joi, 26 decembrie 2013

Perioada Crăciunului şi Nopţile Sfinte

Perioada Crăciunului şi Nopţile Sfinte

decembrie 13th, 2011
Sebastian Stănculescu
Lumea modernă uită deseori care este semnificaţia sărbătorilor de iarnă. Oamenii îşi urează „Crăciun fericit!” mai degrabă gândind către o stare de confort şi plăcere şi având mai puţin în vedere realitatea spiritual-sufletească a miezului iernii, faţă de care omul modern nu are organele necesare pentru percepere. Ce stă în spatele stratului de zăpadă care acoperă trupul Pământului în nopţile cele mai lungi din an? Ce reprezintă Pruncul şi Maica Sa pentru evoluţia întregului univers? Cine sunt eu în raport cu acest eveniment cosmic şi faptele sale?
Ca cercetători ai ştiinţei spirituale putem găsi informaţii multe despre Crăciun în întreaga literatură antroposofică. Dar sufletul nostru, el însuşi, dincolo de concepţii şi teorii, cum vieţuieşte el Crăciunul? Ce este Crăciunul pentru mine ca om, în ce mod pot eu fi martor la naşterea Pruncului Cerului, la minunatele fapte petrecute sub stratul de zăpadă, în interiorul Pământului? Puţini oameni se întreabă asta, căci pentru mulţi dintre noi este suficient să ne hrănim cu ceea ce spun alţii. Şi este un lucru util şi frumos. Însă viitorul epocii sufletului conştienţei, noile realităţi spirituale ale lumii cer să nu fim numai interesaţi de faptele spirituale, ci să parcurgem un drum conştient de dezvoltare care să ne ducă spre vieţuirea trează a lumilor superioare şi spre acţiunea trează şi responsabilă în şi din acestea.
Ce trebuie să facă sufletul omenesc pentru a fi martor la evenimentele miezului iernii? Dacă în alte perioade ale anului omul trebuie să se străduiască singur pentru a dobândi puterea de a contempla lumile superioare, miezul iernii oferă fiinţei noastre un dar deosebit. În perioada Crăciunului şi a Nopţilor Sfinte apropierea lumii spirituale de Pământ ne deschide şi nouă capacităţi de muncă inspirativă şi imaginativă de o claritate mare. Se poate spune că în această perioadă a anului suntem cu toţii clarvăzători într-un anumit grad. Trebuie doar să ne găsim dispoziţia interioară şi câteva ceasuri de linişte în care să ne deschidem sufletul spre aceste capacităţi dăruite omului de lumea spirituală doar acum.
Haideţi să facem un prim pas către vieţuirea reală a Crăciunului. Putem face o scurtă plimbare într-una din serile din preajma Crăciunului. O plimbare de jumătate de oră, în care să privim cu sufletul deschis şi fără prejudecăţi către ceea ce trăieşte în natură, în acest aer de iarnă, în dealurile, munţii, câmpiile din jur în acest moment al anului. Ne vom întreba cum simte Pământul miezul iernii? Cum simte sufletul nostru miezul iernii? Ne simţim într-o deschidere sufletească şi o expansiune, asemenea perioadei verii? Ne simţim într-o creştere asemenea perioadei primăverii? Sau ne simţim altfel? Dacă este diferit, cum este acest altfel? Este esenţial să facem aceşti paşi în mod liber, cu deschidere şi chiar bucurie copilărească de a descoperi. Dacă în sufletul nostru nu trăiesc în mod viu experienţe sufletesc-spirituale, atunci în zadar cunoaştem sute de cărţi de esoterism pe de rost. Făcând acest pas de contemplare a dispoziţiei de iarnă din natură, ne apropiem de o vieţuire personală a inspiraţiei solstiţiale a miezului iernii.
Pentru a merge mai departe, vom adânci observaţiile făcute în mod sistematic şi cu aceeaşi bucurie şi deschidere. Este bine pentru majoritatea exerciţiilor să alegem un moment al zilei înspre înserare sau chiar la începutul nopţii, căci sufletul omenesc poate percepe mai atent anumite fenomene din natură în această perioadă a fiecărei zile. Să ne îndreptăm sufletul către stratul de zăpadă şi către solul rece al iernii. O să căutăm să cercetăm ce se petrece acolo, sub zăpadă, sub sol, şi mai adânc, sub scoarţa Pământului. Dacă ne lăsăm sufletul liber să vieţuiască realitatea de sub sol, vom percepe o activitate foarte intensă, o mişcare vie şi luminoasă, care apare ca surprinzătoare faţă de liniştea şi încremenirea din natura exterioară. Dacă adâncim sentimentul vom avea o primă vieţuire personală despre activitatea fiinţelor elementale de natură gnomică. Iarna gnomii pornesc la drum, ca într-o sărbătoare a cunoaşterii, pentru a purta prin interiorul Pământului impulsuri pe care lumea stelelor le-a dăruit planetei prin formele plantelor.
Sufletul treaz poate aduna aceste sentimente ca pe adevărate comori ale cunoaşterii, căci ele ne aduc în faţa unor realităţi spirituale de o mare importanţă. Dacă vom continua observaţiile, vom putea adânci şi mai mult vieţuirea dispoziţiei de iarnă. Să privim acum mai ales către aerul iernii şi către ceea ce coboară peste Pământ ca ţesere sufletească specială. Am putea trăi existenţa unei dispoziţii magice, ca de poveste, de adâncire într-o stare meditativă de introspecţie, de receptivitate. Prin această observaţie sufletul se apropie de trăirea Pământului care devine Maria în perioada Crăciunului. Luna împreună cu îngerii lunari şi cu fiinţele din preajma Elohimilor coboară peste Pământ o ţesere de forţe astrale care a fost numită uneori în esoterism mantia Mariei.
În miezul iernii Pământul este cel mai mult el însuşi, unit cu fiinţele sale elementale şi îmbrăţişat de forţele lunare care îl îmbracă într-o mantie, pe de o parte prin activarea resturilor vechii Luni de sub scoarţa terestră, pe de altă parte prin coborârea îngerilor şi fiinţelor din sfera lunară aproape de lumea oamenilor. Dacă am observat treptat dispoziţia de iarnă în natură, în interiorul Pământului, în acţiunea Maicii, atunci putem să ne pregătim spre vieţuirea Naşterii. Iniţiaţii din vechime se adunau în templele de Misterii în noaptea cea mai lungă, în bezna cea mai adâncă a anului, pentru a întâlni în mod spiritual fiinţa Soarelui în miez de noapte, fiinţa cosmică a lui Christos, care se apropia de lumea oamenilor. După venirea Fiului în lumea pământească, fiecare om poate avea revelaţia de pe drumul Damascului în templul inimii sale. Dacă privim spre Pământul marianic de iarnă şi ne adâncim în trăirea liniştită şi cu veneraţie a dispoziţiei Crăciunului, în sufletul nostru poate creşte o experienţă fundamentală a cunoaşterii spirituale autentice: în sufletul Pământului şi în sufletul nostru se naşte Pruncul Cerului.
Să fim treji şi deschişi pentru a primi în noi Naşterea Fiului Cerului!
Nopţi Sfinte conştiente!

Evenimentele zilei...