Ioan Muntean - ultimul cojoc al babei dochia – fost-ai babă dochia cât ai fost

Ioan Muntean - ultimul cojoc al babei dochia – fost-ai babă dochia cât ai fost - Cronopediada grup - Cronopedia

09. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele" - FINAL

ultimul cojoc al babei dochia – fost-ai babă dochia cât ai fost

#cyberpoem de argou

 

Ultimul cojoc al Babei Dochia,

Fost-ai, Babă Dochia, cât ai fost.

În cartierul vechi, pe străzi și pe la bloc,

Cojoacele-i, ca un manifest urban, în aer se duc.

 

Pe asfaltul uzat, Babă Dochia se mișcă,

Ca o regină a vremii într-un oraș de beton.

Cojocul ei, graffiti pe zidurile timpului,

Fost-ai, Babă Dochia, cât ai fost, în inimile noastre rămâi.

 

Printre străduțe întortocheate, ea dansează,

Ultima melodie a unui veac împăcat.

Cojoacele-i, o poveste trecută prin filtrul urban,

Fost-ai, Babă Dochia, cât ai fost, în amintirile noastre locuiești.

 

Cu fire de vreme în bucle dezordonate,

Baba Dochia e o zână a orașului, în argou strălucește.

Ultimul cojoc, un trofeu al străzilor peticite,

Fost-ai, Babă Dochia, cât ai fost, în colțurile noastre te păstrăm.

 

Pe beat-uri și în ritm de graffiti colorat,

Ultimul cojoc, un simbol într-un colț de beton.

Fost-ai, Babă Dochia, cât ai fost, prin orașul murdar,

În limbajul de argou urban,

                 povestea ta trăiește sălbatic cu-n cioban.

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - braşoveanca babei dochia

Ioan Muntean - braşoveanca babei dochia - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

08. experiment (poezie)

Variantă/continuare la ... baba dochia zână pe imaş postat de Ioan Muntean pe Martie 8, 2024 la 11:00 în poezie

 

braşoveanca babei dochia

#cyberpoem urban

 

pe asfaltul braşovului

baba dochia e zână

cojoacele is făcute din strălucirea neoanelor

în imașul unui răcădău

cartierul agitat

ea dansează

un remix urban

al anotimpurilor

în becuri se ivește

baba modernă cu vibe-ul vremii în bucle

cojoacele is croite din fragmente de amintiri

pe imașul blocurilor

timpul se afișează discret

versurile urbane se scriu

în graffiti se desenează

 

alege așa să fie noua dochia

în şcheiul orașului

povești contemporane se reînnoiesc

prin valurile de festival

ea dansează și compune

cojoace cu rime

în ritmul metropolei pline de culoare

în imașul unui cartier tractorist

în care vântul e un bas

baba dochia devine

zâna regină street art-ului

iarna și primăvara într-un mix de stiluri

cojoacele şi le tăguieşte

în tainele sale ascunse ale orașului

 

zâna dochia din imașul vremii fără prag

în poveștile sale se regăsește farmecul urban

pe aripile muzicii ea călătorește

prin betoane încântată

folclorul urban al babei dochia

se naște se înalță

și rămâne

 

©Ioan Muntean, 2024

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)

sau

(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - baba dochia zână pe imaş

Ioan Muntean - baba dochia zână pe imaş - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

08. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

baba dochia zână pe imaş

#cyberpoem urban

 

baba dochia

zână pe imaș

în cojoace de vise

timpul îi strălucești

pe culmea unui imaș

magic tu dansezi

un dans al anotimpurilor

în lumini se ivește

zână bătrână

cu fire de vreme în plete

cojoacele-ţi sunt țesute

din raze de stele

pe imașul tău

timpul se desenează discret

poezia se naste

în umbre-ţi se învelește

 

alege așa să fie

zână dochia

în imașul tău

povești vechi se reînnoiesc

prin văluri de timp

tu dansezi

și țeşi

cojoacele-ţi de poezii

pe cerul învăluit de grei nori

în imașul magiei

unde vântul e un murmur

tu

babă dochia

devii zână

regină a viselor

iarna și primăvara

într-un joc de simfonii

cojoacele-ţi partituri ale universului

în taine ascunzi-se-vor

babă dochia în imașul vremii fără margini

în poveștile tale se regăsește farmecul neclasic

pe aripile vântului tu călătorești încântată

poezia

zână în imașul babei dochia

se naște se înalță

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - baba dochia ultimul vals

Ioan Muntean - baba dochia ultimul vals - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

07. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

baba dochia ultimul vals

#cyberpoem dansant

 

prin vânturi de martie

baba dochia dansează

ultimul vals al timpului

în cojoace împletite

pe creste de munte

își țese iarna rămasă

hyperpoem al vieții

în raze de soare surâde

 

pas cu pas

într-un vals cosmic

se rotește

într-o simfonie a anotimpurilor

ea se pierde

hyperpoemul ei

un caleidoscop de culori

în cojoace albastre

stelele răsfrâng clipele

 

în valsul ei

cerul și pământul se contopesc

hyperpoem al destinului

în taine se cerbește

baba dochia

regina ultimului vals al iernii

în misterul cojoacelor

în visuri se înalță

hyperpoemul timpului

în umbre și lumini

ea traversează veacurile

în dans se țese

pe culmi de zăpadă

într-un ecou al eternității

ultimul vals al babei dochia

o melodie nesfârșită

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - babele se ouă sideral

Ioan Muntean - babele se ouă sideral - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

07. experiment (poezie)

Variantă/continuare la ... babele se ouă postat de Ioan Muntean pe Martie 6, 2024 la 11:00 în poezie

 

babele se ouă sideral

 

Babele-n taină se adună, sub lumina blândă a lunii,

Și-n genunchi, cu frică, ouă, în ritmul vechi al duduii.

Cântă cântece de slavă, trag salve în noapte,

Babele, fete bătrâne, ouă într-un fel aparte.

 

Baba Dochia, în tăcere, ouă fără să se miște,

Baba Vanga, cu-nțelepciune, ouă doar în viitor, distante.

Baba Oarba, pe cărare, ouă fără să vadă,

Ali Baba, în ploaie, nu se ouă, doar se pradă.

 

Baba Yaga, cea mai tare, nu cunoaște nicio piedică,

Când se străduiește, face trei ouă, ca o nimică.

Babele din Cârlibaba, în astral își fac datoria,

Babele din Babadag, nu ouă cu bucuria.

 

Baba Radă, Radă Baba, cu o roaba plină de ouă,

Nu contează cine le-a făcut, important e că sunt două.

Seamănă leit, sunt de nedespărțit,

Nimeni nu poate spune care ou e mai iubit.

 

Baba Cloanța, cu ouăle-n buzunar, se teme de atac,

Când Baba Novac trece pe-acolo, cu pasul său de mac.

Dar când Făt Frumos trece, fie călare, fie pe jos,

Cloanța scoate două ouă, pentru un schimb frumos.

 

Baba Hârca, cu ouăle-n coș, dansează în astral,

Când Baba Iorga trece pe-acolo, cu pasul său banal.

Baba-Mija, cu ouăle-n sân, cântă în sideral,

Când Baba Rada trece pe-acolo, cu pasul său banal.

 

Coana Miţa Biciclista, cu ouăle-n traistă, pedalează mai central,

Când Baba Cloanța trece pe-acolo, cu pasul său banal.

Eu sunt coana Mița biciclista, mereu activă și plină de energie,

Pedalez cu viteză pe străzile vieții, şi inspir pe toți să trăiască în magie.

 

©Ioan Muntean, 2024

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)

sau

(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - babele se ouă

Ioan Muntean - babele se ouă - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

06. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

babele se ouă

#cyberpoem popular

 

plouă

plouă

plouă babele se ouă

în ploaia de gânduri

se coace farmecul

picături ca perle în țesătura serii

povești se ivesc

ca o oglindă a cerului

în umbre de ploi

se nasc înțelepciuni

babele țes fire

de vise și iluzii

ouă se sparg

eliberând magie în picuri

un dans al amintirilor

în ploaie se diluează

 

pe străzi de sticlă

se reflectă visuri

babele înghesuie timpul

în cuiburi

cu fiecare picătură

o poveste se desprinde

ca un cojoc

ca două cojoace

ca nouă cojoace

plouă

plouă

plouă

iar amintirile se simt vii

ploaia le șoptește babelor cuvinte

secrete pierdute

în picuri cristaline

plouă

iar sufletele se spală

în ritm de poveste

ca o melodie veche

păstrată în amintire

 

plouă

plouă

plouă

iar babele se ouă

în fiecare picătură

o amintire se adaugă

poezia ploii

în serile reci se desfășoară

iar poveștile babelor

în picuri de timp se scaldă

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - A fi azi Baba Dochia

Ioan Muntean - A fi azi Baba Dochia - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

05. experiment (poezie)

Variantă/continuare la ...  A fi Baba Dochia postat de Ioan Muntean pe Martie 5, 2024 la 11:00 în poezie

 

A fi azi Baba Dochia

 

În vârful muntelui, cu cojoacele-n vânt,

Baba Dochia stă, cu privirea de punkist.

N-are nevoie de reguli, n-are nevoie de rând,

Ea e liberă, e rebelă, e artist.

 

Cojoacele ei, grele și vechi,

Sunt simboluri ale sistemului, ale conformismului.

Dar ea le aruncă, le lasă să zboare,

Și strigă în vânt: "Jos, totul să fie jos!"

 

Baba Dochia nu e doar o babă,

Ea e un simbol, e o idee, e o luptă.

Luptă împotriva opresiunii, împotriva nedreptății,

Și nu se va opri până când nu va fi libertate.

 

Așa că dacă te întrebi ce înseamnă a fi azi Baba Dochia,

Răspunsul e simplu: înseamnă a fi liber, a fi rebel, a fi punkist.

Înseamnă a lupta pentru ceea ce crezi,

Și a nu te lăsa niciodată învins.

 

©Ioan Muntean, 2024

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)

sau

(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - A fi Baba Dochia

Ioan Muntean - A fi Baba Dochia - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

05. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

A fi Baba Dochia

 #poezie-tradiţională

 

A fi Baba Dochia, fir de vreme întrupat,

În cojoacele grele, anotimpuri împletite.

O mândră gardiană a timpului rostuit,

Cu ochii de sticlă, privind în adâncul răsărit.

 

Prin neaua de pe munte, pas cu pas pornesc,

Povesțile de iarnă în cojoacele-i se cerne.

Cu fiecare fir, o legendă se așterne,

Baba Dochia, țesătoare de veacuri, înțelepciune purtând.

 

Primăvara în suflet, iar iarna în mers,

O batranică povară, dar și un univers.

În cojoacele-i, soarele și norii joacă,

O femeie, o legendă, un colț de viață.

 

Și când soarele dogorește pe cărarea sa,

Cojoacele albastre se desfac, se schimbă.

A fi Baba Dochia, o poveste mereu veche,

Dar fiecare an, o nouă vreme întreagă.

 

În cojoacele-i, povești de demult străbat,

A fi Baba Dochia, o binecuvântare în prag de anotimp.

Cu fire de timp înfipte în podoabele-i lungi,

O prezență fermă, ca o rădăcină într-un veac adânc.

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - baba dochia şi-a scuturat cojoacele din scoarţă de copac

Ioan Muntean - baba dochia şi-a scuturat cojoacele din scoarţă de copac - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

04. experiment (poezie)

Variantă/continuare la ... baba dochia își scutura cojoacele Postat de Ioan Muntean pe Martie 4, 2024 la 11:00 în poezie

 

baba dochia şi-a scuturat cojoacele din scoarţă de copac

#cyberpoem

 

pe vârful muntelui

cu cojoacele ei din scoarţă de copac

baba dochia a decis

că e timpul pentru o schimbare de garderobă

ce rost are să port aceste cojoace grele

se întreba ea gândind în sine

când pot să port ceva mai uşor

mai aerisit

poate chiar un tricou cu dungi

 

aşa că a început să-şi scuture cojoacele

unul câte unul

şi le-a lăsat să cadă în vânt

ca nişte frunze uscate

dar oh

surpriză

cojoacele ei nu erau doar din scoarţă de copac

ci şi din scoarţă de banană

de cartof

şi chiar de brânză

şi a râs cu poftă când a văzut asta

zicându-şi

ei bine cel puţin acum am ceva de gustat pe drum

cu stomacul plin

a pornit la drum mai uşoară

mai fericită ca niciodată

cu zâmbet hâd pe faţă

 

©Ioan Muntean, 2024

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)

sau

(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - baba dochia își scutura cojoacele

Ioan Muntean - baba dochia își scutura cojoacele - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

04. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

baba dochia își scutura cojoacele

#cyberpoem

 

baba dochia își scuturase cojoacele

rugăciuni din vremea nedefinită

abstractă ființa ei în taine se pierduse

pe culorile viselor ea dansase nevăzută

cojoacele-i fuseseră petale de haos

în vântul fără rădăcini se desprindeau

e-o poezia abstractă a existenței ei

într-un dans al formelor se contura

timpul

o pictură pe pânza eternității

baba dochia sculptor al clipei aburinde

cojoacele-i expresii ale trecerii

într-un haiku fără cuvinte se năşteau

în abstract umbrele miturilor vor fi răsărit

ca linii de cercuri nesfârșite

baba dochia

va fi fost într-o poezie fără margini

cu cojoacele-i simbol al trecerii nevăzute

în universul ei vor fi devinit metafore

o poezie abstractă a ființei

ce se țese

cu baba dochia dansând

pe marginea absenței

în cojoacele-i ecou

al eternității dese

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - copacul babei dochia

Ioan Muntean - copacul babei dochia - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

03. experiment (poezie)

Variantă/continuare la ... baba dochia [3] postat de Ioan Muntean pe Martie 3, 2024 la 11:00 în poezie

 

copacul babei dochia

#cyberpoem

 

în adâncul pădurii

unde lumina soarelui abia pătrunde

stă un copac bătrân

cu rădăcinile adânc înfipte în pământ

frunzele lui dansează în vânt

și coroana lui se întinde spre cer

ca o mână deschisă

 

acest copac

a văzut multe primăveri

și multe ierni

a supraviețuit furtunilor

și secetelor

a cunoscut bucuria

și durerea

dar el nu se plânge

nu regretă nimic

pentru că știe că fiecare ciclu al vieții

e şi o babă dochia necesară

fost-a lele frumoasă

 

înțelege că frunzele care cad în toamnă

precum cojoacele în primăvară

că ploaia care îl udă

în zilele de vară

îi dă viață

și că soarele care îl încălzește

iar în zilele de iarnă îi dă speranță

 

așa stă copacul babei

în adâncul pădurii înțelept

și puternic

un martor al trecerii timpului

dochia fuge aruncând cojoace

el este mereu parte din pădure

parte din natură

parte din univers

 

©Ioan Muntean, 2024

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)

sau

(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - baba dochia [3]

Ioan Muntean - baba dochia [3] - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

03. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

baba dochia [3]

#cyberpoem

 

în vălul fumului

dochia dansează

prin labirinturi de timp visează

coji de nuferi plutind în neant

superstiții în rădăcini de pământ

prin zări de gheață

ea umblă sfâșiată

mituri se nasc

din umbrele ei căzute

legende cresc

ca visele unui cer bizar

în care timpul e un labirint nesfârșit de-a rostogolul

 

baba dochia

strălucind în cerul desfăcut

mitologii curg

ca apelor unui râu nemuritor

superstiții îngemănate cu adevăruri sfâșiate

într-un vals cosmic

ea plutește sfidând cerurile

legende se contopesc

cu visuri eterice

ca un clopot de sticlă

spart în eternitate

prin haos ea deslușește simboluri

în derivă

baba dochia

o siluetă absurdă în amurg

 

pe câmpiile memoriei

se conturează

mituri distorsionate

umbrele pământului

în lumea ei

realitatea se răsucește

superstiții ca fluturii în vânt se ridică

baba dochia străbate mirajele

într-un văl de ceață

timpul o înconjoară

miturile îi însoțesc pașii pământului

superstițiile

ecouri în adâncurile ființei

legende sculptate în stânca uitării

pe ruinele timpului se înalță

un labirint de iluzii se desfășoară

baba dochia

călătoare prin neanturi

în calea ei

visele devin mituri

superstițiile se desprind

ca petale de flori

prin cosmos ea plutește

într-un vals nesfârșit

 

baba dochia

povestea e fără sfârșit

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - baba dochia [2]

Ioan Muntean - baba dochia [2] - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

02. (poezie, cyberpoem)

ciclul „fost-ai lele"

baba dochia [2]

#cyberpoem cu datini

 

baba dochia țese firele

timpului anotimpurilor cu mâini stăpâne

inima-i o tapiserie de culori

în absurd dansul

al privirilor ce se schimbă

în martie se îmbracă în straturi

cu mii de rugăciuni luminoase

un simbolist în transă cu natura

țese primăvara un dans sălbatic

dar cum zilele își desfac aripi

absurditatea în destin se lipește

hainele ei în nuanțe de ger

în gluma lui aprilie o viață pierde

baba dochia în refren absurd

alergând după anotimpuri

prinsă într-un lanț

fire simboliste în cântec țese

în îmbrățișarea primăverii

ea marchează timpul

 

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - balada babei dochia

Ioan Muntean - balada babei dochia - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024, martie

01. experiment (poezie)

Variantă/continuare la ... baba dochia [1] postare de Ioan Muntean pe Martie 1, 2024 la 11:00 în poezie

 

balada babei dochia

#cyberpoem folcloric

 

prin munții carpați

sub cerul senin

și printre stânci

pe potecă divin

vezi o femeie

o legendă în vers

baba dochia

domnișoara din univers

 

în umbra pietrei detunate din palat

unde se aude un vultur încoronat

e o poveste

în vânt

și în ciudă furtunii

unde natura dansează

în versuri nebunii

această damă a fost fata unui rege

cu decebal în amintiri

în arșiță de stele

așa cum dacia s-a plecat la roma în suferință

iubirea ei a fost promisă unei alte desfășurări

împăratul traian în victorie stăpân

vede dochia și frumusețea-i ca un blestem

el caută a o ademeni în plasa-i de aur

dar ea fuge prin codru prizonieră a amorului

ea își ascunde taina

paște turmele-n mister

haina ei aurită devine un şăiag*

o poveste de mestecat gânduri

traian în zadar caută să o îmblânzească

dar dochia se ferește

o damă deosebită

o femeie cu a ei poveste

traian se întinde către ea cu dor

și cu mândrie

dar dochia cu glas fierbinte strigă către zeu

zamolxis

ocrotește-mă în clipa asta te rog

iar mâna lui traian se întinde către o fantezie

cu graiul ei arzător invocă zeul din trecut

dar când traian vrea s-o cuprindă în brațe strânse

dochia devine bolovan

o piatră-n inimă pusă

într-o metamorfoză adâncă

înfricoșată

traian o iubește

chiar și sub formă de stâncă

ea e icoana sa

pe ea își pune coroana

această piatră vibrează în ea

e un suflet viu

iar când lacrimile-i curg

devin râuri și țâșnesc furtuni

ea e păzită de o ursitoare

un destin din ceruri

dochia între nori

luminează

strălucește peste văi

povestea ei în amurgul păstorilor rămâne

o zână de piatră

în cântece de ciobani pe veci trăiește

 

*şăiag - Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești.

 

 

©Ioan Muntean, 2024

(alte variante/continuări/replici pe Blog Experiment)

sau

(alte variante/continuări/replici pe experiment HORS-CONCOURS)

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară