Viaţa, profeţii şi icoane ale părintelui Arsenie Boca (29 septembrie)

Viaţa, profeţii şi icoane ale părintelui Arsenie Boca (29 septembrie)

Viaţa, profeţii şi icoane ale părintelui Arsenie Boca 29 septembrie - colecţia "Vieţile sfinţilor" - Reeditare electronică necomercială după materiale culese, selectate şi adaptate de pe internet, realizată de Ioan Muntean

Miscell@nea: Dacă vrei să cucerești instantaneu o femeie, depune-i în urechiușă un citat din Montaigne

Miscell@nea: Dacă vrei să cucerești instantaneu o femeie, depune-i în urechiușă un citat din Montaigne

Dacă vrei să cucerești instantaneu o femeie, depune-i în urechiușă un citat din Montaigne

La urma urmelor, pasiunea citatelor nu este în sine nici bună, nici rea. Eseurile lui Montaigne, de exemplu, sînt pline de citate latinești și nimănui nu i-ar trece prin minte să-l blameze pe autor, ori să pună abundența citatelor pe seama dorinței filosofului de a simula astfel, printr-un material de împrumut, o activitate ideatică viguroasă și de a di-simula o absență de conținut vital autentic.

Înainte de orice, Montaigne a fost un livresc. Prezintă viața prin cărți. Judecă oamenii după descrieri și portrete narative, nu se îndoiește de portretistica istoricilor. Merită să reflectăm (și) la acest aspect. Am făcut-o deja în Porunca lui rabbi Akiba. O voi face (și) altădată.

Turnul în care scria (de fapt, sala în care se plimba și dicta unui secretar) era/u împodobit/e inițial cu 59 de inscripții. Pe unele le-a înlocuit. Cîteva l-au marcat definitiv. Acestea au rămas pînă la moartea lui. Le găsim reproduse întocmai în eseuri.

Cînd ridica ochii în tavan, filosoful dădea peste profunzimi din Martial, peste versete din Horațiu, peste propoziții din Sextus Empiricus, peste îndemnuri din Scripturi: „Nolite esse prudentes apud vosmetismos” (sf. Pavel: „nu vă credeți voi singuri înțelepți”), „Servare modum finemque tenere” (autor neidentificat: „păstrați măsura, observați limitele”), „Per omnia vanitas” (Eclesiastul: „în toate [nu descoperi decît] deșertăciune”) etc.

L-au pasionat sentențele și, din cîte știu, nimeni nu i-a reproșat vreodată excesul de citate. De fapt, scopul lui inițial a fost să redacteze o chrestomatie sumar comentată, abia mai tîrziu s-a îndepărtat de autorități. Și nu-i putem reproșa erudiția dintr-un motiv evident: în pofida citatelor, Montaigne a fost un eseist foarte original. Gîndea întotdeauna cu / de capul lui, a avut și idei bizare (cu privire la femei și amor, de exemplu, nu-i bine să te căsătorești din dragoste, afirmă surprinzător într-un loc), deși nu ținea morțiș să fie un original: pentru el, citatele erau numai și numai un prilej de meditație și, de ce nu?, o vanitate de erudit la mîna a doua. Nu și-a făcut chip cioplit din ele.

Așa și trebuie să fie. Să cităm doar ceea ce ne face și ne ajută să gîndim. Altfel citatul nu are nici un rost. Nu produce nici o lumină.

Am întîlnit cîndva oameni în toată firea care își rezervau timp pentru a învăța pe de rost citate (aveau antologii special pregătite), îndeosebi înainte de reuniunile publice (înainte de o conferință, de un simpozion, de o întîlnire la vîrf, înaintea unui congres mondial etc.). Unii dintre ei memorau anecdote, faptele apostolilor filosofiei. Alții ziceri.

Nu poți conversa erudit (și nici nu ești om întreg) dacă nu poți reproduce, în momentul culminant, o înțelepciune de-a gata, un enunț opac, un amănunt biografic, o curiozitate, dacă nu stîrnești euforie. În schimb, dacă încerci să gîndești cu mintea proprie, indispui complet auditoriul, riști să fii dat afară din salon.

Îți riști blazonul și cazi în anonimat...

P. S. În imagine: Marcel Nino Pajot (1945 - ): Le petit lacet noir.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, supranumit „Ctitor a toată Sfetagora” (26 septembrie)

Sfântul Voievod Neagoe Basarab, supranumit „Ctitor a toată Sfetagora” (26 septembrie)

Sfântul Voievod Neagoie Basarab (26 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

Rodica Anghelescu - Lăutar cu plete dalbe

POVESTEA LUI PRICHINDEL ȘI A MATILDEI

        Această
poveste, destul de tristă, s-a petrecut 
în urmă cu peste 100 de ani... în zona Văcăreștilor, GRĂDINARI, sub
Dealul Piscului (locul unde în 1913  a
văzut lumina zilei Măiastra cântecului popular, MARIA TĂNASE, „Zâna mea cea
bună” care m-a îndrumat să scriu, să cânt şi să compun , link Ne
vedem la Tg. Jiu https://youtu.be/97LNuzjsb2s), într-o
cârciumă care purta numele „LA MANDRAVELA” unde pe timpuri se distrau șuții,
geambașii, chrigii, negustorii, (vezi unele pasaje în romanul „GROAPA” de Eugen
Barbu).

În această cârciumă cânta la
scripcă, renumitul Prichindel, iar
Matilda (nevastă-sa) servea clienții la masă, iar când avea poftă cânta melodii
de petrecere, sporindu-și câștigul prin bacșiurile care le primea. Crâșmarul
Gheorghe Dinescu l-a provocat pe scripcarul Prichindel (soțul Matildei) la o
partidă de zaruri. Muzicantul, care era ciupit bine de aburii băuturii, a
pierdut-o pe Matilda la „un pariu
nenorocit”, dar focoasa țigăncușă (mult mai tânără decât soţul ei)  l-a rugat pe conu Gogu (Gicu îi spunea ea
când îl giugiulea) să-l lase pe scripcarul Prichindel ca  să cânte în crâșmă (ca drept pedeapsă pentru
nesăbuinţa lui). Cred că aveam în jur de 6 anișori când tata, ILIE VOICAN mi
l-a arătat în crâșmă pe nenea Prichindel, care albise și semăna izbitor de mult
(cei care-și aduc aminte de un mare maestru al fluierului și cavalului) nene
Marin Chisăr, și tot cam pe atunci mi-a spus adevărta tragedie pe care o trăia moșulică.

        Matilda
se iubea cu un avocățel (pe care-l alinta „poetul meu drag”) iar petrecăreţii
îl strigau „Gargară”. Se dădea scriitor, făcea pe artistul îndrăgostit lulea,
dar când a auzit că Matilda a fost soția lui Prichindel... n-a mai călcat prin
locul blestemat.

Îmi pare rău că nu am văzut-o pe
Matilda, care se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma conului Gogu,
fiindcă de foarte multe ori treceam prin fața cârciumioarei, când mergeam în
Grădinari la dmnul Ion Coandă, tatăl Mariei Tănase și la nenea Fraz Tănase ,
fratele „Zânei mele cea bună”; vezi „Maria
Tănase spune: iubește cât ești pe lume!”

Sper ca această romanță „Lăutar cu plete dalbe” să fie cântată
la Festivalul „Crizantema de Aur” de la Târgoviște și să se bucure de suces, ca
să le amintească iubitorilor de romanțe cum se distrau și sufereau din iubire
înaintașii noștri.

                       Marin Voican Ghioroiu

LĂUTAR CU PLETE DALBE

– Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi
apari;

Dacă berea curge-n halbe la Matilda-n Grădinari.

Când mă uit în sânul ei, tu mă urmăreşti,
ţigane?

Din arcuş îţi ies scânteii, iar pe faţă ai
broboane…

Văd în ochii tăi săgeți: mă urăşti, ce e cu
tine!...

Înţeleg să mi-o admiri, dar nu văd ce ai cu
mine?

– Pe Matilda ce-o-iubești, am avut-o ca
nevastă;

Boierule, de-o răpeşti, mă arunc de la
fereastră!

Am pierdut-o într-o noapte: un pariu
nenorocit...

Iar crâșmarul, măi nepoate, zarurile-a
măsluit.

– Hei scripcare, nu
mai cânți! Nu de asta te plătesc?

Dacă iar mă scoți
din minți, jur: de tine mă lipsesc!

A venit spre noi,
Matilda, fața-n flăcări îi ardea...

Bietul om plângea
pe scripcă și din gură îngâna:

– Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește,
chinuiește:

O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!...

Chinului n-am rezistat, și-am plecat în
lumea largă...

Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost
dragă!

Pe scripcar nu l-am uitat, îmi apare-n gând
mereu...

Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor
și eu.

Azi în istorie... (17 septembrie)

Azi în istorie... (17 septembrie)

Elena Toma - Club XXL: Ce este iubirea – în viziunea lui Einstein și a specialiştilor?

Elena Toma - Club XXL: Ce este iubirea – în viziunea lui Einstein și a specialiştilor?:

Când te întrebi ce este iubirea, de multe ori ai un dubiu, fie dacă ești iubit, fie dacă iubești. Alteori, poate simți ceva și mergi pe google, tastezi ce este iubirea și vezi dacă te regăsești în răspunsuri. Alteori, cineva se poartă cu tine într-un anumit fel, care pare că pe de-o parte este iubire, pe de altă parte (poate) indiferență și te întrebi ce este iubirea.

Ce este iubirea – în viziunea lui Einstein și a specialiștilor?

Dacă te duci în dex și vrei să afli, cel puțin conceptual, ce este iubirea, găsești o definiție destul de săracă care nu spune prea multe: ”Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste față de o persoană; relație de dragoste; amor, iubit.  Sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva. ”

Acest articol este despre iubire, despre ce este iubirea în mai multe feluri. Dacă doar vrei să navighezi printre citate despre iubire, îți recomand să mergi aici, însă dacă vrei să explorezi iubirea din mai multe puncte de vedere, iubirea (științific, analitic, aplicativ, psihologic sau explicativ, îți recomand cu cea mai mare căldură să citești acest articol și să lași părerea ta la final printr-un comentariu.

Cred că iubirea nu poate fi încadrată într-un anumit cadru specific. Totuși diferitele concepte sau abordări ne pot oferi un moment AHA de care ne putem servi pentru totdeauna.

Ce este iubirea? (3 feluri de a privi)

Întrucât orice abordare izolată mi se pare limitativă și incompletă, am ales să răspund la această frumoasă întrebare: Ce este iubirea din trei puncte de vedere diferite (ce se întâmplă în relații, ce spune geniul planetei și ce spun experții).

1. Scrisoarea despre iubire trimisă de Einstein fiicei sale, ținută secretă atâta vreme
2. Ce răspund psihologii, filozofii și biologii atunci când sunt întrebați ce este iubirea
3. Cele trei stadii ale iubirii, în viziunea lui Anthony Robbins(de mare ajutor în relații de cuplu)

1. Ce este iubirea în viziunea lui Albert Einstein?

Energie = Iubire X Viteza luminii 2

Einstein nu a vorbit prea mult despre iubire în timpul vieții. El a ales să scrie despre acest lucru într-o scrisoare adresată fiicei sale. Scrisoarea este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.

În scrisoare, Albert Einstein dezvăluie că cea mai puternică forță din univers este Iubirea. Deși sunt sceptici care pun la îndoială autenticitatea acestei scrisori, conținutul enunțat, maniera și precizia expunerii, fac din această scrisoare, cel puțin din punctul meu de vedere, un mesaj atât de puternic încât nu poți să te întrebi, măcar pentru o clipă, dacă nu cumva acesta este un adevăr pe care umanitatea încă nu este dispusă să-l vadă. O scrisoare care merită ”savurată”, spusă copiilor, partenerilor de viață și de ce nu să ne-o spunem chiar nouă.

“Când am propus teoria relativității, foarte puțini oameni m-au înțeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanității acum se va ciocni de neînțelegerea și prejudecățile din această lume.

Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Există o forță extrem de puternică pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guverneaza totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers și încă nu a fost identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului au uitat cea mai puternică forță nevăzută. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim.  Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire.

Această forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a învățat să o controleze după voința sa.

Pentru a evidenția iubirea, am creat o simplă substituire în cea mai faimoasă ecuație de-a mea. Dacă în loc de E=mc2  , acceptăm că Energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obținută din multiplicarea Iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nicio limită.

După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care pâna la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înșine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când o să învățăm să oferim și să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece iubirea este chintesența vieții.

Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îți împărtășesc că Te Iubesc și datorită ție am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău,

Albert Einstein”

Înclin să cred că această scrisoare este autentică și nu pot decât să mă înclin în fața acestei scrisoori, în fața marelui Einstein, și să las pe fiecare să-și ia ce consideră de cuviință din această scrisoare.

2. ce este iubirea – 3 teorii – depinde cine răspune

Când te întrebi de fapt ce este iubirea, poți să ai raspunsul tău. Dacă întrebi în jur, cel mai probabil vei primi răspunsuri care surpind doar o latură a ceea ce este iubire.

1. Perspectiva Filosofică

Aici avem mai mult o aglomerare de metafore și de nuanțe fine a ceea ce este sau nu este iubirea, sau cum se comportă un om când este iubit sau când nu este iubit. Mai jos găsiți doar câteva abordaări, mai multe găsiți prin click aici (peste 400 de definiții/citate despre iubire)

• Să dărui totul, să sacrifici totul fără speranță de răsplată; asta înseamnă iubire. – Albert Camus
• A iubi înseamnă ceva, restul nu e nimic. – Alfred de Musset
• Iubirea, bucuria și pacea nu pot înflori până când nu v-ați eliberat de sub dominația minții. – Eckhart Tolle
• Dragostea este sfințenie plus sexualitate. – Emil Cioran
• Iubirea este cea mai mare forță a omenirii și, totuși, este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui. – Mahatma Gandhi
• Suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi. – Paulo Coelho
• Iubirea e o floare foarte plăcută, dar trebuie să ai curajul să te duci s-o culegi de pe marginile unei prăpastii înfricoșătoare. – Stendhal

(Puteti citi si o pildă prin click aici despre ce este iubirea)

2. Ce este iubirea? – Răspunsul psihologilor

Personele înclinate spre conceptualizare și analiză ar putea să primească foarte bine răspunsurile psihologilor la întrebarea ce este iubirea. Deocamdată însă, psihologii nu s-au pus de acord și pe un subiect atât de sensibil, cred că este greu să se pună vreodată.

Psihologul Robert Sternberg – definește iubirea adevărată ca o combinație între trei elemente: intimitatea, pasiunea și angajamentul. Când lipsește un element rezultă o anumită combinație nu la fel de puternică, iar când lipsesc două nu avem relații durabile, drept pentru care, chiar dacă proporția celor trei elemente va fi unică în cazul fiecărui individ, totuși combinația cea mai reușită este din toate trei.

Psihologul Zick Rubin definește iubirea tot ca o combinație de trei elemente: atașament, grija și intimitate. Această teorie scoate în evidență mai mult latura romantică a iubirii.

Psihologul Erich Fromm spune că iubirea nu este doar un sentiment. Chiar dacă inițial ar putea fi un sentiment/emoție involuntară, mai târziu el devine o alegere conștientă și un angajament conștient ce presupune acțiune.

3. ce este iubirea – Răspunsul biologilor

Atunci când iubești, organismul nostru funcționează diferit. Când ești îndrăgostit, lucrurile se ”agravează” și cred că mulți dintre noi pot confirma acest lucru, nu doar cercetările. Studiile arată că atunci când te îndrăgostești, unele chimicale invadează creierul, precum oxitocina, dopamina, adrenalina și vasopresina, acestea având efecte asemănătoare heroinei.

“Iubirea determină corpul să elibereze o mulțime de substanțe chimice care declanșează reacții fizice specifice. Acest elixir intern al iubirii este responsabil pentru faptul că ne înroșim în prezența persoanei iubite, palmele ne transpiră, iar inima ne bate mai tare.” spune dr. Pat Mumby, de la Universitatea Loyola Chicago.

După ce două persoane au fost îndrăgostite pentru o perioadă mai lungă de timp, corpul trece în faza următoare, producând o anumită toleranță la substanțele chimice ale plăcerii. Faza atracției face locul celei de atașamen când oxitocina și vasopresina pătrund în creier, oferind sentimente de bunăstare și securitate.

3. Cele 3 stadii ale iubirii în relații

Anthony Robbins definește iubirea ca fiind oxigenul sufletului. Sensul cuvântului iubire capătă un sens diferit atunci când ne gândim la relații de cuplu, la copii, la părinți, la prieteni, la divinitate, la iubirea de sine, la umanitate. Totuși, indiferent cum am spune, cred că putem fi de acord că iubirea este un oxigen pentru suflet. Fiecare are modul lui de a o căuta într-o relație de cuplu și cel mai ușor este să priviți diferitele stadii prin care ați trecut sau treceți.

Nivelul 1 – iubește-mă așa cum vreau eu.

Acest nivel unu este cel asemănător atitudinii copiilor. Într-un fel este răsfățul maxim, anume când într-un mod direct sau indirect crezi că trebuie să ți se ofere totul, inclusiv iubire. O vrei și gata! Nu ești preocupat să oferi ceva în schimb. În acest stadiu ambii parteneri au focusul pe propria persoană, solicitând, direct sau indirect, argumentativ sau nu, să fie într-un anumit fel, să se poarte într-un anumit fel, să-i iubească într-un anumit fel.

Acest nivel al iubirii nu este constructiv, iar dacă ceva nu se schimbă, este doar o chestiune de timp până lucrurile se vor înrăutăți.

Nivelul 2 – Eu iubesc atât cât mă iubești și tu.

Aici începe ca iubirea să capete profunzime, totuși seamănă încă cu o afacere sau cu achiziția unui produs. Este ca și cum dai banii și după ce-l testezi tragi concuzia dacă a meritat sau nu, iar data viitoare nu mai cumperi ceva similar. Acest stadiu, ne place sau nu, îl practicăm mulți dintre noi și este destul de caracteristic societății noastre. Tendința este să facem un troc, să facem schimb și să evaluăm dacă primim prea multă sau prea puțină iubire în raport cu ce oferim. Nu ar fi nimic fundamental în acest instinct de evaluare a ce oferim și ce primim, problema este că fiecare are propria lui măsură, propriile reguli, propriile nevoi și este aproape imposibil ca ambii parteneri să ajungă la concluzia că ”schimbul” este echitabil. Într-un moment de onestitate putem constata că sursa multor neînțelegeri chiar aici se află.

Nivelul 3 – Vreau să-ți ofer ce ai nevoie.

Acesta este nivelul 3 al iubirii, acela în care focusul nu mai este pe propria persoană și nici pe schimb, ci este pe a oferi și a veni în întâmpinarea nevoilor celuilalt. Astfel iubirea capătă o formă de acțiune în care nu mai oferi ce ai tu nevoie, nici nu mai evaluezi ce primești, ci oferi atenție, afecțiune, siguranță, respect. Căile prin care poate fi manifestată iubirea în acest punct sunt practic nelimitate și pare-se că este forma care într-adevăr funcționează.

În acest stadiu, în cazul în care încă te întrebi dacă celălalt îți oferă la schimb iubire după ce tu oferi necondiționat și te frustrezi că nu primești înapoi, înseamnă de fapt că ești încă la nivelul 2 și nu la 3.

Trebuie să reconoaștem că este greu să trecem de la 2 la 3, întrucât rațiunea noastră își bagă coada, poate uneori pe bună dreptate, alteori nu. Totuși, din tot ce-am studiat și am testat, poziția doi este distructivă pe termen mediu, poziția 3 devine obositoare, asfel că intrarea în poziția trei cât mai des posibil generează cele mai bune rezultate. Dacă totuși ai un partener care operează la nivelul 1, ce faci? Singura soluție este să operezi tu la nivelul 2 și 3. Dacă partenerul tău operează excesiv de mult la nivelul 2, va fi greu să-l convigi că schimburile sunt echitabile, astfel că cel mai ușor este să intri în poziția 3. Gandhi spunea: Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! Este destul de valabil și în relația de cuplu.

Dacă totuși sunt probleme în cuplu, îți recomand să citești acest articol despre probleme în cuplu și despre soluții la aceste probleme, pentru că acum vorbim doar despre iubire și ce este iubirea!

Motivul pentru care am decis să-l aduc în România pe John Gray, autorul bestseller-ului Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus (detalii eveniment prin click aici), are mare legătură cu acest nivel 3. Cred că este un maestru desvărșit care privește destul de pragmatic și destul de eficient ce poți face concret. El explică destul de clar cum poți să-ți îmbogățești relațiile într-o manieră ușor aplicabilă imediat. Vine astfel cu mai puțină filosofie oferind instrumente excelente. Sincer, aplicând toate sfaturile lui John Gray, principalul beneficiar imediat este partenerul de viață, însă trebuie să fim onești și să recunoaștem că, facându-ne partenerul fericit, rezultă o relație mai armonioasă și automat vom fi și noi mai fericiți.

sursa originală: https://www.marian-rujoiu.ro/ce-este-iubirea/

BEN TODICA: MINCIUNA, ADEVAR, EROS

BEN TODICA: MINCIUNA, ADEVAR, EROS:

MINCIUNA, ADEVĂR, EROS

MINCIUNĂ ŞI ADEVĂR - Cuviosul Bonifatie de la Teofania

Cu toate că orice mincinos dorește să ascundă adevărul, nu oricine dorește să ascundă adevărul e mincinos. Adeseori adevărul este ascuns nu prin amăgire, ci doar prin tăcere. Aşa a făcut și Domnul când a zis: „Încă multe am a vă spune, însă acum nu le puteți purta” (Ioan 16, 12).

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2011, p. 108.

EROSUL - Arhiepiscopul Iustinian Chira

Iubirea, această iubire, erosul, iubirea trupească, pământească, nu durează mult. Nu durează prea mult. În rare cupluri se păstrează aceeași iubire ca și la început. Până la urmă ea se răcește și trăiește soțul lângă soție din niște obligații sociale. Iubirea a dispărut. Erosul! Aceasta este iubirea pământească, lumească. Oamenii normali se uită la iubirea sufletească. Își iubește omul femeia numai pentru că e femeie și pentru că are nevoie de trupul ei?! Nu! O iubește ca pe o parteneră. O iubește ca pe o prietenă scumpă. După iubirea aceasta trupească despre care am vorbit, vine cea sufletească. Aceasta trebuie cultivată. Sigur că la baza ei e tot credința, adică respectarea poruncilor lui Dumnezeu. Adică, după iubirea aceasta care se epuizează, tânărul și tânăra își încheie ciclul de dragoste trupească și devin două personalități care se completează una pe alta.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 77

Elena Toma - Club XXL: Creier pane garnisit cu gogoșari murați

Elena Toma - Club XXL: Creier pane garnisit cu gogoșari murați: R

Creier pane garnisit cu gogoșari murați

RĂSPUND UNEI PROVOCĂRI :)

La vederea acestei farfurii, m-am înduioșat, gândul fugindu-mi în anii copilăriei. Din casa părintească, atât a mai rămas. O farfurie și două mileuri croșetate de mama mea, Dumnezeu s-o odihnească. Mi-ar trebui încă o viață, pentru a-mi găsi liniștea sufletească. Dar despre asta, cu altă ocazie. Am zis să-mi bucur inima, cu privirile plecate peste farfuria veche de peste 40 de ani. Face parte dintr-un servici de masă cumpărat de mine din banii obținuți, premiu, la un concurs de muzică ușoară. 

Având nevoie de culori care să contrasteze frumos, zisei să prepar cele două bucăți de creier proaspăt aduse de o vecină venită, aseară, în vizită. Pudrat cu un pic de sare, piper, tăvălit prin ou, făină, tras în tigaia cu ulei, pe ambele părți, în cinci minute creierul a fost gata. Garnitura, decorați cu o tulpiniță de țelină murată, gogoșari zâmbitori, deosebit de gustoși, scoși din borcanul fermecat, plin cu gogoșari murați după o rețetă proprie. Și trecem la înfulecat. :)

Pentru cei interesați : 4 gogoșari, mari, cărnoși, spălați, lăsați la uscat, tăiați bucăți măricele, puși într-un castron, pudrați cu 5 linguri zahăr ( eu am avut niscai zahăr brun ) lăsat 24 de ore să se scurgă zeama din mnealor. Din când în când, amestecați gogoșarii, acoperiți vasul cu un capac. A doua zi, separați zeama de gogoșari. Apoi, prea_înroșiții prea_scurși de zeama îmbălsămată, se așează în borcanul spălat, bine uscat, pe un pat de mărar uscat, 3-4 foi de dafin, câteva boate de muștar, 3-4 căței usturoi, trei tulpinițe de țelină. Printre ei, strecurate bucăți de morcov, hrean, piper boabe. Zeama obținută de la gogoșari, amestecată cu 150-200 grame oțet de 9 grade și un vârf de cuțit de sare, o turnați în borcan. Înainte de a pune capacul, așezați peste compoziție foi de dafin, usturoi, piper boabe, țelină. După cca o săptămână, puteți servi gogoșarii. Poftă bună ! 

Elena Toma

Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie)

Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

Onomastică Maria (la Naşterea Maicii Domnului): bucuraţi-vă şi petreceţi!

Onomastică Maria (la Naşterea Maicii Domnului): bucuraţi-vă şi petreceţi!

Pentru...

Maria, Maia, Mara, Maram, Mariah, Mariana, Maribel, Marica, Marieta, Marika, Marilena, Marina, Marinela, Marisa, Mariţa, Marlene, Marula, Mary, Maşa, Mati, Mărioara, Mărioriţa, Măritica, Măriuca, Măriuţă, Meri, Mia, Mimi, Mioara, Mira, Miriam, Rita...

Marian, Marin, Marinaş, Marinel, Marinică, Măruţă

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie)

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie)

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) - colecţia "Vieţile sfinţilor" a bibliotecii Cronopedia - Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean. Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

DANDU BRIEL - Cum descoperi o crimă călătoare

DANDU BRIEL - Cum descoperi o crimă călătoare

Dandu Briel - Tu eşti TATI al meu, nu-i aşa? - Biblioteca Cronopedia, cărţi de autor - Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului DANDU BRIEL şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean.

"Această carte, cu caracter poliţist, tratează un caz de deces care pare absolut banal dar pe măsură ce acţiunea se desfăşoară, se dovedeşte a fi numai pentru profesionişti.

Cei doi detectivi, care la început nu realizează că au un viitor comun, împreună cu un ajutor surpriză, urmăresc fiecare mişcare, gest şi urmă care îi poate duce la aflarea adevărului.

Acţiunea se învârte, aparent, în jurul unor porumbei nevinovaţi iar trecerea de la o ipoteză la alta se face pe baza unor simple fotografii şi a experienţei unui câine lup-colonel, care nu se bazează pe simţurile oamenilor şi reuşeşte, în momentele cheie, să ducă tot efortul pe calea adevărului.

Finalul este pe cât de surprinzător pe atât de relaxant." (Dandu Briel)

Uite, salcâmul a înflorit (romanţă)