Bucuru, traseu turistic
Am mai urcat până în Bucuru de pe Râul mic și ne-am întors pe același traseu, mă rog, aproximativ, adică nu am mai urmărit sinuozitățile drumului ci ne-am prăvălit pe lângă stâlpii liniei de electricitate.
A fost un drum de neuitat, prin păduri de pin, de fagi, încărcate de mierea roșcată de octombrie. Proprietățile de pe culme au scos oftaturi de admirație din aparatele foto, livezi, cai, vaci, clăi, gospodării - toate ca într-un aranjament de calendar pentru Muzeul satului.
A fost o organizare rapidă, într-o după-amiază liberă a lui Gabriel Pădurean!
Amu o fo' altceva! Planificare, strategie, lentile curățate, exerciții yoga de somn înaintea startului... Da de unde! Se făcuse ora 4 dimineața și eu făceam digitație la telecomanda televizorului! Dar am plecat și am ajuns! Ba chiar am traversat Bucuru!
Dar să povestim ardelenește!
Traseul baraj - Bucuru nu a avut nimic nou, dacă nu menționăm că lacul de fapt... nu era! E prima oară când văd bazinul sec. Apoi aceeași pădure, același drum, aceleași depărtări provocatoare de exclamații! Numai urcarea satisface toate exigențele de frumos, liniște, natural, sănotos. Oare cum o fi mai departe?
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu