sâmbătă, 24 iunie 2017

Oina – Sportul național al românilor

Oina – Sportul național al românilor



Filmul documentar Oina – Sportul național al românilor este o pledoarie pentru redescoperirea și răspândirea oinei la nivel național. Alături de limbă, tricolor și imn, oina poate să redevină un element al identității naționale românești.

Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr mare de denumiri și variante. În unele părți se juca și de către fete, sub numele de oiniță.

Este asemănător cu jocuri sportive comune altor țări, cum ar fi Schlagball-ul german, pesäpallo-ul finlandez, jocul paume din Franța, respectiv Cluiche Corr-ul irlandez. Jocul este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea, conform cronicilor și hrisoavelor timpului.

După Revoluția din 1989, jocul a cunoscut un mare regres, care a dus până aproape la dispariția jocului. De aceea, în ultimii ani, Federația Română de Oină a demarat o amplă acțiune de revigorare a acestui sport. În prezent, oina este practicată în peste 30 de județe din România.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie)

 Sursă: Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie)



Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) - Colecţia "Vieţile sfinţilor" a Bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

vineri, 23 iunie 2017

Cugiria: Vincent van Gogh - Starry night

Cugiria: Vincent van Gogh - Starry night:  

Vincent van Gogh - Stary night

  Am ascultat ani de zile melodia, fără să am habar despre text... O știam de "bluz de legănat fetele" și atât... A trebuit să dialoghez cu doamna Daniela Paleoggiani (despre "Stranger in the city", de fapt), ca să aflu că textul nu e chiar ceea ce credeam eu în naivitatea mea mioritică, vorbitor fluent de română, de română și de... română! Așa am ajuns și la "Stary night"...
  Doamna Daniela Paleoggiani a tradus versurile, Don Mclean este autorul melodiei și al textului.
  Mulțumim!
  Un alt videoclip din seria "Muzică, pictură, poezie".



video


Don McLean Lyrics

"Vincent (Starry, Starry Night)"
Starry, starry night
Paint your palette blue and gray
Look out on a summer's day
With eyes that know the darkness in my soul

Shadows on the hills
Sketch the trees and the daffodils
Catch the breeze and the winter chills
In colors on the snowy linen land

Now I understand
What you tried to say to me
And how you suffered for your sanity
And how you tried to set them free

They would not listen, they did not know how
Perhaps they'll listen now

Starry, starry night
Flaming flowers that brightly blaze
Swirling clouds in violet haze
Reflect in Vincent's eyes of china blue

Colors changing hue
Morning fields of amber grain
Weathered faces lined in pain
Are soothed beneath the artist's loving hand

Now I understand
What you tried to say to me
And how you suffered for your sanity
And how you tried to set them free

They would not listen, they did not know how
Perhaps they'll listen now

For they could not love you
But still your love was true
And when no hope was left in sight
On that starry, starry night

You took your life, as lovers often do
But I could've told you Vincent
This world was never meant for
One as beautiful as you

Starry, starry night
Portraits hung in empty halls
Frame-less heads on nameless walls
With eyes that watch the world and can't forget

Like the strangers that you've met
The ragged men in ragged clothes
The silver thorn of bloody rose
Lie crushed and broken on the virgin snow

Now I think I know
What you tried to say to me
And how you suffered for your sanity
And how you tried to set them free

They would not listen, they're not listening still
Perhaps they never will

duminică, 11 iunie 2017

Jocul Kendama: ce este, de ce face bine la sănătatea copilului şi cum se joacă


Jocul Kendama: ce este, de ce face bine la sănătatea copilului şi cum se joacă

Autor: Paula Rotaru


Vrei să îţi scapi copilul de dependenţa de telefon? Atunci e cazul să afli de noua nebunie Kendama.
Nu ştii ce este? Îţi spunem noi: o jucărie de îndemânare care are numeroase efecte benefice atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.
Condiţie de bază: joacă regulat! Şi neapărat învaţă regulile. Ţi le spunem noi mai jos!

Ce este Kendama?

Pentru cei care nu au încă Kendama pentru colecţia lor de activităţi de timp liber fun, trebuie să menţionăm că este mai mult decât un simplu joc, este un stil de viaţă şi provoacă „dependenţă”. De ce se spune asta?! Ei bine, pentru că, odată prins jocul, vei putea face oricâte trucuri cu Kendama, dacă îţi laşi îndemânarea şi imaginaţia să „zburde” (între 300 şi 50.000 de trickuri).
Jucăria Kendama a apărut undeva prin secolele XVII-XVIII, iar jocul care a inspirat Kendama este originar din Franţa Bilboquet, joc a cărui denumire înseamnă textual „cupă şi bilă”.
Kendama este un joc de atenţie, este un joc de coordonare, este un joc de strategie. De obicei, jocul de Kendama este recomandat copiilor peste 4 ani.
Kendama este o jucărie de îndemânare de lemn tradiţională japoneză, care s-a bucurat la început de popularitate în rândul copiilor, dar a ajuns în scurt timp o jucărie pentru adulţi şi copii deopotrivă.
Kendama originală costă de la 69 lei şi poate ajunge să coste chiar până la 300 lei dacă vorbim despre variantele monster (de dimensiuni mai mari).

Din ce este compusă o jucărie Kendama

Componenţa Kendama explică rapid şi de unde vine numele de Kendama. O kendama este compusă în primul rând din „ken” care este mânerul şi din „tama” care este bila de lemn. Cele două părţi, ken şi tama, sunt legate între ele printr-un fir, o aţă numită „ito”.
Corpul kendama, ken, are două cupe de dimensiuni diferite şi un vârf, iar la capăt are o altă cupă. Vârful corpului ken se numeşte „kensaki”, iar cupa de la partea opusă se numeşte „Chuzura”.
Cele două cupe sunt de dimensiuni diferite: cea mare se numeşte Ozara, iar cupa mică se numeşte Kozara. Traversa de pe Ken pe care sunt situate cele 2 cupe se numeşte Sorado. Gaura din bilă, din tama, se numeşte „ana”.
Mai jos puteţi vedea figurate toate părţile Kendama cu denumirile aferente în limba japoneză:

Cum se joacă Kendama

Obiectivul principal în jocul cu Kendama este de a îţi coordona corpul pentru a prinde tama (bila) cu diferite părţi ale mânerului ken. Pentru a face acest lucru, mai ales odată ce trucurile devin mai complexe, va fi nevoie de o bună coordonare a părţii superioare a corpului cu partea inferioară. Mâinile sunt cele care execută mişcările, pe când picioarele sunt cele care ridică sau coboară bila, tama.
Deşi jocul de Kendama pare foarte simplu pe hârtie şi nu este deosebit de complex, în realitate este de dificultate cel puţin medie, anumite trucuri fiind cu adevărat dificile. Cele mai simple trucuri cu care ar trebui să începi călătoria în universul Kendama sunt acelea în care prinzi bila de lemn în cupa cea mare şi reuşeşti să o menţii, prinzi bila de lemn în cupa cea mică şi reuşeşti să o menţii, prinzi bila de lemn în cupa opusă vârfului sau prinzi cupa direct în vârf.
Atunci când ajungi la un nivel mai avansat, există trucuri complicate cu Kendama, trucuri care implică secvenţe de prinderi, echilibru şi jonglări. La nivel mondial, sunt cunoscute mii de trucuri pentru Kendama, deci nu vei avea timp să te plictiseşti prea repede. Odată ce avansezi, se pot inclusiv schimba regulile - sunt trucuri Kendama unde trebuie să ţii de bilă şi să prinzi vârful mânerului în gaura bilei.
Dacă ajungi la nivelul de maestru, există şi numeroase competiţii naţionale şi internaţionale de Kendama la care poţi participa şi în care se testează rapiditatea, îndemânarea, imaginaţia.

Beneficiile Kendama pentru copii şi adulţi

Chiar dacă provoacă ceea ce numim noi în glumă ”dependenţă”, părinţii din întreaga lume îşi încurajează copiii să se joace cu Kendama, tocmai pentru că preferă să îşi vadă copiii ”lipiţi” ore în şir de o jucărie de îndemânare decât de un calculator şi un joc video.
În plus, jocul cu Kendama are numeroase beneficii evidente atunci când este practicat cu regularitate, atât de către copii, cât şi de către adulţi:
  • Îmbunătăţeşte coordonarea ochi-mână;
  • Îmbunătăţeşte îndemânarea;
  • Ajută la un mai bun echilibru;
  • Îmbunătăţeşte reflexele;
  • Exersează abilităţile strategice - întrucât coordonarea trebuie realizată după o strategie planificată bine anterior.

Postura corectă atunci când joci Kendama

Nu este o regulă, dar recomandarea este să stai cu genunchii uşor îndoiţi atunci când joci Kendama şi să ai picioarele depărtate la lăţimea umerilor. Piciorul pe care te simţi cel mai stabil ar trebui să fie uşor mai în faţă decât celălalt. În mod normal, dacă eşti dreptaci, vei avea piciorul drept în faţă, iar dacă eşti stângaci, vei avea piciorul stâng în faţă. Postura nu este cheie, dar este importantă, pentru că a juca Kendama este mult mai uşor atunci când îţi foloseşti întregul corp.

Grip-uri Kendama

Există mai multe feluri de a ţine Kendama atunci când execuţi un truc - mai multe grip-uri, aşa cum au rămas numite şi în limba română de către cei care practică Kendama. Cele mai comune grip-uri sunt cele de mai jos:
Sara grip sau grip-ul stilou

Apuci corpul Kendamei aşa cum ai apuca un stilou, astfel încât degetele arătător şi mijlociu să fie pe cupa opusă celei cu care vrei să prinzi bila


Ken grip sau grip-ul obişnuit 


Apuci corpul kendamei astfel încât degetul mare să fie pe partea cu cupa cea mare, iar celelalte degete să fie pe partea cu cupa cea mică


Tama grip sau grip-ul bilei


Apuci bila Kendamei cu degetele cel mare, aratător şi mijlociu şi cu gaura bilei în partea de sus


Rousoku grip sau grip-ul lumânare


Apuci Kendama de vârf şi o ţii cu Chuzara în sus. Vârful îl ţii cu primele 3 degete - degetul cel mare, arătătorul şi degetul mijlociu.

Regulile de bază ale unei competiţii Kendama

O competiţie Kendama înseamnă doi jucători, fiecare cu propria kendama, jucând unul împotriva celuilalt unu la unu. Scopul jocului este ca fiecare dintre cei doi jucători să reuşească să pună bila (tama) în cât mai multe poziţii de tip cupă sau vârf.
Fiecare prindere reuşită a tama se numeşte WAZA. Câştigător este acel jucător care numără cele mai multe waza la finalul timpului de joc.

joi, 8 iunie 2017

margareta africană

margareta africană

Margaretele le-am găsit întâmplător pe un blog străin, mi-au plăcut foarte mult aceste „steluţe” cu forme si culori deosebit de frumoase,originale. M-am gândit că poate v-ar face plăcere să vă încânte privirea.
Atunci când trăim un moment divin, fie prin rugăciune, muzică, lectură sau contemplare a unui peisaj,a unei flori, spunem în gând, astăzi am trăit ceva minunat! Ar trebui să trăiesc si  mâine şi poimâine, pentru că acestea mă vor transforma în bine, îmi dă o stare de bucurie,poate de fericire,toate acestea prelungesc viaţa.
osteospermum_40
osteospermum_55
osteospermum_50
osteospermum_49
osteospermum_8
osteospermum_77
osteospermum_56
osteospermum_41

(Poate nu știați! Țineți apăsat mouse-ul in partea dreapta,pe cuvântul care doriți sa-l editați cu diacritice.Nu, apar toate cuvintele cu diacritice ) 

duminică, 4 iunie 2017

Duminica Mare a Rusaliilor

Duminica Mare a Rusaliilor

Duminica Mare a Rusaliilor

Duminica Mare a Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh, este sărbătoarea creştină care încheie ciclul Pascal. Ea se suprapune cu sărbătoarea populară a Rusaliilor şi de aceea sunt foarte greu de diferenţiat obiceiurile si practicile creştine de cele precrestine. Foarte multe din datinile acestei zile sunt în legătura cu cele din ziua premergătoare, a Moşilor de vară, sau cu sărbătoarea de a doua zi, RusaliileS-au păstrat până azi multe dintre obiceiurile şi tradiţiile populare legate de Duminica Mare. Am selectat pentru voi - din studiul “Sărbătorile de vară la români” publicat în anul 1910 de către marele etnolog şi folclorist roman Tudor Pamfile - descrierea câtorva dintre ele:
“De cu sâmbătă seara flăcăii se duc pe la vii sau pe la păduri, unde taie nuiele mari şi frumoase de tei. Aceste nuiele le duc acasă în spinare, pe greabănul cailor sau cu trăsurile. (…) Cei care aduc pentru casa lor, cei ce cumpără sau dobândesc în dar, aceste ramuri,  împodobesc întreaga gospodărie cu nuiele de tei. Rămurelele mici le pun pe la icoane şi pe la corzile caselor, iar afară le pun pe la ferestre (între geamuri şi zăbrele) şi pe sub streasină. Mai toţi pun şi prin garduri, dar mai ales pe la ţăruşii porţii. Teiul astfel pus, oriunde ar fi, rămâne acolo uitat.”
De Rusalii...
Ramuri de tei se duc şi la biserici: Rămurelele se aşează înaintea icoanei Maicei Domnului sau nafurarului. După serviciul dumnezeesc, preotul ia câte o mlădiţă mică şi o dă fiecărui creştin care se perindează la anafură. Aceste mlădiţe se păstrează apoi la icoanele din casă, întocmai ca salcia de Florii.” Despre aceste crenguţe de tei aduse în ziua de Duminica Mare de la biserică se crede că au puteri protectoare: Teiul de Dumineca Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine a se arunca afară câte o crenguţă de tei uscat, cu credinţa că făcând astfel, piatra încetează. Alteori, cu aceleaşi crenguţe, este destul numai să se ameninţe înspre partea de cer de unde vine ploaia cu piatră, ca aceasta să se risipească îndată.”
În Ţara Românescă femeile duceau la biserică în Duminica Mare frunze de tei, de mure, de soc şi de jaleş. Acestea erau lăsate acolo timp de trei săptămâni şi erau aduse acasă în a treia duminică: Aceste buruieni, cred şi spun, că sunt bune pentru multe leacuri. Din ele se fac mai cu seama ceaiuri împotriva răguşelii şi a junghiului provenit din răceală. Cu aceste plante se descântă şi la boli, dar mai ales slujesc la vrăjile de dragoste.

Împărţirea ramurilor de tei 

“Ca să fii ferit de futişaguri şi pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbăta pentru a doua zi, pentru Duminica Mare ca s’o dai de pomană ori s’o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi şi să o scoţi pe urmă, să o rupi în trei părţi şi să o împarţi la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic”.
O altă credinţă populară legată de această zi este aceea că: “spre Duminica Mare, comorile bune, care ard numai pe la zile mari, îşi arată flacăra.” O tradiţie care se mai păstrează prin unele sate din Transilvania este aceea de a se face în ziua de Duminica Mare cununi de cununie “din spice de grâu curat şi din felurite flori de câmp”. Acestea se duc la biserică “unde se păstreaza apoi la icoane, pentru toate cununiile de peste an.

      Citeşte aici mai multe despre: Cântecele şi descântecele de dragoste.

Un obicei întâlnit prin părţile Muscelului era acela al “prinsului suratelor”: Cele două fete care vor “să se prindă surate” taie o ramură de măr dulce şi apoi merg la o fântână împreună cu un flăcău. “Acolo, una se aşează într’o parte şi cealaltă în faţa ei. Flăcăul le întreabă şi ele răspund de trei ori:
- Daţi surate pân’la moarte ?
- Dăm surate pân’la moarte !
- De azi înainte sunteţi surori ?
- Suntem !
- De azi înainte să ştiţi: nu vă mai ziceţi pe nume ci surate.
Apoi flăcăul le dă în mână crăcana de măr dulce, şi apucând una de o ramură şi alta de cealaltă, trag s’o spintece.”

La fântână...
Tot în Duminica Mare, pentru că a doua zi încep Rusaliile, era obiceiul ca seara să se ungă tocurile ferestrelor şi al uşilor cu usturoi şi cu leuştean “spre a feri gospodăriile de duhurile necurate”. Pentru că începând de a doua zi “aceste duhuri se vor război în văzduh cu duhurile bune şi din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.



Sursa informaţiilor şi a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile de vară la români” semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librariile Socec&amp Co. în anul 1910.

Lumea minunată a copilăriei: Rugăciune

Lumea minunată a copilăriei: Rugăciune:
Rugăciune


Te rog,  Doamne, foarte tare,
Să auzi a mea rugare...
Să îi aperi pe copii,
De necaz și de urgii.

Să nu sufere de foame,
Lepădați la porți de mame.
Nimeni să nu zacă-n pat,
Sau să fie îngropat.

Fă părinții ca să-i crească,
Cu căldură sufletească...
Și oriunde ei s-ar duce...
Întâlniți cu zâmbet dulce.

Te rog,  Doamne, foarte tare,
Să auzi a mea rugare...
Nu lăsa să lăcrimeze,
Ochișori de îngerași.

Fă ca ei să lumineze,
La oricare,  copilaș.

Autor Plătică Petru

Movida

movida (sursa)



Evenimentele zilei...