O cafea, povestea dintr-o ceaşcă
(interviu)Această licoare de mulţi venerată, nu este doar o simpla apă neagră. E-un dor şi-un viciu plăcut.
Redactor: – De ce dor, de ce viciu?Eu: – Ia să vedem ce evenimente se consumă la o cafea: marile noastre aventuri mondene, dulcele revederi, pauzele de muncă, chiulul de la activităţi impuse, momentele de lene, iubirile şi dureroasele despărţiri. Între acele căni, ceşti, pahare pline sau mai puţin pline se infiripa ceva: o poveste de dragoste, un râs în hohote, poate lacrimi, o cerere în căsătorie, un proiect de suces, dar şi o tăcere plină de cuvinte sau de gesturi.
– Şi-atunci, ce-ar fi cafeaua? Cafeaua ca fenomen, nu ca produs gastronomic.
– Nu este niciodată o simplă cafea, o licoare. Nu doar te trezeşte sau îţi dă o stare de spirit mai bună. Cafeaua te ajută să socializezi, este pretextul să te întâlneşti cu cineva, te pune pe gânduri, te cuplează.
– Ne socializăm, deci. Avem cumva formule predefinite?
– Cafeaua este o legătură între noi, oamenii. Este un pretext să vezi pe cineva, sau de a ieşi din casă, de a te mişca dimineaţa... Ieşim la o cafea? Bem o cafea? Ne vedem la o cafea? Hai la mine la o cafea. Bem şi noi o cafea împreună? Dai şi tu o cafea?
– Şi tu crezi în „minunile” petrecute la o cafea? Adoptând un stil anume în a-ţi bea cafeaua poţi determina un anume viitor?
– Câte dintre noi nu s-au cuplat la o cafea, sau s-au indragostit tot la o cafea? Este invetitabil să nu se intample aşa ceva. Depanăm poveşti la o ceasca fierbinte de cafea. Facem planuri, bârfim, toate se potrivesc mai bine la o cafea.
– Sunt totuşi momente când eşti în situaţia de a-ţi bea în singurătate cefeaua. Mai e asta socializare?
– Cafeaua este elementul cheie, elementul de legatura. Ea te conectează la ziua ce abia a început şi la noutăţile ce le vei afla. Cu tehnica din ziua de azi mai poţi spune că eşti singură la o cafea? Un facebook, un selfi, un chat şi lână tine sunt o mulţime! Poate glumesc. Sunt într-adevăr momente în care eşti nu mai tu şi ceaşca ta de cafea neagră. Sunt momentele de sinceritate, tu cu tine însăţi. Tu întrebi, cafeaua îţi răspunde. Tu priveşti, cafeaua te oglindeşte.
– Petreci des astfel de momente. Adică şi în singurătate adopţi un stil personal de a-ţi bea cafeaua?– Mă ştii o rebelă. Normal că am şi aici extravaganţele mele, deja cunoscute: mă dezbrac de orice poate să-mi ascundă ceva în faţa cafelei mele, textile, gânduri, simţuri şi mă aşez, aşa goală şi la trup şi la minte şi la pofte în faţa goliciunii negre a cafelei mele. Şi aşa, amândouă dansăm. Sau alergăm. Sau cântăm. Sau pur şi simplu tăcem. Ca atitudine sau stil sau comportare, cafeaua este ceva anume de nedescris. Când cerem o cafea, cerem de fapt timp. Cerem timp pentru noi şi pentru sufletul nostru. Sau pentru noi toţi, cei din jurul cafelelor noastre. Cum să zic acum: Bem şi noi o cafea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu