Maraton Panorama Literară 2024, ianuarie
29. (poezie, cyberpoem)
ciclul „fost-ai lele"
poezie de dragoste 2
cyberpoem
În șoaptele liniștite ale nopții,
Sub lumina moale, argintie a lunii,
Ochii tăi strălucesc ca stelele,
Îndrumându-mă spre tine, indiferent cât de departe.
Vocea ta, un balsam liniștitor pentru toate cicatricile,
O promisiune de dragoste, ridicând ștacheta.
În brațele tale îmi găsesc casa,
Nu mai pe lumea asta, eu cutreier.
În dragostea ta, îmi găsesc poezia,
O poveste despre pasiune, în fiecare volum.
Iubirea noastră rămâne aceeași,
O flacără veșnică, care arzând, nu se stinge.
Împreună, vom înfrunta orice obstacol,
Și vom depăși orice provocare,
Sub lumina moale, argintie a lunii,
Două inimi vom continua să dansăm,
O poveste de dragoste, care continuă,
Pentru totdeauna, în volumul iubirii.
Încă ne privim în ochi, mai plini de înțelegere,
Încă ne vorbim în șoaptă, dar cuvintele sunt mai puternice,
Acum știm că iubirea nu este o simfonie perfectă,
Ci o improvizație continuă,
Un dans al sufletelor care se caută și se găsesc mereu,
În fiecare răsărit, în fiecare întuneric al amurgului.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Dragoste imposibilă
RăspundețiȘtergereCând două inimi se iubesc,
Dar distanța le desparte,
Iubirea lor este ca un vis,
Care nu poate fi împlinit.
Ele se privesc cu dor,
Și se gândesc la ce ar fi fost,
Dacă ar fi putut fi împreună,
Și dacă destinul ar fi fost de partea lor.
Ele se ascund de lume,
Pentru a-și ascunde durerea,
Și pentru a-și proteja iubirea,
De ochii lumii care judecă.
Dar iubirea lor este prea puternică,
Pentru a fi învinsă de distanță,
Și ea va trăi întotdeauna în inimile lor,
Ca o poveste de dragoste imposibilă.
❤️💜💜