Hai, şi de la capăt
(reportaj-interviu)
– Se spune că nu-ţi poţi începe ziua fără cafea şi primul lucru pe care-l faci după ce-ai deschis ochii este să fugi „să pui de-o cafea”. Tu cum procedezi...
– Hmm, când deschid ochii? Păi mă preling goală, goală, pe lângă trupul lui gol-goluţ şi-ţi dai seama ce urmează... cel puţin 15 minute... Apoi mă întind şi mă întind... Ne invităm reciproc cine s-o facă... Apoi, da, eu mă strecor în bucătărie şi în sfârşit „mi-o pun de-o cafea”!
– Şi totuşi, să fi trecut o juma’ de oră, nu? Nu e cam devreme? Se spune că aportul energetic al cafeinei este mai puternic la câteva ore de la trezire faţă de prima fază, fie ea şi după un amor matinal...– Mă iei cu de-astea? Sunt sigură că fiecare îşi consumă cafeaua după un tipic, după o experianţă căpătată sau clădită din momente de degustare şi momente ante şi post degustare. Pentru mine momentul ante, matinal, e promordial. Bine, vei spune, şi dacă El nu e e, ce faci? Mda, apelez la momentul „oglindă” şi mă privesc, şi mă mângâi şi... trec aşa vreo zece-cinşpe minute de goliciune adorabile...
– Ce pui în cafea: zahăr, miere, sare?
– Orice element adăugat va schimba total ceașca de cafea, în bine sau în rău. De obicei eu pentru prima „gură de cafea” din zi adopt varianta simplă, fără nimic... și numai apoi o „potrivesc” în funcție de preferințele momentului: am treabă, un vârf de zahăr, am chef... caut mierea... Sare pun când sunt îngândurată...
– Cum e mai bine să pui laptele: rece sau cald?
– Auzi, tu ce preferi: vibratorul sau „dimensiunea” caldă, vie şi neastâmpărată! Păi cum să pui în cafea lapte? Indiferent de cantitate, nici măcar o picătură de lapte să nu văd în cafea...
– Pentru tine are importanţă din ce bei cafeaua: din pahar de sticlă, porţelan, plastic?...
– Nu ştiu dacă „ambalajul” în care ajunge cafeaua e foarte important. Oricum când o prepari e ori în ibric, ori în cafetieră. Ea-şi capătă nuanţele acolo. Eu degust alte desfătări mai profund, dar savurez cu plăcere cafele servite în recipiente bizare sau incitante...
– Crezi că cineva poate să se educe ca să deguste o cafea cum se cuvine?
– O fi degustarea unei cafele de lux un proces asemănător celui a unui vin de colecţie. Pentru profesionişti. Eu rămân o amatoare convinsă, rebelă.
– Ceva, la final de interviu, o tehnică anume?
– Cafeaua: mai întâi o privesc, printre aburi, prin caimac, încerc să găsesc reflecţii în suprafaţa ei. Apoi o miros. O miros şi pe stânga, şi pe dreapta, o amestec rotind uşor ceaşca, paharul, ce-o fi el şi mai miros iarăşi. Încerc s-o pătrund în mine aşa cum mă pătrunde el... Şi apoi o sărut! Întâi uşor, ca un pupic, apoi mai lung şi mai lung, şi mai adânc... Nu, nu una după alta toate fazele astea... Le strecor în minute după minute... În final îmi rămâne un gust: este un gust al plăcerii, o satisfacere a dorinţei, un fel de „hai, şi de la capăt”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu