ULTIMA RUBAYATĂ
de CristianJe
De te-ar fi cunoscut măria sa, Khayyam, Vinul i-ar fi fost acru şi n-ar fi scris de el, În schimb, obrajii-ţi calzi, sculptați de zeul Ram, Ar îmblânzi catrene cu aripi de oțel.
Cu ochii-ţi mărgelați, ciopliți din rug aprins De sute de flăcăi, mocnind în jar văpăi, Ai deștepta un vers din sufletul cel stins, Ce sa-închinat durerii și alor ei călăi.
Cu buzele-ţi de roză aprinzi cinci lumânări Mușcând din bezna minții dorințele simțite, Ai lumina în noapte livezi de primăveri Ce s-au uscat în beciul iubirii neîmplinite.
Cu chipul tău de înger, căzut din sfere-nalte Ai sfărâma din munții supuselor suspine, Iar celor vechi şi noi ai lumii de păcate, Le-ai pune pace-n suflet și ai sfârși doctrine... |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu