternativă tot în anii 2250, Klingonii sunt afișați cu creste pe frunte, ceea ce înseamnă că virusul fie a fost parțial vindecat, fie nu toți Klingonii au fost afectați. S-a spus că un set folosit în „ Vrei să-mi iei mâna?“ include graffiti, inclusiv insulta „Mama ta are fruntea plată”.
Această poveste, văzută în episoadele „Affliction“și „Divergence “din Star Trek: Enterprise, a fost menită în parte să explice de ce Klingonii TOS aveau o înfățișare mai umană, iar klingonii de mai târziu nu. De asemenea, scriitorii au sperat că cele două părți vor arunca puțină lumină asupra schimbării temperamentului și dispoziției Klingonilor dintre TOS și epocile Star Trek: The Next Generation.
De ani de zile, în literatura Star Trek au apărut explicații neoficiale pentru a explica diferența dintre klingonii din seria anilor 1960 și cei din producțiile ulterioare. Ideea de inginerie genetică a fost explorată intens în mai multe publicații licențiate de Paramount Pictures, printre care Star Trek: The Role Playing Game de la FASA, mai multe romane Pocket Books (cum ar fi Rules of Engagement) și cartea de referință The Worlds of the Federation. de autorul Shane Johnson. Aceste lucrări au indicat că „Klingonii” întâlniți în epoca Seriei Originale au fost „fuziuni Klingon-Human” create intenționat pentru a facilita infiltrarea în spațiul Federației; adevărata natură a Klingonilor a fost dezvăluită în timpul transmiterii de urgență a IKS Amar, așa cum este descris în Star Trek: The Motion Picture, și a determinat Federația să-și reevalueze radical evaluarea capacităților științifice ale Klingonilor. Un al treilea tip de Klingon, o fuziune Klingon-Romulan, a fost, de asemenea, descris în cartea non-canon (mai târziu licențiată de FASA) Klingon Covert Operations Manual.
Pe lângă explicația de „fuziune”, producătorii Star Trek: Enterprise auziseră multe propuneri, de-a lungul anilor, pentru povești neproduse în cele din urmă, menite să explice schimbarea aspectului Klingonian. Teoriile suplimentare au inclus că klingonii văzuți în timpul Serii Originale erau dintr-o altă rasă decât cei din epocile ulterioare și, de asemenea, că de vină era un fel de boală. Personalul de redactare Enterprise a reflectat comunitatea de fani, deoarece unii au simțit că ar putea fi distractiv să explice schimbarea, în timp ce alții au considerat că cel mai bine ar fi să ignore întreaga situație. Subiectul a apărut din nou când scriitorul Manny Coto a fost numit showrunner în timpul celui de-al patrulea sezon al serialului.
La început, producătorii erau interesați doar de o poveste cu unul sau mai mulți Klingoni „fără creastă” care se infiltraseră în Flota Stelară în scopul strângerii informații. Se credea că povestea ar putea implica un agent klingon modificat chirurgical la bordul Enterprise, cineva ca Arne Darvin un secol mai târziu. În această perioadă, personalul de redactare a încheiat recent arcul de creștere a crizei în trei părți și le-a trecut prin minte că unii dintre embrionii modificați genetic ar fi putut supraviețui distrugerii Păsării de pradă și că klingonii ar putea folosi acești embrioni pentru a-și bio-inginerească propria versiune a „supraoamenilor klingonieni”. Aceasta părea să fie o cale de intrare într-o poveste care se ocupă de originea Klingonilor asemănătoare omului. Mai exact, producătorii Enterprise au considerat că este pur și simplu „prea cool”o idee să dezvăluie că Kor, Kang și alți Klingoni din Seria Originală ar fi putut avea ADN-ul lui Khan în interiorul lor.
În timp ce unii fani au cerut o explicație pentru klingonii cu „frunte netedă”, scriitorul „Affliction” Michael Sussman a sperat să facă mai mult – să țină seama de schimbarea aparentă a culturii klingonilor între secolele 23 și 24. Așa cum este descris în prima serie Star Trek, Klingonii erau notoriu de sălbatici, vicleni și uneori chiar lași, punând această caracterizare în contradicție cu Klingonii mai nobili și mai onorabili din The Next Generation. „Reordonarea neuronală minoră”observată de Phlox a fost menită să sugereze că klingonii augmentați nu numai că au fost „blestemati”cu un aspect mai uman, ci că au moștenit și multe slăbiciuni umane. În „Divergence”, femeia Laneth, nou infectată cu virusul augment, a susținut că „a simțit frică pentru prima dată de când eram copil”. Colegii ei războinici augmentați „deveniseră ca (oamenii)... slabi, lași”.
Explicația scriitorilor de la Enterprise pentru schimbarea Klingonilor nu a satisfăcut – și nu a putut – pe toți fanii Star Trek. Gene Roddenberry însuși credea că orice „explicație” nu este necesară; machiajul văzut în filme și în seria ulterioară ar fi fost prea scump în anii 1960. Roddenberry a considerat că cel mai bine este să-și imagineze pur și simplu că klingonii au avut întotdeauna creste (deși această preferință a fost contrazisă oficial de canon când schimbarea a fost observată de echipajul DS9 în „Trials and Tribble-ations”).
Aceste informații de fundal au fost contribuite parțial de fostul scriitor/producător Enterprise Mike Sussman, membru al comunității Memory Alpha.
Conform Enciclopediei Star Trek (ed. a IV-a, vol. 1, p. 429), klingonii modificați genetic au fost denumiți „Klingoni metagenici” și „Metageni” în scenariul pentru „Divergență”. Mai mult, autorii acestei lucrări de referință au presupus că toți Klingonii observați în TOS erau metageni.
Un nume alternativ pentru acest virus, din Enciclopedia Star Trek (ed. a IV-a, vol. 1, p. 430), a fost „Virus metagenic Klingon”. Termenii „metagenic” și „metagens” au fost din descrierile scenei scenariului pentru episoadele „Affliction”și „Divergence”.
Apocrife
În Epidemia IDIC, un roman de serie original scris în timpul difuzării The Next Generation, un om de știință Klingon, Korsal, se referă la „Rasa Imperială”, o rasă retrasă de Klingoni care și-au păstrat crestele sprâncenelor. Rasa Imperială nu a fost niciodată văzută în afara Imperiului și existența ei este în mare măsură un mister pentru Federație. Ciuma care face obiectul romanului s-a dovedit a fi o formă mutantă a „Cuma imperială”, la care rasa imperială este foarte vulnerabilă, în timp ce klingonii cu cap neted sunt imuni. Acest roman conținea propria sa explicație parțială pentru diferența de înfățișare dintre Klingonii din seria originală și The Next Generation - și anume că Klingonii „cu capul neted” erau o ramură a rasei Klingoniene special concepute sau selectate pentru contactul cu forțele exterioare.
În romanul Kobayashi Maru, virusul a fost numit virusul Qu'Vat după avanpostul Klingonian. Datorită naturii genetice a virusului care modificase ADN-ul Klingonian, efectele sale au fost transmise descendenților lor, iar mulți dintre cei infectați și-au pierdut astfel o parte din influența și puterea lor în cadrul Imperiului Klingon.
În „ Against Their Nature”, prima parte a seriei IDW Comics Star Trek: Klingons - Blood Will Tell, se sugerează că, în timp ce vindecarea lui Phlox a îndepărtat Augment puterea și Augment inteligența, cei afectați au păstrat ambiția Augment și, ca atare, au păstrat ambiția Augment. au fost în mare parte responsabili pentru extinderea Imperiului Klingon între Enterprise și TOS și au putut prelua controlul asupra Înaltului Consiliu.
În romanul Forged in Fire, se dezvăluie că virusul nu a afectat doar klingonienii; Trillul crestat la care a fost văzut în TNG: „The Host“– spre deosebire de Trill-ul observat văzut în Star Trek: Deep Space Nine și episoadele ulterioare – sunt rezultatul unei tulpini a virusului augment care a reușit să infecteze o colonie Trill prin vizitarea Klingonilor. comercianți. Cu toate acestea, Trill părea să nu fie interesat să lucreze la metode de restabilire a aspectului original al Trill, acest „subgrup” fiind recent (la momentul în care a fost stabilit romanul) fiind reacceptat înapoi în societatea Trill. Romanul dezvăluie, de asemenea, că apariția lui Albino – care nu este doar klingon, ci este, de fapt, vărul lui Kor – a fost un efect secundar neintenționat al ingineriei genetice prenatale menite să-și vindece linia de sânge de virus.
În Star Trek Online, este dezvăluit vindecarea virusului de creștere Klingon. Prin intermediul Guardian of Forever, un grup de klingoni călătoresc înapoi în 2270 la scurt timp după ce au capturat Miral Paris, fiica lui Tom Paris și B'Elanna Torres. La încheierea misiunii, ADN-ul unic al lui Miral este folosit pentru a vindeca klingonii de virusul augment, dovedind într-un mod neobișnuit că ea a fost într-adevăr o salvatoare prezisă a rasei klingoniene, așa cum a sugerat VOY: „Profeția”.
Hibridizare
Sarcinile klingon au durat în mod normal treizeci de săptămâni, dar cu specii mixte, timpii de gestație au fost mai scurți. Încă de la șapte săptămâni (moment în care un făt uman nici măcar nu are picioare), un făt cu un singur bunic klingon a fost deja capabil să lovească peretele uterin suficient de tare pentru a fi simțit în exterior. (VOY: „Linie”) S-a spus că klingonii au un număr diferit de organe de reproducere, nu pe deplin compatibil, decât oamenii. (DIS: „Alege-ți durerea”). Cu toate acestea, anatomia de bază pare să se alinieze de fapt între oameni și klingoni. (DIS: „În pădure mă duc”) Ori de câte ori Klingonii s-au încrucișat cu alte specii, aceștia au arătat caracteristicile ambelor specii.
Comentariul despre numărul și compatibilitatea organelor genitale a fost declarat de căpitanul Lorca ca parte a unei insulte aduse lui L'Rell și, de fapt, poate fi complet lipsit de temei.
Şansele împotriva concepţiilor klingon-umane erau destul de mari. Cu toate acestea, atunci când au avut succes, metabolismul Klingonian și cel uman s-au ciocnit uneori, provocând fluctuații biochimice la nivelul mamei, care pot duce la leșin. Trăsăturile klingoniene au rămas dominante timp de mai multe generații, chiar și cu un singur strămoș; prin urmare, un copil, chiar și ¼ klingon, mai poseda crestele frunții. Este posibil să se vadă eventualul fenotip al unui hibrid în timp ce fătul încă gestează folosind un program holografic și proiecție. Dacă este suficient de devreme în dezvoltare, manipularea genetică poate fi luată pentru a elimina ADN-ul Klingon din fătul în curs de dezvoltare. (VOY: „Linie”)
Hibridizarea a arătat că ADN-ul klingon tinde să fie mai expresiv în mod dominant în aspectul fizic al descendenților lor.
Acest lucru s-a dovedit a fi valabil mai ales în cazul culorii părului și al aspectului crestelor craniene, în special la oameni. În cazul hibridizării Romulan-Klingon, urechile au fost singura indicație vizibilă a moștenirii lor non-Klingon.
O specie hibridă sau mixtă a fost rezultatul final al amestecării a două sau mai multe specii diferite în procesul biologic de reproducere. Klingonii s-au referit la hibrizi în mod derogatoriu drept un bârbâi. (VOY: “Barge of the Dead", “Prophecy") Spock a fost, de asemenea, referit în mod derogatoriu drept un metis în mai multe ocazii. (DIS: „Dacă memoria servește”; TOS: „Din ce sunt făcute fetițele?”, „Această parte a paradisului”, „Ziua porumbelului )
Apropiații te vor bine, dar nu mai bine decât ei. Prietenii se bucură de succesul tău, doar dacă nu-l depășesc pe al lor.
Lucrurile durabile se fac în tăcere. Cu cât ne expunem o viață mai liniștită, plină de bucurie, înțelegere, dragoste, în văzul lumii, cu atât toate lucrurile pe care le-am câștigat prin sudoarea frunții se vor risipi.
Vrei să cumperi o mașină nouă? Taci!
Vrei să-ți ridici o casă? Taci!
Vrei să pleci undeva câteva zile să îți încarci bateriile? Taci!
Lumea privește prin această lupă a propriei vieții, iar acolo unde el se simte neimplinit, inevitabil va începe să compare viața sa cu a ta. Invidia, gelozia, pizma, clevetirea celorlalți îți vor afecta și propria viață. Fericirea este o comoară, din acest motiv încercați să o țineți cât mai ferită de ochii lumii. Sus inima!
Înainte de Kahless, Dignitarul cel Neuitat,
Noi, poporul Klingonian, stăm alături de el,
Qa’vIn Kahless, Duj qeylIS,
ghaH tlhIngan maH, HeghDaq yIn,
