In memoriam Stephan Hawking ,,The Theory of Everything”

In memoriam Stephan Hawking ,,The Theory of Everything”

Azi,14 martie 2018 s-a ridicat la stele eminentul fizician Stephan Hawking.

,,Sunt sigur că handicapul meu are o legătură cu celebritatea mea. Oamenii sunt fascinați de contrastul între capacitățile mele fizice foarte limitate și natura extrem de vastă a universului pe care îl studiez”, declară omul de știință contemporan, cel mai celebru din lume.



,,Teoria întregului“ 2014 (The Theory of Everything) este un film britanic despre prima parte a vieții savantului Stephan Hawking. Filmul este o adaptare pentru ecran făcută de Anthony McCarten a memoriilor primei soții a savantului, Jane Wilde care a împărțit efectiv cu el 25 de ani de căsnicie .Titlul face referire la ceea ce fizicienii numesc teoria întregului care ar uni ipotetic ansamblul regulilor fizicii moderne,în special a Teoriilor gravității (infinit de mari) cu regulile fizicii cuantice(infinit de mici).



În 1963, Stephen Hawking (Eddie Redmayne) studiază astrofizica la Universitatea din Cambridge unde o întâlnește pe studenta la litere Jane Wilde (Felicity Jones). Deși excelează la matematici și fizică Stephen nu și-a definitivat subiectul tezei , îngrijorând prietenii și profesorii. După ce asistă la o conferință  a matematicianului Roger Penrosedespre găurile negre, el înțelege că acestea ar putea avea un rol în nașterea Universului. Astfel se decide asupra subiectului tezei sale de doctorat care va fi despre timp.In  perioada cercetărilor, mușchii lui Stephen încep să cedeze. În cele din urmă el cade pe scări și se lovește la cap. La spital află că suferă de boala neuronului motor, care în viitor îl va împiedica să vorbească, să înghită, sau să-și miște corpul. Medicii îi transmit că mai are doar doi ani de trăit. Stephen se închide în sine, concentrându-se pe munca sa, în timp ce Jane își exprimă sentimentele sale de dragoste pentru el și chiar dacă starea lui de sănătate se inrăutățește, femeia este decisă să combată boala împreună cu soțul ei. Se căsătoresc și au un copil, pe Robert .

Stephen își susține doctoratul, iar teoria legată de formarea Universului cu ajutorul găurilor negre este considerată genială. În timp ce sărbătorea cu Jane și prietenii săi, Stephen își dă seama că nu mai poate merge și începe să folosească un scaun cu rotile.În curând cuplul va avea și o fetiță, pe Lucy. Cariera lui Stephen merge bine ,cu  o teorie despre vizibilitatea găuirlor negre, devenind un fizician recunoscut la nivel mondial. Fiind nevoită să aibă grijă de copii și de un  soț tot mai fragil, Jane nu reușește să lucreze la teza ei de doctorat și devine frustrată; Stephen înțelege că ea are nevoie de ajutor. Jane se alătură corului bisericii, unde îl întâlnește pe văduvul Jonathan (Charlie Cox). Ea și Jonathan devin prieteni apropiați, ea angajându-l ca profesor de pian pentru fiu. Jonathan devine prietenul întregii familii, susținându-l pe Stephen  , pe Jane și se joacă cu copiii.

Când Jane îl naște pe Timothy , mama lui Stephen o întreabă dacă bebelușul nu este al lui Jonathan. Jane este stupefiată; Jonathan a auzit conversația, iar când sunt singuri cei doi își recunosc sentimentul de dragoste reciprocă. Jonathan încearcă să stea departe de familie, dar Stephen îl vizitează pentru a-l convinge că Jane are nevoie de el. Jonathan și Jane iau copiii la camping, în timp ce Stephen este invitat la un concert în Bordeaux, unde se  îmbolnăvește de preumonie. La spital, doctorii sunt nevoiți să-i facă o traheostomie, care îl va lăsa mut. Jane  este de acord cu operația. Stephen învață de la asistenta Elaine(Maxine Peake) să comunice din nou cu ajutorul unei table. El primește un calculator cu sintetizator vocal, pe care îl folosește pentru a scrie o carte, A Brief History of Time,” care devine un best-seller internațional.

Stephen  o anunță pe Jane că a fost invitat în America pentru a accepta un premiu și că o va lua pe Elaine cu el.  În acel moment cei doi cad de acord asupra divorțului. Stephen se indrăgosteste în State de Elaine, iar Jane și Jonathan se reîntâlnesc. La premiere Stephen vede un student în timp ce își scapă stiloul.  În acel moment el își imaginează că se ridică și că i-l poate da înapoi, dar totul este o iluzie. El susține un discurs despre om. Stephen o invită pe Jane să o intalnească pe Regina Elisabeta a II-a, petrecând o zi fericită alături de ea și de copii, la Palatul Buckingham .

Premii

Oscar

Cel mai bun actor

Eddie Redmayne

BAFTA

Cel mai bun actor

Eddie Redmayne

Cel mai bun scenario adaptat

Anthony McCarten

Cel mai bun film al anului

Anthony McCarten, James Marsh, Eric Fellner, Lisa Bruce, Tim Bevan

Screen Actors Guild Awards

Cel mai bun actor

Eddie Redmayne

Golde Globe

Cel mai bun actor într-o dramă

Eddie Redmayne

Cea mai bună muzică

Jóhann Jóhannsson

Viața lui Stephen Hawking a fost un exemplu de superioritate intelectuală și sufletească , de combinație surprinzătoare între rigorile științei și poezia vieții,o minunată istorie a timpului.

Un spirit atât de puternic poate că va călători la infinit , în timp și spațiu!

Să-l sărbătorim pe Albert Einstein

Să-l sărbătorim pe Albert Einstein

sursa: VORBE PENTRU SUFLET

Einstein se naște la 14 martie 1879 în Ulm, Germania, într-o familie de evrei. Deși astăzi este considerat unul dintre cei mai inteligenți oameni care au trăit vreodată, în copilărie Einstein nu părea un copil prea inteligent, ba chiar din contra. Acesta începe să vorbească abia de la vârsta de 3 ani, părinții lui considerând din aceasta cauză că este retardat. Deși a început să vorbească așa târziu micul Einstein vorbea fluent și cu un vocabular bogat.



Personalitate complexă și un om de stiință vizionar, Albert Einstein este probabil cel mai cunoscut fizician al tuturor timpurilor. Anul 1905 este un an al minunilor pentru Einstein. În acest an publică un număr mare de teorii și articole, printre care și teoria relativității, care îi va aduce ulterior celebritatea. Tot în acest an publică teoria efectului fotoelectric, care îi va aduce Premiul Nobel.

Restul vieții lui este împărți între politică și știință. Einstein este un susținător al dezarmării mondiale și al emancipării popoarelor. Una dintre dorințele lui din ultima parte a vieții a fost teoria unificată a câmpurilor. Einstein visa să poată unifica teoria relativității cu cea a mecanici cuantice, pentru a creea o teorie care să descrie întregul univers.

Einstein moare în 1955, ca urmare a unui atac de cord, provocat de o afecțiune netratată a unor vase de sânge. Conform dorinței sale, marele savant a fost incinerat, iar cenușa a fost aruncată într-un râu necunoscut din New Jersey. Un medic din spitalul Princeton, i-a extras creierul, fără acordul familiei sale, în speranța că va descoperi ce îl făcea pe Einstein atât de inteligent.

Cum o personalitate emerită ca Einstein nu poate fi trecută cu vederea, m-am aprofundat în lecturarea biografiei și a gândurilor sale mărețe, unele înțelese altele nu prea, însă la sigur multe din ele au lăsat amprentă în istoria omenirii și până în prezent. Am ales cele mai frumoase citate de Albert Einstein, pe care vă invit să le citiți și să le distribuiți:

• Două lucruri sunt infinite: Universul și stupiditatea umană; nu sunt prea sigur în privința Universului.
• Îmi ajunge să fiu un artist, desenând liber prin intermediul imaginației. Imaginația este mult mai importantă decât știința. Știința este limitată. Imaginația cuprinde lumea.
• Dacă nu poți să îi explici unui copil de 6 ani, înseamnă că nu ai înțeles nici tu însuți.
• Orice prost știe. Scopul este să înțelegi.
• Dacă cineva n-a greșit niciodată, înseamnă că n-a încercat să facă nimic nou.
• Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au refuzat în viață. Datorită lor am reușit pe cont propriu.
• Dacă vrei să duci o viață liniștită, ancorează-te de un scop, nu de oameni sau obiecte.
• Când curtezi o femeie draguță, o ora pare cât o secundă. Când stai pe tăciuni aprinși, o secundă pare o oră. Aceasta este relativitatea.
• Vorbesc cu toți oamenii la fel, indiferent că este gunoierul sau președintele universității.
• Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă.
• Viața este precum mersul pe bicicletă. Ca să îți păstrezi echilibrul, trebuie să mergi mai departe.
• Încearcă să devii un om de valoare nu un om de succes.
• Un om fericit e prea mulțumit de prezentul lui ca să se lupte cu trecutul.
• Marile spirite s-au lovit mereu de opoziția violență a minților mediocre. Mintea mediocră este incapabilă să înțeleagă omul care refuză să se supună orbește la prejudecățile convenționale și alege în schimb să își exprime opiniile cu mult curaj și onestitate.
• Toţi suntem genii, dar dacă judecăm un peşte după abilitatea sa de a se urca în copaci, el va trăi toată viaţa cu impresia că nu este deştept.
• Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol.
• Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul.
• Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți.
• Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa.
• Nu renunța la visele tale, continuă să dormi.
• Logica te va duce de la A la Z. Imaginația te va purta dincolo de limite.
• Emoția cea mai magnifică și mai profundă pe care o putem încerca este simțământul mistic. Acolo se găsește germenele oricărei știinte autentice… Cel căruia această emoție îi este străină, care nu mai știe să se lase atins de admirație sau tulburat de extaz, este un om mort!

De ce eu?

De ce eu?

De ce eu? Este o dramă bazată pe fapte reale, care povesteşte despre Cristian, un procuror idealist tânăr a cărui carieră este în creştere, care încearcă să câştige un caz împotriva unui coleg senior acuzat de corupţie. Dilema de a alege între carieră şi adevărul cântăreşte foarte mult pe umeri lui. Privind mai departe pentru a rezolva cazul, el intră într-o zonă periculoasă pavat cu revelaţii neaşteptate şi dureroase.







REGIZOR: Tudor Giurgiu

CU: Emilian Oprea, Mihai Constantin, Andreea Vasile, Alin Florea, Dan Condurache



Cristian, un tânăr procuror idealist a cărui carieră este în plină ascensiune, încearcă să rezolve un caz de corupţie împotriva unui coleg. Decizia de a alege între carieră lui şi adevăr atârnă greu pe umerii lui.

Bazat pe fapte reale, filmul spune povestea lui Cristian (Emilian Oprea), un tânăr procuror idealist, cu o carieră aflată în plină ascensiune, care încearcă să rezolve un complicat caz de corupţie în care este implicat un coleg suspectat de luare de mită, fals şi uz de fals. Pe măsură ce anchetă avansează, el îşi dă seama că va trebui să facă o alegere foarte grea. Încercând să descopere adevărul, Cristian intră într-o zonă periculoasă şi se expune unor revelaţii dureroase şi surprinzătoare.

Viaţa sfinților 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie)

Viaţa sfinților 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie)

Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

8 Martie 2018 - La mulţi ani!

8 Martie 2018 - La mulţi ani!

„Ce dar să-ţi fac acum că-i primăvara?

Din nori îţi cos o rochie uşoară.

Din ghiocei îţi fac o cingătoare.

La gât îţi pun şirag de lăcrămioare.

Te-ncalt cu pantofiori de toporaşi.

Să fii cea mai frumoasă din oraş.

Vrei şi brăţări? Ba încă şi cercei?

Îţi fac un set complet din brebenei.

Şi gata! Nu mai am, ştii bine,

C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!

Mai vrei şi pace, bucurii şi sănătate?

Din astea n-am.

La Dumnezeu sunt toate!”

Frumoase urări de dragoste şi La Mulţi Ani!

ANTOLOGIE – CULEGERE DE COLINDE ROMÂNEŞTI

ANTOLOGIE – CULEGERE DE COLINDE ROMÂNEŞTI

ANTOLOGIE – CULEGERE DE COLINDE ROMÂNEŞTI



Stimaţi colegi cronopedieni,



În 18 decembrie 2017 s-a lansat de către dl. Matei Ioaniţiu în colaborare cu mine, o iniţiativă de a crea o antologie a colindelor româneşti tradiţionale (sau culegere de colinde).

Până acum am primit mai multe materiale (e adevărat, de la un singur contributor, dna. Rusu Emilia, care astfel a devenit şi co-autor al culegerii/antologiei noastre. Am primit  şi adeziuni de sprijin, dar fără nimic altceva.

Noi continuăm acţiune de culegere.

Suntem în perioada Postului Mare – al Paştilor 2018 – perioadă încununată şi ea de colinde pascale. Facem apel la persoanele interesate să ne trimită colinde pascale culese, auzite sau chiar selecţionate din lucrări folclor regionale sau naţionale, pe care să le includem în antologia/culegerea noastră.

De asemeni, pentru a alcătui şi o secţiune a II-a a antologiei/culegerii noatre, vă propunem să ne trimiteţi propriile dv. colinde (moderne) sau eseuri cu tematica colindelor. Funcţie de numărul autorilor pentru această secţiune precum şi de numărul de pagini astfel realizate volumul sau volumele astfel constituite se vor adăuga volumului/volumelor de colinde tradiţionale.

Creatorii de artă plastică (pictură, acuarelă, desen, grafică, design, sculptură etc.) sau fotografică cu tematică inspirată din colinde sunt şi ei aşteptaţi cu contribuţii ce vor ilustra paginile antologiei/culegerii.

Solicităm o persoană (sau mai multe) care să alcătuiască un cuvânt introductiv al antologiei, o prezentare generală a acestora (tipuri, categorii, regionalizări etc.)

Contribuţiile dv. pot fi trimise prin mesageria privată a site-lui către Ioan Muntean şi Matei Ioaniţiu sau prin email pe una din adresele:

fabulatortemporis@gmail.com,

cititordening@gmai.com sau

munteanioan@gmail.com

cu menţiunea de a scrie la subiect cuvântul COLINDE şi de a solicita confirmarea primirii (dacă nu primiţi confirmarea în 2-3 zile vă rugăm să reveniţi cu o atenţionare pentru a ne verifica noi căsuţele de email).

Contrinbuţiile de artă plastică şi fotografică se vor ataşa materialelor dv. având rezoluţia foto-copiei de cel puţin 1024 pixeli.

Toate materialele vor fi trimise până la 1 septembrie 2018, astfel ca în perioada 1 septembrie – 1 decembrie colectivul de editori să finalizeze lucrarea şi să o publice online. Dacă obţinem fonduri sau sponsorizări culegerea/antologia noastră va fi şi tipărită (tot până la 1 decembrie 2018).

Orice alte informaţii şi propuneri, iniţiative se vor comunica în comentariile la acest anunţi ce va fi repetat şi retransmis public şi individual periodic.

BEN TODICA: MIHALCA - O lacrimă ce se deschide dulce-n noapte

sursa: BEN TODICA: MIHALCA - O lacrimă ce se deschide dulce-n noapte:

MIHALCA - O lacrimă ce se deschide dulce-n noapte

O lacrimă ce se deschide dulce-n noapte

~*~

Totul se şterge prin balansul timpurilor.

Ce e în noi tainic, iubitule, în tine, în mine?

Adevărul nu-l ştie nimeni - un adevăr cenzurat -

în noi este atât cât ni s-a-ngăduit,

singurul adevăr:

ştim că ne naştem  şi ştim că vom muri,

rădăcinile sunt trecutul şi prezentul meu.

În adevărul unei iluzii, căci ce e viaţa sau clipa ei?

În sufletul lui. Viaţa, ca şi clipa, este un ideal,

o clipă cât o viaţă este un superlativ.

Da, momentul Acum,

esenţa vieţii mult dorită de om!

Accept neadevărul trăirilor impuse,

închid ochii şi merg înainte.

Omul doreşte să-şi găsească

întâmplarea care să-i uşureze sufletul,

dar fericirea înseamnă atât de puţin,

o pot atinge - o regăsire -,

aş vrea să dureze. Este un vis!

Un vis, iubirea mea, un vis ce te-nsoţeşte

în veşnicie, în căutarea sufletului!

- Te-am simţit în vis. Nâ lacrima

ţzi dişhiclidi dulţzi tu noapti eşhţzâ! *

Desprinderea de mine o simţi

ca pe o pierdere, ceva ce nu va reveni.

Scufundă-te în visul nostru şi-mi dăruie

trăirea nemuririi şi noua viaţă!

Dincolo de pleoapele închise-n noi,

comtemplăm o lume şi infinitu-l admirăm.

Să stăm în taina nopţii,

o stea îmi vei culege, dragul meu!

Inimile noastre îmbrăţişate

- ca doi copii - ar vrea s-adoarmă,

iar buzele, sărutul fierbinte şi-l doresc.

E-a ta sau e a mea bătaia inimii unite?

Să stăm în taina nopţii,

nu vom cunoaşte moartea de ne iubim acum!

- Lucrurile deosebite nu vin atunci când vrem noi,

vin ca ploile, când vor ele. Să nu uiţi să distingi

ploile de vară de restul ploilor, iubito!

Fiecare ploaie îşi are farmecul ei,

doar ploile tăcute, din suflet, ne rănesc

ca şi durerea mugurilor înfloriţi.

~*~

___________________________

O lacrimă ce se deschide dulce-n noapte eşti!

(traducere din armână)

18 aprilie 2013

IRINA LUCIA MIHALCA

BEN TODICA: Martisorul prieteniei - La mulți ani! cu MINILECTU...

sursa: BEN TODICA: Martisorul prieteniei - La mulți ani! cu MINILECTU...:

Martisorul prieteniei - La mulți ani! cu MINILECTURA

Tuturor doamnelor și domnișoarelor, cu prilejul Zilei de 1 Martie, le urez sănătate, bucurii și împliniri pe toate planurile!

   Adaug urărilor câteva buchete de flori!  

     La mulți ani!

                 Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

FURNICA - Sfântul Vasile cel Mare

Luând, omule, pildă de la furnică nu te vei oșteni pentru ține și nu-ți vei depozita, oare, în viață de aici odihnele veacului ce va să fie? Că furnică își adună vara hrană pentru iarnă; nu-și amâna din lene timpul, pentru că n-au venit înca greutățile iernii; dimpotrivă, muncește cu foarte mare sârguinta pâna ce își adună în cămările ei hrană îndestulatoare. Și nu face asta cu trândavie, ci, cu gând întelept, mestesugeste că să se păstreze hrană cât mai multă vreme; taie cu cleștii săi partea din mijloc a boabelor, că nu cumva să încolteasca și să nu fie bune de mâncare; când simte că sunt umede, le usucă; dar nu le întinde în orice vreme, ci când presimte că văzduhul are să fie mai mult timp frumos. Fii liniștit, n-ai să vezi ploaie cazând din nori câta vreme furnicile au grâul &ic irc; ntins afară!

Ce cuvânt va fi îndestulator, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim toate minunile Marelui Meșter? Să spunem și noi cu profetul: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne! Toate întru întelepciune le-ai făcut!” (Psalm 103, 25) Așadar nu ne putem apară îndestulator că n-am fost învatati din cărți cele ce ne sunt spre folos, când legea cea nescrisă a naturii ne învata să alegem cele ce ne folosesc.

Știi ce bine să faci aproapelui? Acela pe care vrei să ți-l facă altul ție! Știi ce este răul? Ceea ce nu vrei să suferi de la altul! Nici artă care se ocupă cu strângerea plantelor pentru studii, nici știință despre plante n-au învățat pe cele necuvântătoare la ce folosesc plantele; și totuși fiecare viețuitoare are în chip firesc priceperea de a-și procura ce este spre folosul și mântuirea ei; are în ea ceva tainic care îi spune ce se potrivește cu firea ei.

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 173-174.

La Uniunea Scriitorilor, demult, . . .

În anii imediat de după război în plin avânt comunist  la Uniunea Scriitorilor a avut loc o şedinţă unde a fost prezentă toată floarea intelectuală scriitoricească din ţară. 

Subiectul era Octavian Goga. 

După cum ştiţi Octavian Goga a avut chiar un guvern, extrem de naţionalist.  Avea să intre în dizgraţia hahalerelor şi a celor ce nu înţelegeau acel naţionalism adevărat ce nu are legătură cu fascismul, cu xenofobismul, cu tot ce poate fi mai răupropagat de alte forţe ce nu doreau naţii ci populaţii. 

Ei bine, Zaharia Stancu a fost cel mai vehement contestatar lovind cu tot ce a putut în distinsul Goga care nu mai putea să se apere. Zaharia Stancu a fost cel mai virulent şi cel mai negativist neaprobând reabilitarea lui Goga .

La sfârşitul cuvântării lui Stancu, Tudor Arghezi a cerut să i se acorde câteva minute în a spune şi el ceva.

Iată ce a spus:

,,- Eram  în iarna anului... la conacul marelui Goga. Depănam amintiri şi multe alte probleme ale timpului.  La  un moment dat se auziră bătăi la uşa conacului.  Goga, s-a dus, a deschis uşa şi văzu un tânăr  zgribulit cu nişte manuscrise în mâna. Îl rug ape maestru să le citească şi dacă se poate să le publice  în ziarul ce îl conducea. Goga îl invită înăuntru  pe tânăr, luă manuscrisele  ce cuprindeau încercările lui poetice.  Goga le citi pe îndelete  şi concluzia era clară.  Tânărul era plin de talent.  Îi spuse că nu poate să le publice acum dat fiind că revista era deja la tiparniţă.  Însă Goga i-a dat un aconto tânărului  cu promisiunea că în numărul viitor al revistei îi vor apare încercările poetice neuitând să menţioneze că sunt pline de talent. Acel tânăr se numea Zaharia Stancu.”

Concluzia lui Arghezi a fost colosală şi a intrat în istoria acelui moment. 

A concluzionat Arghezi  spunând  ,,Acum iată de ce pe lumea asta sunt scriitori culţi sau... desculţi.”

Apropo-ul era vis a vis de romanul lui Stancu  ,,Desculţ”.

Arghezi a fost aplaudat de cei din sală, în picioare,  minute în şir.

Octavian Goga era reabilitat iar Stancu părăsea sala jenat vădit de adevărul spus de Arghezi.