09. (poezie)
Iarnă frumoasă
Orice poveste începe cu a fost o dată,
Cu o atingere de gheață tainic brodată,
In seara asta ninge iar atât de frumos,
Aș vrea să fiu o clipă și un eschimos.
Baba Dochia își mai pune un gros cojoc,
Este frig și mai arunc lemne uscate in foc,
Besmetic vântul cotropește tare și strada,
Scârțâie sub bocanicii străzii și zăpada.
Cad iernile foarte înghețate peste pământ,
Văd pe geamul înghețat al iernii veșmânt,
Eu suflu în pumni mei mai rău înghețați,
Și numai norii cerului sunt acum supărați.
Iarna a prins foarte bine vântul în hamuri,.
Fulgii înghețați se prind mai tare de ramuri,
O steluță de gheață dar și o mică patină,
Un coș cu rodii, eu vreau acum o smochină.
Soarele bolnav acum s-a ascuns bine de noi,
In depărtare un nor foarte trist face tărăboi,
Curăț și o portocală care mult îmi și place,
În cuptor o plăcintă de bostan bine se coace.
Bradul din curte acoperi de mai multă zăpadă,
Începe tot mai multă zăpadă acum să cadă,
Acum văzduhul rece este foarte tare înghețat,
Numai zâmbetul meu lângă foc este dezghețat.
©Nicoleta Mija, 2023
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Iarnă în decembrie
RăspundețiȘtergereIarna în decembrie
Zăpada cade-n linişte,
Crengile copacilor
Sunt încărcate cu gheață.
Zăpada cade fin
Într-un dans ce-i blând și fin
Pe dealuri și pe câmpii
Crăciunul e aproape.
Zăpada ninge, vântul bate,
Cerul este întunecat,
Iarnă-i aici, e decembrie,
Totul e alb și înghețat.