~ Mă predau ”TOTULUI” meu ~
~ Mă predau cu totul doar printr-o apăsare de buze,
Mă predau prin simple mângâieri ale tale pe pielea mea
Și ajung la mila voinței tale înscrise în vârful degetelor.
Mă predau prinsă de dorința ta,
Dorință ce nu încetează să mă țină subjugată de fantezie
Ca un animal controlat, dar fără hățuri,
Căci între noi e o alchimie care naște focuri de temut.
Tu ești alfabetul meu braille, iar eu oarbă,
Îmi ești semnele mâinilor, limbajul meu de surdo-mută,
Umbra care este în deșert și apa unui om deshidratat de iubire...
Lasă-mă să te beau, picătură cu picătură,
Ca o îmbrățișare după ani de plâns.
Îmi ești lumânarea de rezervă atunci când se stinge lumina,
Protecția unui acoperiș, atunci când ești sub o pătură și începe să plouă,
Mâna care dă la o parte trecutul greu,
Gura care îmi cucerește prezentul,
Brațele în care mă refugiez când sunt obosită,
Creierul care mă cunoaște, inteligența care mă copleșește,
Îndemnul picioarelor să alerge, chiar și atunci când sunt amorțite,
Îmi ești dragoste, tot ceea ce înseamnă necesar,
Acel cineva de care am nevoie, când am nevoie cel mai mult.
Poți fi sabia care mă face să sângerez, dar îmi ești peretele care mă susține,
Ești zona mea neutră, copacul care îmi dă umbră,
TU ești totul meu, tu ești baza mea, cel care mă reconstruiește,
Cel care dă o formă inimii mele, cu totul și cu totul nouă.
Ce formă are inima mea? Are forma ceea ce mă face să simt,
Când suntem față în față și tu o faci să tresalte. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu