Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
25. Eseu
Epicentrul bucuriei
Ce este bucuria? Răspunsul are conotații diferite, în funcție de momentul când ni se pune întrebarea sau de gradul nostru de înțelegere a parcursului nostru în lumea aceasta ciudată și plină de neprevăzut. Maica Tereza definea bucuria astfel: „Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.”
Ne bucurăm când piticotul nostru a făcut primii pași, ne bucurăm când primim o mărire de salar sau dacă reușim să achiziționăm o locuință pe gustul nostru. Ne bucurăm că suntem iubiți și oferim acest sentiment, ne bucurăm de liniștea care zace în jurul nostru, ne bucurăm de faptul că bătăile inimii ne gestionează pur și simplu bucuria și nu acceptăm s-o pierdem. O strângem la piept, cu emoție, ca și când noi, cu interiorul nostru plin de bunătate, de iubire, de împlinire înmagazinăm în propriile mădulare toată bucuria lumii. Acolo, în interiorul nostru, lângă inimă sau poate chiar în interiorul ei există acel epicentru al bucuriei la care nu putem renunța niciodată. Democrit definea noțiunea de bucurie astfel: „Bucuria e o stare în care sufletul trăieşte calm şi statornic, netulburat de nicio frică sau superstiţie sau de vreo altă emoţie.”, iar Richard Wagner afirma: „Bucuria nu este în lucruri, ci în noi.”
Bucuria e pacea ființei noastre, e liniștea care ne îmbrățișează, e starea de normalitate în care razele soarelui ne mângâie delicat trupul, e mama care ne trezește dimineața sau bunicul care ne citește o poveste seara. „Bucuria este piatra filozofală care transformă totul în aur.” - Benjamin Franklin.
„Durerea o poţi încerca în singurătate, însă bucuria pentru a o cunoaşte într-o măsură deplină trebuie să o împarţi cu cineva.” - Mark Twain.
©Dorina Pop, 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu