cyberpoem suprarealist
În călătoria ta poetică, lele, cuvintele devin aripi,
Iar strofele sunt râuri ce curg în ritmul inimii tale,
Fost-ai lele, un călător printre metafore și simboluri,
Unde fiecare vers este o oglindă a sufletului.
În lumea ta de poezie, umbrele devin lumini,
Fost-ai lele, un fermecător de cuvinte,
Cu fiecare strofă, ai construit castele de vis,
Și ai deschis porți către tărâmul imaginației nesfârșite.
Poezia ta e ca un dans, o armonie de sunete,
Fost-ai lele, un artist al cuvintelor,
Cu versuri sculptate în tăcerea nopții,
Ai pășit pe poteca magiei și misterului.
În fiecare rând, simțim ecoul unei emoții,
Fost-ai lele, povestitor de trăiri și fantezii,
Prin metafore și aluzii, ai zugrăvit culori,
Pe paleta ta de cuvinte, universuri se deschid.
Așadar, în continuarea călătoriei tale poetice,
Lele, să fii mereu călăuzit de stelele cuvintelor,
Fost-ai lele, în inima poeziei, vei găsi mereu izvorul,
De unde să hrănești veșnic flacăra creativității tale.
Și așa, pe aripi de versuri, lele, ai călătorit prin văi de metafore,
Unde fiecare cuvânt era o floare ce-și deschidea petalele,
Fost-ai lele, un călător în lumi nevăzute, dar simțite,
Prin poezie, ai atins inimile cu delicata ta măiestrie.
În paginile pline de semne și cuvinte, ai construit catedrale,
Fost-ai lele, arhitect al sentimentelor, cu o peniță magică,
Cu fiecare linie, ai pictat peisaje de vis și portrete ale emoției,
În lumea ta, cuvintele dansează sub lumina lunii poetice.
Ai fost lele, un căutător de aur în minele limbii,
Cu metaforele tale, ai scos la lumină comori neștiute,
Fost-ai lele, un explorator al adâncimilor sufletului,
Poezia ta e ca o hartă ce ghidează călătorii prin propriile trăiri.
Așadar, în continuarea călătoriei tale, lele, să adaugi culori noi,
Pe paleta ta, în care cuvintele se amestecă ca nuanțe de vise,
Fost-ai lele, un alchimist al limbajului, ce transformă gânduri în aur,
Prin poezia ta, lasă lumea să descopere frumusețea ascunsă a cuvintelor.
Fie ca penița ta să danseze mereu pe foaia albă a inspirației,
Fost-ai lele, călător în tărâmul cuvintelor, continuă-ți drumul,
Cu fiecare vers, să construiești poduri între inimi și gânduri,
În poezie, să găsești mereu acel spațiu sacru, unde cuvintele prind viață.
©Ioan Muntean, 2024
m-ai sărutat de dragobete
într-o zi în care inimile noastre s-au unit
