~ Fierb la foc mic, sub semnul unei iubiri care ia forma ta ~
~ Iubește-mă în seara asta pe malul nebuniei
Și mergi pe jos pe fiecare inch de pe pielea mea.
Pune-mi buzele să te sărute nebunește,
Pline de pasiune ca spuma mării.
Mângâie-mi sufletul cu sărutări și îmbrățișează-mi inima,
Iubește-mă fără timp sau distanță,
Iubește-mă așa cum mă iubești tu,
Ca și cum ziua de mâine pentru noi nu mai există.
Să mă iubești în fiecare secundă și fiecare minut,
Cu furie sau cu mânie, cu pasiune sau blândețe,
Însă nu cu o iubire care se termină peste un timp,
Ci ca și cum ar fi o eternitate.
Sunt mâinile tale, împreunate în suspinele mele,
Singurele care pot să-mi presare calmul prin temeri și incertitudini,
Numai, în brațele tale, simt dezarmare
Și mă sparg într-o mie de bătăi care strigă numele tău.
Pot fi ceea ce vrei tu să fiu, un moment de pasiune care te zgâlțâie,
O armonie tăcută care te îmbrățișează,
O mângâiere de aripi care să te iubească,
O șoaptă care ațâță, cea care te conduce spre nebunie,
Cu un impuls intens pe care îl vezi în ochii mei,
Femeia războinică și furioasă care luptă alături de tine,
Nimic nu se compară cu femeia cea care sunt.
Numele tău e ca un stigmat, atașat de sufletul meu,
Sunt a ta, iar corpul meu miroase ca tine,
În mâinile tale mă încordez și mă îndoi ca un arc,
Vânătorul feroce transformat în pradă.
Ești cel mai înalt punct al existenței mele,
În mâinile tale îmi eliberez sufletul
Și îmi proiectez sub cerul tău pasiunea, obsesia de tine,
Fierbând la foc mic, sub semnul unei iubiri care ia forma ta. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu