La Gara feroviară Midi din Bruxelles, călătorii au avut ocazia să admire un tren din ciocolata.
« Minunea », care masoara 34 de metri si cantareste 1260 de kg, este opera lui Andrew Farrugia, maestru ciocolatier din Malta.
|
duminică, 27 ianuarie 2013
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
WomanWithW: normal
WomanWithW: normal: NIG
normal
nu mai pot să adorm
somniferele nu-şi mai fac demult datoria
plouă întruna
cine a spus că atunci când plouă dormi cel mai bine
creierii îmi sunt îngheţaţi
îi simt mişcându-se
ca nişte reptile care caută soarele
doamne, ce mi-e dor de normal
deznădejdea urlă
ca o femeie care-i gata să nască
doar că femeia aceasta nu este gravidă
şi curând o să nască
cu aceeaşi durere
o tumoră uriaşă
pe care nu vrea sub nici o formă să o arunce
o strânge în braţe
puiul mamei
puiul mamei
copilul a fost invizibil nouă luni
mai poate fi încă vreo două
câtă deznădejde
găseşti pe marginea străzii
unde se distrează boem şobolanii
atraşi de pantofii lucioşi cu care prostituatele bat trotuarul
treizeci de paşi în sus
treizeci în jos
în altă viaţă au fost soldaţi mărşăluind
sau asistente
la naşterea unei tumori cu chip de copil
câtă frumuseţe găseşti în urât
câtă linişte şi calm
se aşterne după ce ţi-ai golit stomacul
de lucrurile inutile
îngurgitate forţat
după ce ai născut boala care îţi măcina măruntaiele
şi după ce ai reuşit să înghiţi toate somniferele
din sticla aceea de cinci dolari şi treizeci de cenţi
pe care ai cumpărat-o de la health store
o să ai un somn liniştitor
şi nici o durere de cap la trezire
aşa scrie pe etichetă
şi dacă aşa scrie aşa este
nu încetăm niciodată să credem în etichete
chiar dacă eticheta a fost lipită
din greșeală
pe sticla cu stricnină
somniferele nu-şi mai fac demult datoria
plouă întruna
cine a spus că atunci când plouă dormi cel mai bine
creierii îmi sunt îngheţaţi
îi simt mişcându-se
ca nişte reptile care caută soarele
doamne, ce mi-e dor de normal
deznădejdea urlă
ca o femeie care-i gata să nască
doar că femeia aceasta nu este gravidă
şi curând o să nască
cu aceeaşi durere
o tumoră uriaşă
pe care nu vrea sub nici o formă să o arunce
o strânge în braţe
puiul mamei
puiul mamei
copilul a fost invizibil nouă luni
mai poate fi încă vreo două
câtă deznădejde
găseşti pe marginea străzii
unde se distrează boem şobolanii
atraşi de pantofii lucioşi cu care prostituatele bat trotuarul
treizeci de paşi în sus
treizeci în jos
în altă viaţă au fost soldaţi mărşăluind
sau asistente
la naşterea unei tumori cu chip de copil
câtă frumuseţe găseşti în urât
câtă linişte şi calm
se aşterne după ce ţi-ai golit stomacul
de lucrurile inutile
îngurgitate forţat
după ce ai născut boala care îţi măcina măruntaiele
şi după ce ai reuşit să înghiţi toate somniferele
din sticla aceea de cinci dolari şi treizeci de cenţi
pe care ai cumpărat-o de la health store
o să ai un somn liniştitor
şi nici o durere de cap la trezire
aşa scrie pe etichetă
şi dacă aşa scrie aşa este
nu încetăm niciodată să credem în etichete
chiar dacă eticheta a fost lipită
din greșeală
pe sticla cu stricnină
vineri, 25 ianuarie 2013
miercuri, 16 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)