de Nichita Stănescu
ne sărutăm în pieţe şi în scuaruri
Un aer mat ne-nfasura, şi nimeni
nu ne-a lovit vreodată cu privirea.
Doar steaua neagră a părului tău scurt
Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr,
şi toţi credeau că bate-n arbori ora
când soarele apune la amiază.
Şi păsări mari se coborau pe bănci
şi pe statui, pe cabluri peste iarbă...
Luceau intens, presate de-un cer
pe care-l începea iubirea noastră.
foto: Zdzisław Czuba - Google+
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu