Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
16 Proză
Drona buclucașă
Suferința s-a așezat treptat, treptat, fără să mă întrebe, fără s-o accept în casa mea, în sufletul meu și zi de zi se multiplică. Astăzi m-am despărțit involuntar de iubita mea Cristina, căci individa a considerat valabil să facă sex și cu mine, și cu prietenul meu Ștefan. Eu, ca un tont ce sunt, am iubit-o sau poate că încă o mai iubesc, dar nu pot să accept așa ceva. Când ești într-o relație în care iubirea se-mbracă-n flori și perpetuează prospețime și fericire mereu, nu poți să fi... mizerabil. Dar nu mai pot schimba nimic, din păcate.
Seara mă prinde cu gândul la mama. Aș vrea s-o sun, să-i spun c-o iubesc, să-i povestesc de mizeriile Cristinei, dar îmi aduc aminte că ea s-a mutat într-o altă dimensiune. Mă îndrept spre fereastră, trag perdeaua și deschid geamul. Privesc cerul liniștit. Câteva steluțe parc-ar vrea să-mi tragă cu ochiul, șoptindu-mi cuvinte de încurajare. Zgomotul produs de soneria de la ușă mă determină să ies din visare, însă imaginea de pe cer îmi blochează trupul. O dronă? Ce-ar putea face o dronă în acest orășel situat la poalele muntelui, departe rău și de războiul din Ucraina, și de cel din Israel. Bătăile insistente în ușa de la intrare îmi fugăresc trupul să văd ce se întâmplă. Vin rușii sau americanii? Deschid ușa și ce să vezi? În spatele unei farfurii cu sarmale, vecina de la parter, puțin îmbufnată că a așteptat câteva minute până să-i deschid ușa, se rățoiește puțin:
– Nu auzi bine, vecine?
– Sunt puțin îngrijorat, am văzut adineauri o dronă pe cer...
– Lasă prostiile, c-o moarte suntem toți datori. Uite, iubitul meu soț Costel a plecat la cer acum un an. Sarmalele ăștia sunt de pomană pentru el.
– Dumnezeu să-i primească, tanti Lenuță.
– Să-i primească, Domnul, că bun om a fost... Și tu lasă prostiile ălea cu drone sau ce-or mai fi și ia și mănâncă.
– Așa voi face, afirm eu în timp ce-nchid ușa.
Pun farfuria pe masa din bucătărie și mă îndrept spre fereastra deschisă din cameră. Analizez cerul. Drona tot acolo este, însă liniștea de la orizont e așa de izbitoare căci gândurile mele pozitive o situează în zona de agrement. Posibil ca cineva s-o folosează pentru documentare, căci undeva în apropiere e o pădurice. Mirosul sarmalelor din bucătărie mă determină să uit pe moment și de Cristina, și de dronă. Pupilele mele gustative s-au activat...
©Dorina Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu