Revista Cronos nr. 5 (40), mai 2018. Revista Cronos - izvor de cultură, peniţa de aur - revistă de cultură, fondată la Constanţa, martie 2013, Anul VI, serie nouă. ISSN 2286 – 1963. ISSN-L 2286 – 1963.
joi, 27 septembrie 2018
sâmbătă, 22 septembrie 2018
Rodica Bogdan - O cafea, povestea dintr-o ceaşcă (interviu)
Rodica Bogdan - O cafea, povestea dintr-o ceaşcă (interviu)
Această licoare de mulţi venerată, nu este doar o simpla apă neagră. E-un dor şi-un viciu plăcut.
Redactor: – De ce dor, de ce viciu?
Eu: – Ia să vedem ce evenimente se consumă la o cafea: marile noastre aventuri mondene, dulcele revederi, pauzele de muncă, chiulul de la activităţi impuse, momentele de lene, iubirile şi dureroasele despărţiri. Între acele căni, ceşti, pahare pline sau mai puţin pline se infiripa ceva: o poveste de dragoste, un râs în hohote, poate lacrimi, o cerere în căsătorie, un proiect de suces, dar şi o tăcere plină de cuvinte sau de gesturi.
– Şi-atunci, ce-ar fi cafeaua? Cafeaua ca fenomen, nu ca produs gastronomic.
– Nu este niciodată o simplă cafea, o licoare. Nu doar te trezeşte sau îţi dă o stare de spirit mai bună. Cafeaua te ajută să socializezi, este pretextul să te întâlneşti cu cineva, te pune pe gânduri, te cuplează.
– Ne socializăm, deci. Avem cumva formule predefinite?
– Cafeaua este o legătură între noi, oamenii. Este un pretext să vezi pe cineva, sau de a ieşi din casă, de a te mişca dimineaţa... Ieşim la o cafea? Bem o cafea? Ne vedem la o cafea? Hai la mine la o cafea. Bem şi noi o cafea împreună? Dai şi tu o cafea?
– Şi tu crezi în „minunile” petrecute la o cafea? Adoptând un stil anume în a-ţi bea cafeaua poţi determina un anume viitor?
– Câte dintre noi nu s-au cuplat la o cafea, sau s-au indragostit tot la o cafea? Este invetitabil să nu se intample aşa ceva. Depanăm poveşti la o ceasca fierbinte de cafea. Facem planuri, bârfim, toate se potrivesc mai bine la o cafea.
– Sunt totuşi momente când eşti în situaţia de a-ţi bea în singurătate cefeaua. Mai e asta socializare?
– Cafeaua este elementul cheie, elementul de legatura. Ea te conectează la ziua ce abia a început şi la noutăţile ce le vei afla. Cu tehnica din ziua de azi mai poţi spune că eşti singură la o cafea? Un facebook, un selfi, un chat şi lână tine sunt o mulţime! Poate glumesc. Sunt într-adevăr momente în care eşti nu mai tu şi ceaşca ta de cafea neagră. Sunt momentele de sinceritate, tu cu tine însăţi. Tu întrebi, cafeaua îţi răspunde. Tu priveşti, cafeaua te oglindeşte.
– Petreci des astfel de momente. Adică şi în singurătate adopţi un stil personal de a-ţi bea cafeaua?
– Mă ştii o rebelă. Normal că am şi aici extravaganţele mele, deja cunoscute: mă dezbrac de orice poate să-mi ascundă ceva în faţa cafelei mele, textile, gânduri, simţuri şi mă aşez, aşa goală şi la trup şi la minte şi la pofte în faţa goliciunii negre a cafelei mele. Şi aşa, amândouă dansăm. Sau alergăm. Sau cântăm. Sau pur şi simplu tăcem. Ca atitudine sau stil sau comportare, cafeaua este ceva anume de nedescris. Când cerem o cafea, cerem de fapt timp. Cerem timp pentru noi şi pentru sufletul nostru. Sau pentru noi toţi, cei din jurul cafelelor noastre. Cum să zic acum: Bem şi noi o cafea?
O cafea, povestea dintr-o ceaşcă
(interviu)Această licoare de mulţi venerată, nu este doar o simpla apă neagră. E-un dor şi-un viciu plăcut.
Redactor: – De ce dor, de ce viciu?Eu: – Ia să vedem ce evenimente se consumă la o cafea: marile noastre aventuri mondene, dulcele revederi, pauzele de muncă, chiulul de la activităţi impuse, momentele de lene, iubirile şi dureroasele despărţiri. Între acele căni, ceşti, pahare pline sau mai puţin pline se infiripa ceva: o poveste de dragoste, un râs în hohote, poate lacrimi, o cerere în căsătorie, un proiect de suces, dar şi o tăcere plină de cuvinte sau de gesturi.
– Şi-atunci, ce-ar fi cafeaua? Cafeaua ca fenomen, nu ca produs gastronomic.
– Nu este niciodată o simplă cafea, o licoare. Nu doar te trezeşte sau îţi dă o stare de spirit mai bună. Cafeaua te ajută să socializezi, este pretextul să te întâlneşti cu cineva, te pune pe gânduri, te cuplează.
– Ne socializăm, deci. Avem cumva formule predefinite?
– Cafeaua este o legătură între noi, oamenii. Este un pretext să vezi pe cineva, sau de a ieşi din casă, de a te mişca dimineaţa... Ieşim la o cafea? Bem o cafea? Ne vedem la o cafea? Hai la mine la o cafea. Bem şi noi o cafea împreună? Dai şi tu o cafea?
– Şi tu crezi în „minunile” petrecute la o cafea? Adoptând un stil anume în a-ţi bea cafeaua poţi determina un anume viitor?
– Câte dintre noi nu s-au cuplat la o cafea, sau s-au indragostit tot la o cafea? Este invetitabil să nu se intample aşa ceva. Depanăm poveşti la o ceasca fierbinte de cafea. Facem planuri, bârfim, toate se potrivesc mai bine la o cafea.
– Sunt totuşi momente când eşti în situaţia de a-ţi bea în singurătate cefeaua. Mai e asta socializare?
– Cafeaua este elementul cheie, elementul de legatura. Ea te conectează la ziua ce abia a început şi la noutăţile ce le vei afla. Cu tehnica din ziua de azi mai poţi spune că eşti singură la o cafea? Un facebook, un selfi, un chat şi lână tine sunt o mulţime! Poate glumesc. Sunt într-adevăr momente în care eşti nu mai tu şi ceaşca ta de cafea neagră. Sunt momentele de sinceritate, tu cu tine însăţi. Tu întrebi, cafeaua îţi răspunde. Tu priveşti, cafeaua te oglindeşte.
– Petreci des astfel de momente. Adică şi în singurătate adopţi un stil personal de a-ţi bea cafeaua?– Mă ştii o rebelă. Normal că am şi aici extravaganţele mele, deja cunoscute: mă dezbrac de orice poate să-mi ascundă ceva în faţa cafelei mele, textile, gânduri, simţuri şi mă aşez, aşa goală şi la trup şi la minte şi la pofte în faţa goliciunii negre a cafelei mele. Şi aşa, amândouă dansăm. Sau alergăm. Sau cântăm. Sau pur şi simplu tăcem. Ca atitudine sau stil sau comportare, cafeaua este ceva anume de nedescris. Când cerem o cafea, cerem de fapt timp. Cerem timp pentru noi şi pentru sufletul nostru. Sau pentru noi toţi, cei din jurul cafelelor noastre. Cum să zic acum: Bem şi noi o cafea?
Rodica Bogdan - Să bem mai întâi cafeaua... (interviu imaginar)
Rodica Bogdan - Să bem mai întâi cafeaua... (interviu imaginar)
Unele lucruri în viaţă nu se mai schimbă, odată împlinite cumva. Sunt acele momente pe care nu le vrem pierdute pentru că şansa te priveşte şi dacă nu-i răspunzi, pleacă. Pleacă nepăsătoare. Şansa, pe care eu, Toamna, am avut-o, de a scrie un interviu imaginar despre cum să-ţi bei cafeua este un astfel de moment.
– Eşti băutoare înrăită de cafea?
– Sunt băutoare de cafea, dar înrăită, nu. Că m-a descoperit ea, că am descoperit-o eu, nu mai ştiu. Evident că ne-am îndrăgostit reciproc şi iremediabil. N-aş putea refuza nicicând o ceaşcă cu licoarea magică ce-mi înviorează ziua.
– Ţi-a schimbat cumva destinul o banală ceaşcă de cafea?
– Eram, acum vreo 10 ani, parcă, undeva, pe-o plajă la mare, dis-de-dimineaţă, de foarte dimineaţă şi aşteptam să vină omul cu şezlongurile. Un miros profund de cafea nu-mi dădea pace.
– Ţi-a venit o poftă nebună de-o cafea, nu?
– La bar, un tip, frumuşel, cu ţinută, degajat măcina nişte boabe de cafea. Luase o pungă mare de cafea (2, 3 kg?) fusese deşertată în aparatul de cafea şi aşa, dintr-o dată mă întrebă: „Bei o cafea?” Acum nu ştiu ce aşteptasem mai mult: întrebarea despre cafea sau pur şi simplu glasul lui.
– Şi ce-ai răspuns? Sau te-ai blocat?
– „Ooo.. Daaaa!!!” – chiar aşa mi-a ieşit îndată pe gură! Şi mi-a dat o cană mare, portocalie plină cu licoarea neagră. După care s-a aşezat în faţa mea, cu o cană identică şi mă privea cumva, aşa, prin mine. „Să bem mai întâi cafeaua” spusese... Aveam impresia că el mă vede undeva pe plajă, lângă mare...
– Numai te privea?
– Am vorbit vrute şi nevrute, despre cafea, despre soare, despre amor... Peste zi de tot programul de plajă s-a ocupat el. Apoi a urmat seara, pe faleză... Şi noaptea. A fost o noapte ca o ceaşcă de cafea!
– Păi astea-s aventuri de-o zi sau de-o noapte la mare. Care-i substratul?
– Tocmai asta e, n-a fost numai o zi, n-a fost numai o noapte. Au fost câţiva ani! De la El am învăţat ce e cafeaua dar şi ce e Amorul. Orice cafea preparată de el avea un nume: Cafea cu amor de zi, Cafea cu Amor de femeie, Cafea cu Amor nebun. Toate cafelele lui erau cafele cu amor...
– „Erau”... vorbeşti la trecut. S-a întâmplat ceva?
– După ce-am învăţat pe-ndelete cum să-mi beau cafeaua în orice moment al vieţii, al zilei, cum să fac amor între două cafele?... Mi-au rămas numai lecţiile. El mă priveşte din altă dimensiune şi nu mă lasă deloc să irosesc în zadar vreo ceaşcă de cafea... De fiecare dată când am ceva important de făcut, îndemnul lui vine implacabil: „Să bem mai întâi cafeaua”
Arome. Gusturi. Culori. Întâmplări. Destine. Eu, Toamna, am trăit un interviu imaginar cu Primăvara mea, undeva, pe-o plajă, aşteptând omul cu şezlonguri.
Să bem mai întâi cafeaua...
(interviu imaginar)Unele lucruri în viaţă nu se mai schimbă, odată împlinite cumva. Sunt acele momente pe care nu le vrem pierdute pentru că şansa te priveşte şi dacă nu-i răspunzi, pleacă. Pleacă nepăsătoare. Şansa, pe care eu, Toamna, am avut-o, de a scrie un interviu imaginar despre cum să-ţi bei cafeua este un astfel de moment.
Toamna: – Bem o cafea, împreună?
Doamna cu ochelari de soare: – Mai ales acum, pe vremea ta, dimineţile petrecute cu o cafea aburindă, băută uneori la o poveste în familie, alteori pe fugă, îmi energizează zilele. – Eşti băutoare înrăită de cafea?
– Sunt băutoare de cafea, dar înrăită, nu. Că m-a descoperit ea, că am descoperit-o eu, nu mai ştiu. Evident că ne-am îndrăgostit reciproc şi iremediabil. N-aş putea refuza nicicând o ceaşcă cu licoarea magică ce-mi înviorează ziua.
– Ţi-a schimbat cumva destinul o banală ceaşcă de cafea?– Eram, acum vreo 10 ani, parcă, undeva, pe-o plajă la mare, dis-de-dimineaţă, de foarte dimineaţă şi aşteptam să vină omul cu şezlongurile. Un miros profund de cafea nu-mi dădea pace.
– Ţi-a venit o poftă nebună de-o cafea, nu?
– La bar, un tip, frumuşel, cu ţinută, degajat măcina nişte boabe de cafea. Luase o pungă mare de cafea (2, 3 kg?) fusese deşertată în aparatul de cafea şi aşa, dintr-o dată mă întrebă: „Bei o cafea?” Acum nu ştiu ce aşteptasem mai mult: întrebarea despre cafea sau pur şi simplu glasul lui.
– Şi ce-ai răspuns? Sau te-ai blocat?
– „Ooo.. Daaaa!!!” – chiar aşa mi-a ieşit îndată pe gură! Şi mi-a dat o cană mare, portocalie plină cu licoarea neagră. După care s-a aşezat în faţa mea, cu o cană identică şi mă privea cumva, aşa, prin mine. „Să bem mai întâi cafeaua” spusese... Aveam impresia că el mă vede undeva pe plajă, lângă mare...
– Numai te privea?
– Am vorbit vrute şi nevrute, despre cafea, despre soare, despre amor... Peste zi de tot programul de plajă s-a ocupat el. Apoi a urmat seara, pe faleză... Şi noaptea. A fost o noapte ca o ceaşcă de cafea!
– Păi astea-s aventuri de-o zi sau de-o noapte la mare. Care-i substratul?
– Tocmai asta e, n-a fost numai o zi, n-a fost numai o noapte. Au fost câţiva ani! De la El am învăţat ce e cafeaua dar şi ce e Amorul. Orice cafea preparată de el avea un nume: Cafea cu amor de zi, Cafea cu Amor de femeie, Cafea cu Amor nebun. Toate cafelele lui erau cafele cu amor...
– „Erau”... vorbeşti la trecut. S-a întâmplat ceva?
– După ce-am învăţat pe-ndelete cum să-mi beau cafeaua în orice moment al vieţii, al zilei, cum să fac amor între două cafele?... Mi-au rămas numai lecţiile. El mă priveşte din altă dimensiune şi nu mă lasă deloc să irosesc în zadar vreo ceaşcă de cafea... De fiecare dată când am ceva important de făcut, îndemnul lui vine implacabil: „Să bem mai întâi cafeaua”
Arome. Gusturi. Culori. Întâmplări. Destine. Eu, Toamna, am trăit un interviu imaginar cu Primăvara mea, undeva, pe-o plajă, aşteptând omul cu şezlonguri.
vineri, 21 septembrie 2018
Rodica Bogdan - Hai, şi de la capăt (reportaj-interviu)
Rodica Bogdan - Hai, şi de la capăt (reportaj-interviu)
– Şi totuşi, să fi trecut o juma’ de oră, nu? Nu e cam devreme? Se spune că aportul energetic al cafeinei este mai puternic la câteva ore de la trezire faţă de prima fază, fie ea şi după un amor matinal...
Hai, şi de la capăt
(reportaj-interviu)
– Se spune că nu-ţi poţi începe ziua fără cafea şi primul lucru pe care-l faci după ce-ai deschis ochii este să fugi „să pui de-o cafea”. Tu cum procedezi...
– Hmm, când deschid ochii? Păi mă preling goală, goală, pe lângă trupul lui gol-goluţ şi-ţi dai seama ce urmează... cel puţin 15 minute... Apoi mă întind şi mă întind... Ne invităm reciproc cine s-o facă... Apoi, da, eu mă strecor în bucătărie şi în sfârşit „mi-o pun de-o cafea”!
– Şi totuşi, să fi trecut o juma’ de oră, nu? Nu e cam devreme? Se spune că aportul energetic al cafeinei este mai puternic la câteva ore de la trezire faţă de prima fază, fie ea şi după un amor matinal...– Mă iei cu de-astea? Sunt sigură că fiecare îşi consumă cafeaua după un tipic, după o experianţă căpătată sau clădită din momente de degustare şi momente ante şi post degustare. Pentru mine momentul ante, matinal, e promordial. Bine, vei spune, şi dacă El nu e e, ce faci? Mda, apelez la momentul „oglindă” şi mă privesc, şi mă mângâi şi... trec aşa vreo zece-cinşpe minute de goliciune adorabile...
– Ce pui în cafea: zahăr, miere, sare?
– Orice element adăugat va schimba total ceașca de cafea, în bine sau în rău. De obicei eu pentru prima „gură de cafea” din zi adopt varianta simplă, fără nimic... și numai apoi o „potrivesc” în funcție de preferințele momentului: am treabă, un vârf de zahăr, am chef... caut mierea... Sare pun când sunt îngândurată...
– Cum e mai bine să pui laptele: rece sau cald?
– Auzi, tu ce preferi: vibratorul sau „dimensiunea” caldă, vie şi neastâmpărată! Păi cum să pui în cafea lapte? Indiferent de cantitate, nici măcar o picătură de lapte să nu văd în cafea...
– Pentru tine are importanţă din ce bei cafeaua: din pahar de sticlă, porţelan, plastic?...
– Nu ştiu dacă „ambalajul” în care ajunge cafeaua e foarte important. Oricum când o prepari e ori în ibric, ori în cafetieră. Ea-şi capătă nuanţele acolo. Eu degust alte desfătări mai profund, dar savurez cu plăcere cafele servite în recipiente bizare sau incitante...
– Crezi că cineva poate să se educe ca să deguste o cafea cum se cuvine?
– O fi degustarea unei cafele de lux un proces asemănător celui a unui vin de colecţie. Pentru profesionişti. Eu rămân o amatoare convinsă, rebelă.
– Ceva, la final de interviu, o tehnică anume?
– Cafeaua: mai întâi o privesc, printre aburi, prin caimac, încerc să găsesc reflecţii în suprafaţa ei. Apoi o miros. O miros şi pe stânga, şi pe dreapta, o amestec rotind uşor ceaşca, paharul, ce-o fi el şi mai miros iarăşi. Încerc s-o pătrund în mine aşa cum mă pătrunde el... Şi apoi o sărut! Întâi uşor, ca un pupic, apoi mai lung şi mai lung, şi mai adânc... Nu, nu una după alta toate fazele astea... Le strecor în minute după minute... În final îmi rămâne un gust: este un gust al plăcerii, o satisfacere a dorinţei, un fel de „hai, şi de la capăt”!
luni, 17 septembrie 2018
BEN TODICA: popa genoveva - Mâna care așează gândul.
BEN TODICA: popa genoveva - Mâna care așează gândul.:
popa genoveva - Mâna care așează gândul.
~*~
Să așezi cuvinte ca poet, scriitor, te fac răspunzător,
Deși pare simplu, cel ce o face simte emoția,
Fiindcă știe că semenul ce le va citi, va analiza critic
Cele lăsate prin jocul lipirii cuvintelor,
Așa cum mâna așează uneori gândurile omului.
Scriitorul sau poetul au har harăzit de la Creator,
Permanent langa ei, cu ei, în ei, fiind muza ce-i inspiră,
Însă găndul la câte mâzgălituri, bolboroseli, încercări neinspirate,
Apar în artă în general, în muzică, pictură, scrieri,
Îl fac analitic și critic, operele finale fiind continuu revizuite.
Creațiile lui te înalță pe culmi încă neatinse,
Îți dau impuls să vezi în roz viața, te fac chiar visător,
Sau îti trezesc o poftă nebună de viață,
De frumos, etern, natură, punând iubirea in prim plan,
Admirând și gustând totul, ignorând partea urâtă a lucrurilor.
Gândind cât pierd tinerii de azi neiubind sau negâsind timp de citit,
Găsesc explicații de ce acest secol e atât de anost,
Generațiile vechi, la vârsta lor, fiind mult mai fericite decât ei,
Deși tehnica nu evoluase la aceste standarde înalte,
Bucuria și fericirea le era întipărită pe chipuri.
Poate cândva va reveni și pofta lor de a citi, sau chiar de a scrie,
De a vedea altfel viața, bucurându-se de cele învățate în cărți,
Sau în orice formă a artei, iubind frumosul, văzând viața cu alți ochi.
Micile capricii ale anotimpurilor, o pădure, un susur de apă,
Chiar și un boboc în floare aducând iubirea ce au uitat sa o mai trăiască.
~*~
Picturi de Popa Genoveva
duminică, 16 septembrie 2018
Florin T. Roman & colab. - România, eterna poveste - volumul III
Florin T. Roman & colab. - România, eterna poveste - volumul III
România, eterna poveste - MANUAL ALTERNATIV CONCENTRAT DE RELIGIE A NEAMULUI ROMÂNESC, DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ,
DE ISTORIE A ROMÂNIEI, DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI, DE PSIHOLOGIE A POPORULUI ROMÂN ŞI DE ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR ROMÂNESC - VOLUMUL III - de la 1918 până la 2018.
Texte (predominant) din Literatura română
alese, culese şi aranjate de FLORIN T. ROMAN, cu ajutorul colaboratorilor CORINA DIACONESCU
şi FLAVIUS CĂPRARIU.
Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com).
România, eterna poveste - MANUAL ALTERNATIV CONCENTRAT DE RELIGIE A NEAMULUI ROMÂNESC, DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ,
DE ISTORIE A ROMÂNIEI, DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI, DE PSIHOLOGIE A POPORULUI ROMÂN ŞI DE ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR ROMÂNESC - VOLUMUL III - de la 1918 până la 2018.
Texte (predominant) din Literatura română
alese, culese şi aranjate de FLORIN T. ROMAN, cu ajutorul colaboratorilor CORINA DIACONESCU
şi FLAVIUS CĂPRARIU.
Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com).
vineri, 14 septembrie 2018
mini-concurs Cronopedia – ediţia a 5-a – mini-interviu cu tema „Tu cum îţi bei cafeaua?”
mini-concurs Cronopedia – ediţia a 5-a – mini-interviu cu tema „Tu cum îţi bei cafeaua?”
Pentru luna august 2018 vă propunem, în cadrul mini-concursului – ediţia a cincea – un mini-concurs de mini-interviuri cu tema „Tu cum îţi bei cafeaua?”.
INTERVÍU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii.
reportáj-intervíu s. n. Material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului ◊ „Unul din ultimele numere ale revistei «Esquire» publică [...] un reportaj-interviu cu prolificul scriitor american Tennessee Williams.” Cont. 17 XII 71 p. 10. ◊ „[...] iugoslavul B.K., membru în biroul F.I.D.E., a realizat un reportaj-interviu în care «personajul central K [...] face unele mărturisiri interesante».” Săpt. 15 III 74 p. 14. ◊ „Reportajul-poem și reportajul-monografic, reportajul-eseu și reportajul anchetă, reportajul-evocare și reportajul-dialog, reportajul-interviu și reportajul sociologic, iată numai câteva din tipurile de reportaje prezente.” R.lit. 28 XI 74 p. 17 (din reportaj + interviu)
1. Genul abordat: interviu, reportaj-interviu (reportaj-poem, reportaj-monografic, reportaj-eseu, reportaj-dialog)
2. Tema generică: Tu cum îţi bei cafeaua? Fiecare interviu va avea un titlu/subtitlu individual (în paranteză specificându-se unul din genurile de la pct. 1)
3. Număr maxim de interviuri pe un participant: 5 (cinci).
4. Condiţii speciale ale interviului:
- maxim 500 cuvinte
- 7 întrebări, 7 răspunsuri
- titlu interviului: 5 cuvinte
- interviul poate fi real sau imaginar, realizat între 2 entităţi (personaje).
5. Juriul va fi format din: Ioan Muntean, Gabriela Mimi-Boroianu, Matei Ioaniţiu.
6. Valoarea premiilor (diplomă tipărită plus):
- premiul I – 60 lei (pachet 3 volume România, eterna poveste)
- premiul II – 20 lei (2 exemplare din revista pe luna octombrie 2018)
- premiul III – 10 lei (1 exemplar din revista pe luna octombrie 2018)
- menţiune – diplomă.
Interviurile participante se pot reuni într-o culegere editată de Biblioteca în format electronic sau/şi în format tipăritîn în măsura în care sunt asigurate tipărirea a 50 exemplare (600 lei).
mini-concurs – ediţia a 5-a – mini-interviu cu tema „Tu cum îţi bei cafeaua?”
INTERVÍU s. n. 1. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii.
reportáj-intervíu s. n. Material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului ◊ „Unul din ultimele numere ale revistei «Esquire» publică [...] un reportaj-interviu cu prolificul scriitor american Tennessee Williams.” Cont. 17 XII 71 p. 10. ◊ „[...] iugoslavul B.K., membru în biroul F.I.D.E., a realizat un reportaj-interviu în care «personajul central K [...] face unele mărturisiri interesante».” Săpt. 15 III 74 p. 14. ◊ „Reportajul-poem și reportajul-monografic, reportajul-eseu și reportajul anchetă, reportajul-evocare și reportajul-dialog, reportajul-interviu și reportajul sociologic, iată numai câteva din tipurile de reportaje prezente.” R.lit. 28 XI 74 p. 17 (din reportaj + interviu)
1. Genul abordat: interviu, reportaj-interviu (reportaj-poem, reportaj-monografic, reportaj-eseu, reportaj-dialog)
2. Tema generică: Tu cum îţi bei cafeaua? Fiecare interviu va avea un titlu/subtitlu individual (în paranteză specificându-se unul din genurile de la pct. 1)
3. Număr maxim de interviuri pe un participant: 5 (cinci).
4. Condiţii speciale ale interviului:
- maxim 500 cuvinte
- 7 întrebări, 7 răspunsuri
- titlu interviului: 5 cuvinte
- interviul poate fi real sau imaginar, realizat între 2 entităţi (personaje).
5. Juriul va fi format din: Ioan Muntean, Gabriela Mimi-Boroianu, Matei Ioaniţiu.
6. Valoarea premiilor (diplomă tipărită plus):- premiul I – 60 lei (pachet 3 volume România, eterna poveste)
- premiul II – 20 lei (2 exemplare din revista pe luna octombrie 2018)
- premiul III – 10 lei (1 exemplar din revista pe luna octombrie 2018)
- menţiune – diplomă.
Interviurile participante se pot reuni într-o culegere editată de Biblioteca în format electronic sau/şi în format tipăritîn în măsura în care sunt asigurate tipărirea a 50 exemplare (600 lei).
Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)
Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)
Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.
miercuri, 5 septembrie 2018
Sfantul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (5 septembrie)
Sfantul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (5 septembrie)
Sfantul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (5 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.
marți, 4 septembrie 2018
îmbrăţişare
îmbrăţişare
Nimeni nu a putut spune vreodată cât de mult mi-am dorit ca acel moment să nu se oprească și că nimic ar putea să ne țină în afara lui.
Unii oameni ţi-aduc ce e mai rău din ei în tine, alții ţi-aduc cele mai frumoase momente, iar apoi sunt şi acele persoane remarcabil de rare și dependente, care-ţi afectează cel mai mult îmbrăţişările. Te fac să te simţi atât de vie încat le vei urma direct chiar şi în iad ...
Din totate mi-e dor de zâmbetul lui și de felul în care ochii lui m-au luminat de fiecare dată când a râs. Mi-e dor de vocea lui și de modul în care el îmi spune numele ca și cum ar fi fost cel mai frumos zgomot.
Totul a fost obositor, chiar s-a legat de mine, în mine... Şi-apoi s-a rupt... Știu că e cel mai rău sentiment, această durere în inimă când pierzi pe cineva; când eşti îndrăgostită de cineva, dar nu te simţi la fel cum ai fi fiind etichetată ca o „curvă” de persoana de care te-ai îndrăgostit de patru ani; gândindu-te că tu te simţi exact cum faci, cum te face, iar el e doar sunt un bun prieten care ţi-a creat cel mai rău sentiment: este că ești îndrăgostit.
Ei, dar când cineva îţi dăruieşte iubirea înapoi, când îţi întoarce amorul pătimaş, acel cineva devine cel mai minunat sentiment, o îmbrățișare și o vorbă despre lumea ruptă din împreunare. Acel cineva nu mai este al tău, tu eşti a lui... îmbrăţişată toată pe toată goliciunea lui, cu toată suflarea ta...
îmbrăţişare
MOTO: Odată ce am îmbrățișat pe cineva el nu ar mai putea fi niciodată al meu.
Nimeni nu a putut spune vreodată cât de mult mi-am dorit ca acel moment să nu se oprească și că nimic ar putea să ne țină în afara lui.
Unii oameni ţi-aduc ce e mai rău din ei în tine, alții ţi-aduc cele mai frumoase momente, iar apoi sunt şi acele persoane remarcabil de rare și dependente, care-ţi afectează cel mai mult îmbrăţişările. Te fac să te simţi atât de vie încat le vei urma direct chiar şi în iad ...Din totate mi-e dor de zâmbetul lui și de felul în care ochii lui m-au luminat de fiecare dată când a râs. Mi-e dor de vocea lui și de modul în care el îmi spune numele ca și cum ar fi fost cel mai frumos zgomot.
Totul a fost obositor, chiar s-a legat de mine, în mine... Şi-apoi s-a rupt... Știu că e cel mai rău sentiment, această durere în inimă când pierzi pe cineva; când eşti îndrăgostită de cineva, dar nu te simţi la fel cum ai fi fiind etichetată ca o „curvă” de persoana de care te-ai îndrăgostit de patru ani; gândindu-te că tu te simţi exact cum faci, cum te face, iar el e doar sunt un bun prieten care ţi-a creat cel mai rău sentiment: este că ești îndrăgostit.
Ei, dar când cineva îţi dăruieşte iubirea înapoi, când îţi întoarce amorul pătimaş, acel cineva devine cel mai minunat sentiment, o îmbrățișare și o vorbă despre lumea ruptă din împreunare. Acel cineva nu mai este al tău, tu eşti a lui... îmbrăţişată toată pe toată goliciunea lui, cu toată suflarea ta...
luni, 3 septembrie 2018
Revista Taifas literar nr. 5 (21), mai 2018
Revista Taifas literar nr. 5 (21), mai 2018
Taifas literar nr. 5 (21), mai 2018;
- ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198; Fondată la Constanţa, noiembrie 2015; REDACŢIA REVISTEI: Director-fondator: Lenuş Lungu; Redactor-şef: Gabriela Mimi Boroianu; Redactor: Costel Avrămescu; Tehnoredactor: Ioan Muntean; Corectori: Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean; Redactori: Lenuş Lungu, Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean, Puiu Răducan, Costel Avrămescu; Grafică, coperţi, ilustrare: Ioan Muntean – prelucrare foto web.
...
- ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198; Fondată la Constanţa, noiembrie 2015; REDACŢIA REVISTEI: Director-fondator: Lenuş Lungu; Redactor-şef: Gabriela Mimi Boroianu; Redactor: Costel Avrămescu; Tehnoredactor: Ioan Muntean; Corectori: Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean; Redactori: Lenuş Lungu, Gabriela Mimi Boroianu, Ioan Muntean, Puiu Răducan, Costel Avrămescu; Grafică, coperţi, ilustrare: Ioan Muntean – prelucrare foto web.
sâmbătă, 1 septembrie 2018
Începutul Indictionului, adică Anul Nou Bisericesc (1 septembrie)
Începutul Indictionului, adică Anul Nou Bisericesc (1 septembrie)
Începutul Indictionului, adică Anul Nou Bisericesc (1 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)