Ioan Muntean - 18 Alte dialoguri (din înregistrările HoloChron-ului)

Ioan Muntean - 18 Alte dialoguri (din înregistrările HoloChron-ului) - Cronopediada grup - Cronopedia

Ioan Muntean - Panorama literară, decembrie 2023

13. (proză)

Fuga pentru fugă (18)

[…]

18 Alte dialoguri (din înregistrările HoloChron-ului)

Într-un laborator de cercetare într-un viitor aproape prezent Alex Preston şi Elena Nick conversează pe tema HoloChron-ului.

Alex: Un profesor experimentat și înțelept.

– Profesore, sunt atât de încântată să văd în sfârşit HoloChron-ul în acțiune – începu tânăra şi ambițioasa Elena.

– Sunt bucuros să te am aici, doctore. Cred că Fuga pentru fugă are potențialul de a schimba lumea – reaplică Alex cu a lui experiență şi înțelepciune prudentă.

– Dar nu eşti îngrijorat de paradoxurile temporale?

– Nu, nu sunt. Teoria relativității generale sugerează că paradoxurile temporale sunt imposibile.

– Dar nu există exemple de paradoxuri temporale în filme și cărți?

– Da, dar acele exemple sunt pur fictive. În realitate, evenimentele din trecut sunt cauzate de evenimente din viitor.

– Dar cum se face reconectarea cauzală?

– Este un proces complex, dar, în esență, presupune modificarea evenimentelor din trecut în așa fel încât să fie compatibile cu evenimentele din viitor şi invers.

– Adică, dacă călătoresc înapoi în timp și împiedic o catastrofă, atunci prezentul şi apoi viitorul va fi diferite, dar, totuși, evenimentele din viitor vor fi totuși compatibile cu evenimentele din trecut.

– Exact.

– Şi dacă voi face un  salt în viitor şi împiedic acolo e catastrofă, o suită de evenimente sociale se va observa în prezentul meu parcursuri diferite de ce știam şi clar trecutul prezentului aceluia va fi diferit de cel consemnat în cărțile de istorie.

– Da, aşa este. Și, desigur, există și riscuri asociate cu Fuga pentru fugă. Dacă nu suntem atenți, putem crea noi paradoxuri temporale, sau mă rog anomalii aproape ireversibile ale cuantumului temporal.

– Adică, dacă călătorim înapoi și împiedicăm o anumită persoană să se nască, acea persoană va fi în continuare prezentă în viitor.

– Păi în acest caz viitorul este deja scris, și noi nu putem decât să-l urmăm.

– Adică evenimentele se reajustează în jurul oricărui lucru care ar putea provoca un paradox. Este o idee fascinantă.

– Da, și este foarte eficientă. Am reușit să prevenim multe evenimente negative, care ar fi putut avea un impact devastator asupra prezentului.

– Cu toate acestea, există o modalitate de a evita paradoxurile temporale în cadrul Fugii pentru fugă. Această modalitate se numește „reconectarea cauzală”.

– Da, reconectarea cauzală este un proces prin care evenimentele din viitor sunt modificate în așa fel încât să nu creeze paradoxuri temporale. Acest lucru se realizează prin modificarea evenimentelor din trecut în așa fel încât să fie compatibile cu evenimentele din viitor.

[…]

 

©Ioan Muntean, 2023

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - Fuga pentru fugă (15)

Ioan Muntean - Fuga pentru fugă (15) - Cronopediada grup - Cronopedia

Ioan Muntean - Panorama literară, decembrie 2023

05. (proză, nuvelă SF)

Fuga pentru fugă (15)

[…]

15 Porţile: Stări ale Timpului (3)

Poarta a patra, mai mult ca perfect

Fusese un plan gri, polarizat, care găzduise Forțele Luminii și Întunericului. Conștiința porții a patra fusese cea a dimensiunii astrale într-un corpul astral. Corpul astral fusese superior vibrațional corpului fizic cu o octavă. Acolo, percepția trecutului, prezentului și viitorului devenise mai fluidă.

– Atunci când dormeam, fuseserăm inconștienți în dimensiunea a treia, și conștienți în dimensiunea a patra, - explicase Dora. Folosindu-ne corpurile astrale, avuseserăm acces la imaginație, la abilitățile mediumice, intuiție, magie și creativitate. Întrucât dimensiunea a patra fusese și ea polarizată, fusese posibil să fi experimentat energii negative la acest nivel. De asemenea, fusese locul unde se aflaseră fantomele, multe ființe extraterestre de o frecvență joasă, îngeri și demoni. Tărâmul Zânelor se aflase pe nivelul de mijloc al acestei dimensiuni. În această dimensiune, gândurile și emoțiile creaseră realitatea aproape instant, iar frica putuse crea o experiență negativă. Timpul Corpului de dimensiunea a patra avusese capacitatea de a simți alte energii. Călătoriserăm prin dimensiunea a patra prin intermediul dorințelor, gândurilor și emoțiilor noastre. Dacă avuseserăm emoții de frică, atunci experiența noastră acolo va fi fostuna negativă.

Poarta a patra

Orașul se transformase într-un loc întunecat și rece. Fuseseră oameni care suferiseră, care plânseseră și care se luptaseră.

„Fusesem la a patra poartă", spusese Elena. „Acolo, ne conectaserăm cu conștiința astrală."

„Fusese un loc înfricoșător", spusese Alex.

„Da", spusese Dora. „Această poartă fusese un plan gri, polarizat, care găzduise Forțele Luminii și întunericului."

Alex simțise frică și disperare. Se simțise pierdut și singur.

„Trebuise să fi ieșit de acolo", spusese el.

„Nu putuserăm", spusese Elena. „Această poartă fusese parte din noi. Trebuise să o fi acceptat și să o fi depășit."

Alex închisese ochii și încercase să se fi concentrat. Simțise o lumină puternică, care îi umpluse sufletul. Lumina fusese caldă și liniștitoare, și îi dăduse putere.

„Fusesem gata", spusese el.

Lumina se intensificase, iar Alex, Elena și Dora dispăruseră.

Înapoi în cameră

Alex, Elena și Dora se treziră înapoi în camera mică, seni-întunecată. Erau obosiți, dar și încântați de experiența pe care o aveau.

„A fost incredibil", spuse Alex.

„Da", spuse Elena. „Am călătorit prin cele patru porți ale conștiinței temporale trecute: Timpul imperfectului, Timpul perfectului simplu, Timpul perfectului compus şi Timpul mai mult ca perfectului."

[…]

 

©Ioan Muntean, 2023

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Ioan Muntean - Fuga pentru fugă (4)

Ioan Muntean - Fuga pentru fugă (4) - Cronopediada grup - Cronopedia

Ioan Muntean - Panorama literară, noiembrie 2023

14. (proză, nuvelă SF)

Fuga pentru fugă (4)

[…]

4 Adevărul Etern

Într-o zi, în timpul unei călătorii temporale de rutină, Alex a descoperit un artefact ciudat în timpul călătoriei sale. Era o bijuterie străveche, care părea să fie o cheie către un secret ce părea că depășea orice înțelegere a timpului. În mijlocul bijuteriei, exista un cristal luminos, care pulsa ca un inimă misterioasă.

Alex s-a întors în prezent cu bijuteria și a început să o studieze împreună cu alți cercetători temporali. Ei au descoperit că bijuteria nu era doar un artefact ciudat, ci un portal spre o realitate temporală alternativă. În această realitate, timpul era o substanță maleabilă, care putea fi manipulată într-un mod cu totul diferit față de lumea lor obișnuită.

Descoperirea lor a dus la o revoluție în înțelegerea timpului. În loc să mai limiteze schimbările majore ale trecutului, oamenii au învățat să exploreze noi modalități de a călători în timp și de a influența fluxul temporal. Cu bijuteria ca ghid, ei au început să reconstruiască părți ale istoriei, să schimbe evenimente importante și să exploreze posibilități infinite.

Cu toate acestea, omenirea a învățat și să fie precaută. Cu fiecare schimbare majoră, exista riscul ca timpul să devină instabil, iar lumea să se prăbușească în haos. Alex Preston și alți lideri temporali au format o organizație dedicată menținerii echilibrului și păstrării unei conexiuni cu lumea lor de origine.

Dr. Elena Nicks este o femeie cu o minte ascuțită și cu un spirit pasionat în vârstă de 35 de ani. Ea s-a specializat în etica timpului și în cercetarea consecințelor călătoriilor temporale. Elena a fost mereu preocupată de aspectele etice ale utilizării timpului și a devenit o voce puternică în promovarea responsabilității în călătoriile temporale. Ea este atentă la detalii, pragmatică și un susținător puternic al păstrării echilibrului temporal.

Dr. Elena Nicks și Alex Preston împărțeau o legătură profundă și specială, construită pe temelia înțelegerii reciproce și a unui angajament comun pentru etica și înțelegerea timpului. Relația lor a fost mai mult decât o simplă colaborare - a fost o simbioză a gândurilor și a pasiunii comune pentru timp.

În timpul luptei lor împotriva Institutelor Temporale și a consecințelor periculoase ale schimbărilor din trecut, legătura dintre Alex și Elena a crescut și s-a întărit. În mijlocul haosului și al incertitudinii aduse de călătoriile temporale, s-au sprijinit reciproc, încurajându-se și oferindu-și susținere morală.

Pe măsură ce timpul devenea o forță cu care trebuiau să se confrunte, relația lor a devenit ancora care îi menținea echilibrați și concentrați pe obiectivele lor comune. Elena aducea cu ea o claritate etică și o viziune pragmatică, încurajând precauția și responsabilitatea în fața provocărilor legate de timp. Alex, la rândul său, aducea o pasiune arzătoare și o voință de a schimba lucrurile în bine, iar aceasta îi inspira și pe alții să lupte pentru echilibrul temporal.

Împreună, au devenit pionieri în înțelegerea timpului și au modelat un viitor mai responsabil prin intermediul Universității Timpului. Relația lor s-a transformat într-o alianță puternică, construită pe încredere și respect reciproc, fiind un exemplu de cum colaborarea și conexiunile umane pot influența evenimente majore și pot modela direcția viitorului.

[…]

 

©Ioan Muntean, 2023

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară

Dorina Pop – La biroul de relații personale (proză) - Cronopediada grup - Cronopedia

Dorina Pop – La biroul de relații personale (proză) - Cronopediada grup - Cronopedia…

 Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023

11 Proză 

La biroul de relații personale

 În biroul doamnei Elena totul este ordonat și pus la un loc bine stabilit. Intru puțin temător, căci nu știu motivul pentru care am fost chemat la personal, însă Allah este cu mine și mă va ajuta.

– Ia loc Ahmed, îmi spune ea zâmbind protocolar.

Încurcat în cuvinte și-n limba engleză pe care cu chiu cu vai am asimilat-o, apelez la tăcere și mă așez pe scaunul indicat de șefa personalului.

– Uite cum stă treaba, Ahmed. În curând îți va expira viza de ședere în Londra și noi, ca societate comercială trebuie să ne conformăm legislației în vigoare.

– Nu înțeleg prea bine. Cum se spune în franceză „confor... ”

– Nu știu, însă urmărește-mă cu atenție. Când viza ta de ședere va expira, noi nu te mai putem primi la lucru.

– A, acum înțeleg. Voi merge la mine acasă să rezolv problema și voi reveni.

– Ușor de zis, dar greu de realizat, domnule Ahmed.

– Am altă variantă? Nu cred...

– Ar fi o soluție, afirmă Elena zâmbind.

– Sunt numai ochi și urechi, doamnă. Vă ascult sugestia.

– Dacă te-ai căsători repede-repede cu o englezoaică, ai rezolva problema.

– Da? Și de unde să scot eu „repede-repede” o englezoaică. Nu sunt magician.

– Nu te supăra pe mine, dar am văzut că-i facă ochi dulci colegei tale Monica. E singură, frumușică și cred că și ea te îndrăgește.

– Monica? Ea e cea mai bună prietenă a mea, nu pot să-i fac așa ceva!

– Adică cum, Ahmed? Crezi că o căsătorie din interes e o greșeală?

– Da, doamnă Elena. Și ce-ar zice Allah sau părinții mei?

– Îmi cer scuze dacă te-am jignit.

– Nu, dumneavoastră sunteți o dulcică, dar... Voi merge la mine în țară să-mi rezolv actele și apoi vom mai vedea ce-o fi.

– Bine, Ahmed. Se subînțelege că ce-am discutat aici, aici rămâne.

– Vă respect, doamnă Elena. Și ca să vedeți că nu-s supărat pe dumneavoastră, vă voi trimite o vedere din Algeria.

©Dorina Pop

Aurelia Albatros - Ultima noapte din septembrie - Cronopediada grup - Cronopedia

Aurelia Albatros - Ultima noapte din septembrie - Cronopediada grup - Cronopedia

Aurelia Albatros, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

29 Proză ( Dialogul cuvintelor )

Ultima noapte din septembrie

        În ultima noapte de septembrie un suflet de copil privea cerul, un cer senin plin de stele în mijlocul căruia luna, ca o regină printre ele, strălucea precum o sferă, era noaptea-n care devenise SuperLuna lunii septembrie, ultima lună de acest fel din an, rătăcindu-se prin vise. 

         Privind-o îi șopti:
- Dragă SuperLună, ești atât de frumoasă și strălucirea ta mă încântă, dar ce să fac cu-atâtea vise coborâte pe-ale tale raze ce ajun-n gândul meu?

          SuperLună care-l zărise și-i auzi întrebarea, încercă să-i răspundă, zâmbitoare.
- Sunt ca oricare, strălucesc mereu, doar Pământul este cel care-mi întrerupe strălucirea, în momentul când îl întâlnesc, exact ca omul frumos și strălucitor peste care un altul îi așterne umbra peste a lui frumusețe, sunt momente imprevizibile pe care nu le poți evita și de aici, multe gânduri, emoții, pe când dacă strălucirea altui om te cuprinde, visele primesc contur, la fel cu felul în care mă privești, gândurile tale primesc contur de vise... 

        Ascultând-o cu atenție, îi trecu prin minte altă întrebare...
- SuperLună floare, Lună plină, tragi mereu cu ochiul pe fereastra sufletelor, uneori îmi furi noaptea de odină numărând ceasuri, alteori te văd mireasa, aleasă, a poeților, făcându-le nopțile albe, cum de reușești?

       Râzând, SuperLuna lui septembrie, îi răspunse-ncet:
- Am văzut în tinerețea mea, veșnică și nebună, ceva se-ntâmplă mai mereu la voi, când ajungeți pe drumul cel din urmă, albiți și nostalgici, vă amintiți că visele trebuie îndeplinite, dar când erați tineri și plini de viață, aveați alte preocupări, visele iubiri erau cam rostogolite, nu puneați preț pe ele, acum când strălucirea mea vă încântă, vă amintiți de ele?

       Pus în încurcătură, mirat totuși, că-i intui vesele, sufletul de copil îi răspunse.
- Când trupul meu era tânăr, ai dreptate, avea alte preocupări, timpul trecea nestingherit pe lângă noi, nu era suficient, să ne îndeplinim multe alte vise, nu doar cel legat de iubire...

       SuperLuna ascultându-l cu atenție, interveni.
- Îmi strâng razele luminii și mă-n drept spre viitor, dăruindu-ți zile bune și senine cu al dragostei fior, dar nu uita, când iubirea-i trează, n-o lăsa s-adoarmă, caută s-o primești în dar, altfel, mă poți privi la nesfârșit, eu sunt darnică-n lumină, dar... sunt fără vină, dacă nu ști a prețuii a mea lumină, atunci când iubirea-mi este printre stele răsfirată și de voi ne-asumată.

      ©Aurelia Albatros, 2023

...

Aurelia Albatros - Un al doilea sine - Cronopediada grup - Cronopedia

Aurelia Albatros - Un al doilea sine - Cronopediada grup - Cronopedia

Aurelia Albatros, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

25 Proză ( Dialogul cuvintelor )

Un al doilea sine

       Prietenia și omul se întâlnesc la o conferință pe tema relațiilor, de tot felul. Cum fiecare avea câteva nedumerii, s-au oprit într-un colț de sală la o mică discuție.

- Din câte am observat la această întâlnire, s-a pus baza doar pe relația productivă între diverse ramuri de activitate, singurul subiect fiind omis, a fost relația de prietenie, de ce oare? Constatase omul.

Prietenia pusă-n dificultate, încercă să-l lămurească...
- Ar trebui să vă puneți mai des întrebările care v-ar putea face să înțelegeți ce presupune o relație de prietenie adevărată. Îi șopti la ureche prietenia, omului.

- Pentru că am avut șansa să ne întâlnim, mi-aș dori, dacă nu te superi, să-mi oferi câteva sugestii. O rugă omul, puțin stânjenit de îndrăzneala lui.

- Prietenia este cheia ascunsă care deschide închisoarea în care sufletul este captiv, este sfârșitul cuvintelor necesar pentru a înfrunta viața împreună, este puterea de-a vă ridica împreună cu-o forță mai mare, atunci când viața vă împiedică, este înfruntarea vântul care vă-nconjoară, este puterea de-a intui, motivul rănilor partenerului, este puterea de-a observa în ochii celui din preajma voastră, o privire adevărată care vă privește, este puterea de a surprinde în câteva mâini căldura companiei aproape perfecte, căci, nu există perfecțiune nici în relația de prietenie, este siguranța că, pentru totdeauna, singurătatea umbrei voastre este învinsă, este ziua înflorită și splendidă, zi în care strălucește un soare imens, o zi plină de acțiune, ambiție și râsete, este singura luptă bună pe care o puteți avea, fiind împreună în trecerea timpului...Sigur, prietenia este iubire, respect, loialitate, înțelegere în stări senine, pentru că prietenii vorbesc, tăcând între ei, când sunt mai liniștiți. Dacă tăcerea se instalează, prietenul răspunde la gândul celuilalt simțind că există ceva mult mai înalt care-i ghidează într-un tot unitar. Mereu vor exista cuvinte noi pentru o nouă poveste, într-o prietenie, pe care trebuie să le găsiți înainte de-a fi prea târziu. Din acest motiv e bine să căutați să aveți lângă voi prietenul care înțelege în tăcere ceea ce gândiți sau spuneți. Căci, prietenul descoperă în celălalt, al doilea sine. Altfel, nu există prietenie adevărată, doar formală.

Omul ascultând prietenia cu atenție, rămase fără cuvinte, căci, ceea ce credea el, s-a dovedit a fi un procent foarte mic din adevărata prietenie.

©Aurelia Albatros, 2023

...

Aurelia Albatros - Prin labirintul gândurilor - Cronopediada grup - Cronopedia

Aurelia Albatros - Prin labirintul gândurilor - Cronopediada grup - Cronopedia

Aurelia Albatros, România, Panorama Literară, Septembrie 2023

23 Proză (Dialogul cuvintelor)

Prin labirintul gândurilor

- Detașează-te o clipă de pământ și visează în alte dimensiuni unde trăirea, iubirea, singurătatea și melancolia, converg. Șopti sufletul gânditorului, care își petrecea mai tot timpul gândind la viață, pe porțiuni separate.

   Trezit din a lui preocupare, gânditorul, meditând la cele mai adânci cotloane ale iubirii, la acea persoană specială, pe care crede că a găsit-o sau nu, de ce nu și la iubirea de sine, la adversitățile prin care trecea, privi în jurul sau, să observe cine-l deranjează.

- Sunt eu, sufleul rătăcit în grădina minții tale. Nu mai privi în jur.

Nu se aștepta ca propriul lui suflet să pună punctul pe *i, îl considera mai rebel, mai aiurit, nu atât de profund.

- Vezi, tu...Viața are problemele ei, e o luptă permanentă, dacă nu gândești te poate înfrânge.

- Gândind prea mult te împotmolești în labirintul gândurilor... Îl atenționă sufletul.

- După tine, ar trebui să mă îmbrac în valuri de smarald încununate cu argint și diamante, să dansez și să râd fără griji, o stare care-i fac pe îndrăgostiți să viseze...

- Și ce vezi rău în asta? Viața-i scurtă, de ce nu ți-ai trăi clipa? Îl întrebă sufletul.

- După tine, ar trebui să dorm, precum zeii, acolo unde iubirea picură fericire, satisfăcuți de atâtea plăceri? Fu replica gânditorului, deranjat de intervenția sufletului.

- Te-ai trezit speriat de viziunea clară asupra realității? Din cate observ, treci printr-un haos mental. Ai mers mereu înainte, spre nicăieri, ai mers doar de dragul mersului, picioarele ți se mișcau singure. Îi șopti sufletul, râzând.

- Iar ești ironic? Așa faci mereu, de mă trezești din gânduri...

- Dacă tot te-am trezit, hai, evadează pe-o pajiște cu flori și ciripit de păsărele, unde florile-ți zâmbesc și te alintă, iar morile de vânt îți flutură toate gândurile, fredonând în duet cu vântul și astfel gândurile se risipesc... Și dacă nu-ți trece, te duc pe marginea unui râuleț de munte, unde te poți răcori și îmblânzi și-apoi eliberat, poți zbura prin gânduri precum fluturii. Îl îndemnă sufletul și-apoi zbură.

©Aurelia Albatros, 2023