COLINDE, COLINDE... E VREMEA COLINDELOR!
Colo sus şi mai în sus
Colo sus şi mai în sus
O, Domnului
Sus la poarta raiului,
Suntu-ţi, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse şi subscrise.
Dar la masă cine şade?
Şade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Şi cu Mihail, Gavrilă
Şi cu Ioane, sfinte Ioane
Chinuit şi gârbovit
C-aşa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul judeţului,
Şuştariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Şi raiul s-a-ntunecat
Şi iadul s-a luminat.
Sus lumina raiului,
Şuştariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Şi iadul s-a-ntunecat
Şi raiul s-a luminat.
Noi umblăm şi colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-şi aibă parte.
Colo sus şi mai în sus
Colo sus şi mai în sus (bis)
Colindăm Doamne, Colind (*)
Este-o dalbă mănăstire. (bis) (*)
Şi întrânsa cine şade? (bis) (*)
Şade Maica Precesta (bis) (*)
Cu-n prunc mic ce tot plângea. (bis) (*)
Maica Sfântă-aşa-I zicea: (bis) (*)
Taci pruncule, nu mai plânge,(bis) (*)
Că Maica Ţie-ţi va da (bis) (*)
Două mere, două pere (bis) (*)
Să mi te joci cu ele. (bis) (*)
Şi cheile raiului, (bis) (*)
Raiul sfânt să-l stăpâneşti, (bis) (*)
Pământul să-l moşteneşti, (bis) (*)
Pe noi să ne mântuieşti. (bis) (*)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu