Mărul rumenit

Când noi ne-am întâlnit prima oară,

Era o toamnă mai caldă spre seară,

Mușcam cu poftă dintr-un roșu măr,

Tu mi-ai prins mereu o floare în păr.

Ți-am dăruit cu drag rodul toamnei

Mereu tu un măr copt bine mai vrei .

Pe chipul meu un zâmbet a inflorit,.

Mușcai cu poftă din mărul rumenit.

E o toamnă întârziată cu miresme,

Ploaia începe norii toți să îi cheme,

Fâșii de Soare peste crengile goale,

Și toate toamnele mele sunt ale tale.

Mi-ai mângâiat părul mi l-ai despletit,.

In inimile nostre iubirea nu s-a ofilit,

Ne-am așezat sub o creangă de măr

Ocrotiți numai de a cerului Luceafăr.

Anii au plecat printre multe amintiri,

Am fost fericiți printre toamne și veri,

Și mărul este pe masă printre frunze,

Iar numai razele soarelui sunt treze.

Cronopedia