duminică, 14 decembrie 2008

Colinda

De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colinda. Colindele sunt acele cântece cu care copiii, tinerii, sau vârstnicii întâmpina venirea lui Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ. Aceste tradiţii s-au păstrat de pe timpul romanilor. Vechile petreceri păgâne de la începutul lui ianuarie, aşa-numitele calendae, s-au preschimbat, cu timpul, în sărbători creştine. Colindele de Crăciun povestesc întâmplări din viaţa zbuciumată a Mântuitorului, de la naştere şi până la răstignire.
Filologii sunt cu toţii de acord în privinţa etimologiei cuvântului: latinescul calendae, nume dat sărbătorilor păgâne de Anul Nou, când romanii le urau noroc şi fericire prietenilor lor, cu ocazia anului care începea. În timpul Calendelor lui Januariu, copiii romanilor umblau din casă în casă şi cântau imnuri. Datina latină a trecut, mai apoi, nu numai la romani, ci şi la celelalte naţii de sorginte romanică, precum şi la slavi. Se pune întrebarea următoare: cine a zămislit aceste nestemate, care au străbătut mileniile şi şi-au păstrat farmecul atâta timp?
Cele religioase de nuanţa creştină au fost create, desigur, de preoţii şi cântăreţii bisericeşti. Există o strânsă legătură între colindele cantate de Crăciun, Anul Nou, Florii sau Paşti şi muzică religioasă gregoriană ori bizantină. Muzica liturgica a influenţat colindele şi le-a desăvârşit.
Specialiştii în domeniu afirma că nici un popor din lume nu posedă o colecţie mai frumoasă şi variată de colinde precum poporul roman. Colindele interpretate de Corul Madrigal au uimit întreaga lume de la Apus la Răsărit.
În Franţa colindele se numesc „Chans de guete” sau „Noels”, în Italia – „Cantico di Natale”; în Spania – „Vilancieo de Noche buena”; în Portugalia – „Vilancico”, la aromani – „Culinda”, la vechii slavi – „Koleda”; la albanezi – „Colandra”, la lituanieni – „Kalendo”, la germani – „Kalende”.





[…]

luni, 8 decembrie 2008

E vremea colindelor... (2)


Colindă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Colindele (sau colindurile) sunt nişte cântece tradiţionale româneşti, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 şi 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreştină Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creştine de iarnă şi nici colindatul cu umblatul cu steaua. Colindele se cântă în preajma Crăciunului. Unele dintre ele au o sumedenie de variante şi versiuni, potrivit diferitelor regiuni şi graiuri.
Foarte puţini oameni ştiu că de Crăciun, de fapt, ce se cântă nu sunt colinde ci cântece de stea, sunt creştine. Colindurile sunt alea rituale şi alea-s cele mai frumoase.” - Nicolae Covaci

„Colinde, colinde”
de Minai Eminescu

Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucură copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele.
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.


Origini
Iniţial, colindele aveau o funcţiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire şi belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moştenesc funcţiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie şi ale Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări.


sâmbătă, 6 decembrie 2008

ORIGINE NUME – NICOLAE (2)



Forma Nicoară a apărut undeva între secolele V-VII. În limba italiană întâlnim două forme: Nicola şi Niccolo, prima corespunzând lui Nicoară, iar cea de-a doua lui Niculai. În documentele Ţării Romaneşti de la jumătatea secolului al XIV-lea se găsesc mai multe persoane care au purtat acest nume. Voievodul Niculae Alexandru (1352-1364), până în anul 1500 există atestate 13 persoane cu nume ca Nicola sau Nicula.

În aceeaşi perioadă apar şi formele de Nicoară, Necoara sau Nicolai, atestate în documente moldoveneşti. Familia onomastică mai cuprinde şi variante că Necora, Nicora, Nicorina, Nicorici, Nicolinu, Colin, Coliţă, Neculce, Neculuţă, Niculăiţă, Nicu, Nica, Nicuşor, Nae, Laie şi multe altele.

La acestea se adauga şi împrumuturi occidentale de dată recentă, cum ar fi: Nicoleta, Coleta, Nic, Nichi etc. În limba engleză numele este scris Nicholas, Nick, Nicky, germană - Nikolaus, Niklaus, Nickel, Klaus, Nils, maghiară - Miklos, Kolos, Mika, Miki, Miklo, Moku, Nikoletta, Nikkola.

Zeci de personalităţi culturale, politice şi din lumea bisericească au purtat o variant a acestui nume. Nicolaus Olahus, vestit umanist din Transilvania, Nicolae Milescu Spătaru, cărturar şi mare diplomat, primul roman care a vizitat China, Nicolae Bălcescu, om politic şi istoric, organizatorul şi conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, Nicolae Iorga, celebrul istoric, orator şi scriitor, Nicolae Titulescu, mare diplomat roman, Nicolae Tonitza, Nicolae Filimon, Nicolae Titulescu, Nicolae Grigorescu şi mult alţii.

Pe plan internaţional, amintim pe Nicolaus Copernic, celebrul astronom, scriitorul Niccolo Machiavelli, marele scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol, violonistul Niccolo Paganini etc.

Ziua onomastică a numelui este pe data de 6 decembrie (Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni) şi 9 mai (Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari - anul 1087), atât în calendarul ortodox, cât şi în cel catolic.





însemnări podobnice (asemănătoare): Cronopedia, Timp şi spuţiu cantemirist, JohnnyEm Blog, În fuga amintirilor, Altmarius



ORIGINE NUME – NICOLAE (1)


Unul dintre cele mai frecvente şi răspândite nume romaneşti, cu variante în toate limbile europene, Nicolae reproduce un vechi nume grecesc - Nikolaos. Acesta era folosit în Grecia antică cu multe secole înainte de Cristos.

Un argument în acest sens îl reprezintă opera timpurie a istoricului Tucidide (460-396 i. Hr.). Nikolaos se încadrează în familia bogată de compuse al căror prim element este „nik”, care provine de la verbul „nikao”, adică „a învinge” (de aici şi substantivul „victorie” - „nike”). Semnificaţia se explica în mare măsură prin favoarea de care se bucurau cei care purtau acest nume. La greci numele s-a răspândit şi datorită legăturii cu zeiţa Nike, zeiţa victoriei, care la romani este identificată cu zeiţa Victoria. Nume ca Nikator sau Nikephotos (în limba română Nichifor) era supranume pentru Zeus.

Există numeroase derivate ale numelui, ca Nikandros (rege al Spartei, cunoscut mai ales în istoria lui Herodot), Nikanor, Nikarchos, Nikodoros, Nikokles, Nikokrates sau Nichifor, Nichita, Nicodim (folosite la noi în ţară). A doua parte a numelui Nikolaos este „laos” sau „leos”, care are înţelesul de „popor”.

Trecut în limba latină sub formă de Nicolaus, numele a fost continuat în limbile moderne, fiind folosit şi pe timpul romanilor. Odată cu apariţia creştinismului, Nikolaos şi Nicolaus au fost purtate şi de persoane care au îmbrăţişat treptat noua religie. Printre aceştia amintim pe epsicopul de Myra din secolul al IV-lea, sanctificat de Biserică, care este învăluit în aura mai multor legende şi care a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi din Evul Mediu.

În calendarul popular al românilor, Sfântul Niculai sau Sannicoară („san” vine de la „sfânt”) este sărbătorit în luna mai şi decembrie, fiind urmate de o serie de credinţe şi practici păgâne, care au popularizat numele (ca şi în cazul numelor de Gheorghe sau Ion). Cercetătorii romani au considerat multă vreme ca formă veche de Nicoară continua latinescu Nicolaus, însă acum se crede că este un derivat greco-latin (în sudul Dunării, limba greacă este strâns legată de limba română, înlocuind latina, care până atunci fusese limba oficială a Imperiului şi a Bisericii).




însemnări podobnice (asemănătoare): Cronopedia, Timp şi spuţiu cantemirist, JohnnyEm Blog, În fuga amintirilor, Altmarius



Evenimentele zilei...