sâmbătă, 4 iunie 2016

Literatura popoarelor: SAPTE USI - de Costache Ioanid

Literatura popoarelor: SAPTE USI - de Costache Ioanid: SAPTE  USI de  Costache  Ioanid  La o usa cu pacate  (cum sunt toate...)  A batut încetisor  mâna cea cu sfânt izvor....



SAPTE USI - de Costache Ioanid






SAPTE  USI

de  Costache  Ioanid



 La o usa cu pacate
 (cum sunt toate...)
 A batut încetisor
 mâna cea cu sfânt izvor.
 A batut cu bunatate.
 Însa omul cu zavor
 era prins de Asmodeu
 Într-un somn adânc si greu.


 Si-a batut din nou la usa
 bratul dragostei divine.
 -Cine bate ? Cine bate ?
 -Eu sunt, Leul care vine;
 astazi Mielul blând si mut,
 dat la moarte pentru tine.
 -Pentru mine ? Cum se poate ?
 Dar ce crima am facut ?
 Eu nu mint, nu fac trafic,
 casa nimanui nu stric,
 nu ma-mbat, nu trag tutun,
 nu ma cert, nu ma razbun...
 Eu sunt omul cel mai bun.
 La biserica ma duc...
 si la Pasti si al Craciun...
 Biblia ...am rasfoit-o...
 hat, pe când eram un tânc...
 Si zicând acestea, gazda
 adormi si mai adânc.


 Si-a batut în alta parte
 Calatorul milenar
 coborât de pe Calvar.
 -Este cineva la usa ?
 zice-o voce cu tepusa.
-Eu, Cuvântul ce da Har.
 -Cum? Aici ? La mine-n casa ?
 Eu sunt foarte ocupat.
 Treburile nu ma lasa.
 nici macar sa stau la masa.
 Ma iertati, dar nu descui.
 Cine are timp de sfaturi,
 treaba lui !


 Si-a batut Isus la usa
 unui om la fel de rau.
 -Cine-i ?
 Salvatorul tau.
 -Salvator ?! Eu n-am nevoie !
 Daca-n cer, în tot înaltul,
 la Iehova sau la Joe.
 E un Rai mai sus de stele,
 nu ma duc purtat de altul,
 ci cu aripile mele !



 Si-a batut Isus la alta usa
 mâna marelui proscris.
 Usa s-a ...întredeschis.
 -Cine-i si cu ce dorinta ?
 -Sunt de Tatal Meu trimis
 ca sa va aduc salvare
 prin credinta,
 cum profetii au prezis. 

 -Da, credinta nu e rea...
 Dar, de-i vorba de cainta,
 eu nu las credinta mea !
 Datina cea batrâneasca !
 Pastele cu miel, cu pasca,
 anul nou cu baclava,
 peste la Buna Vestire.
 Uite, asta-i mântuire !
 Sa ma las ca ratacitii
 de atatea vechi traditii,
 de petreceri bunaoara,
 de minciuna... necesara...
 de o gluma... de-o tigara
 si... de tot ce se iveste ?...
 Sa se lase cine-o vrea !
 Îl priveste.
 Eu nu las credinta mea !



 Si, din nou, Acel ce-imbie
 a batut la alt camin.
-O, Stapânul meu divin,
 ce înalta bucurie !
 Ai venit din Empireu
 ca sa vizitezi în treacat 

 pe-un nevrednic cum sunt eu.
 Uite, Îti sarut sandala
 ca Maria din Magdala,
 dupa cum Ti se cuvine.
 Si-acum...du-Te si imparte
 Vestea buna mai departe.
 Si...mai vino pe la mine...

 Si Isus S-a dus sa bata,

 cu acelasi dor in piept,
 la o usa departata.
-Domnul meu, de când Te-astept !
 Vino, caci Ti-am pregatit



 o odaie-nmiresmata,
 cea mai buna încapere,
 cu fotolii si laicere,
 ca sa stam mai mult, mai mult...
 Tu sa-mi tâlcuiesti mistere,
 eu sa stau sa Te ascult.
 intra dar, Lumina vie,
 fagure de mângâiere !
 Însa...n-atinti prin casa
 ochii Tai din alte sfere,
 caci...e-atâta murdarie
 prin unghere...

 Iar la urma Calatorul a batut la un pridvor.
 Prin paienjenisuri sumbre si prin fum ametitor,
 Se stârni un joc de umbre
 si se auzi un geamat:
 "Ajutor! Ajutor !"
 Si deodata
 se cutremura pridvorul
 de o lupta-nversunata.
 Ca naluci în vai desarte,
 umbrele loveau de moarte.
 Zanganira geamuri sparte.
 Apoi usa a fost data
 la o parte.


 -Doamne, hotii ma sugruma.
 Uite-ma cum ma legara.
 Casa mea...era un templu,
 un Eden, odinioara. 

 Dar prietenii cu masca
 au stiut sa ma-mbrânceasca
 în orgie si inviciu-
si din templul meu facura
 o taverna si-un ospiciu.
 Vino, Doamne, da-i afara !


 Si Isus, luând în mâna
 bici de funii si curele,
 iata-L...face-un pas cu ele.
 sare usa din tâtâna.
 Cade lantul pe podele.
 Fug ca serpii prin tarâna
 toti prietenii de rele.
 Fuge pofta si minciuna,
 furtisagul si betia,
 îmbuibarea si trufia;
 fug...fug pe totdeauna.
 -Doamne, sunt salvat! Sunt liber !
 Casa mea a Ta e toata !
 Nu mai pleci de-aici Isuse,
 niciodata ! 
 Intra ca Stapân pe veci.
 schimba totul cum Îti place,
 fa ce vrei, dar nu mai pleci !...



 Fericit si plin de pace,
 Domnul iute Isi sumete
 mânecile Lui de in.
 zboara sticlele de vin,
 vestejitele buchete,
 scrumiere si brichete,
 toata spuma de venin.


 Da. A fost învins dusmanul !
 Se înalta-n soare schele...
 Cu luciri de baionete,
 bate, bate târnacopul
 în perete.


 Lumea plina de mirare,
 trecatori, prieteni, rude,
 toti se-ntreaba: Ce-o fi oare ?
 Iar Zidarul le raspunde:

 "deocamdata, demolare !"








  

Evenimentele zilei...