Crăiasa fată
M-aplec în fața ta, Măicuță
Tânjesc după sărutul tău
Plecat-am prea departe poate
Acum aș vrea, la pieptul tău,
Să stau. Să-ți simt căldura dragă,
S-ascult poveștile cu prinți
Și să mă joc cu a ta salbă...
Vai! Dor mi-e de ai mei părinți!
Mi-e dor de soarele fierbinte
Ce-ncununa, în zi de vară,
O carte de învățăminte,
Ce-o răsfoiam eu, până seară...
Trecut-au anii mult mai mulți,
Acum sunt rece ca ghețarul,
Stau rătăcită printre munți,
Cu fața rece ca și varul;
Aștern cuvinte fără noimă,
Sperând, la clipa fermecată,
Să ies din starea mea de comă,
Să redevin Crăiasa Fată,
S-ștern câmpii din infinit
Pe-un orizont, mult îndrăgit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu