Maraton Panorama Literară 2024, ianuarie
17. (poezie, cyberpoem)
castane pe alei în plină iarnă
prin zăpadă rece
strălucesc
castanele pe alei
ca niște mărgele de aur
într-o pătură de argint
îmi amintesc de copilărie
când le culegeam și le jucam
le făceam păpuși și mașini
și le aruncam în aer
acum sunt senior
dar încă mă bucur
de frumusețea lor,
și mă gândesc cu nostalgie
la vremurile ce au fost
castanele sunt simbolul toamnei
dar în brașov
ele rămân
un semn al bucuriei și al speranței
chiar și în mijlocul iernii
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
castane pe alei
RăspundețiȘtergereprin parcul rece
pe albul mantiei de nea
şi alei tăcute
cu pași mici și vioi
cad frunze de castan
ca o ploaie de vis
în dansul lor ușor
sub cerul de gheață și iris
copacii îmbrăcați în haine de iarnă
cu crengile lor goale
încremenite în arc
păstrează taina sezonului rece
sub mantaua de zăpadă
lumea-i mereu în pace
și printre brazii înalți și coloane de frig
se ivește pe neașteptate un mic castan viguros
cu coaja sa aspră
în contrast cu zăpada
ca o comoară ascunsă
în peisajul fermecat
iar pe alei
sub pașii grăbiți
se aude un foșnet de coji crocante
în timp ce pasărea timpului pe ramuri cântă
și privind în jur
totul e-n armonie sfântă
așa că
pasager trecător pe-alei reci
bucură-te de farmecul acestor clipe mici
căci în castanele ce cad
în dansul lor gingaș
găsești frumusețea iernii
așa cum e ea
acasă