MIHAI ŞI GAVRIL (4)

MIHAI ŞI GAVRIL (4)

variante

Variante ale numelui:

Numele Gabriel \g(a)-briel, gab-riel\, se pronunţă (în engleză) GAY-bree-el. Varianta Gavril este foarte populară în Rusia; Gabi - prescurtare a numelor Gabriel, Gabriela; Gable - nume din franceza veche, nume scurt pentru Gabriel; Gabriela - feminin pentru Gabriel; Gabrielle - feminin francez pentru Gabriel; Gaber, Gavriel, Gabrieli, Gabion, Gabrielsen, Gavrilichev, Gabarkiewicz, Gawrysiak - nume ale cruciaţilor; Kaapo, Kaapro - variante finlandeze; variante arabe pentru Gabriel: Jibril, Jibrīl, Jibreel, Jabrilæ sau Djibril.



Celebrităţi purtătoare ale numelui:

Muzică: Peter Gabriel; scriitori: Gabriel Farcia Marquez; fotbalişti: Roman Gabriel; actori: Gabriel Byrne.



Alte variante: Gab, Gabbi, Gabbie, Gabby, Gabe, Gabi, Gabie, Gabrian, Gabriele, Gabrielli, Gabriello, Gaby, Gavriel, Gavril sau Gavrilo, Gavrilă, Găbiţă.

Nume de familie (româneşti) derivate: Gavrilă, Gavrilescu, Gabrielescu.

Tradiţii, datini, obiceiuri

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradiţională, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora". Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din faină de porumb, numită „turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Aceasta turtă se aruncă în dimineaţa zilei de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvara toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos era mare supărare.