~ Binecuvântată nebunie ~
~ Între mâna ta și mâna mea e un tăciune de dragoste,
Cel care hrănește focul unei uniuni prin care sângele în vene e un torent
Și care pulsează în piept viața prin mângâieri.
Cenușa din pieptul meu a devenit un foc de tabără,
Pielea nu-mi este decât o manta care acoperă oasele goale,
Speranța a crescut și a devenit o pasăre de zbor.
Vocea ta este ca o șoaptă pe care vântul se apleacă să o rostească
Și nu a fost deajuns decât să mă legeni o singură dată în brațe,
Iar pieptul se deschide în două și radiază lumina
Cu care desenez conturul corpului tău cu razele ei.
Dorul de tine e un război între două fiare sălbatice,
Cel care mă jefuiește de somn și mă umple de gânduri.
Ce nebunie binecuvântată ești pentru sănătatea mea mintală,
Când mă faci să sar zidurile care mă îngrădesc,
Binecuvântată nebunie ești când îmi dai putere să zbor acolo unde aripile vor să zboare,
Când mintea preia conducerea în fața inimii dar o face în avantajul ei,
Când și cele mai înfricoșătoare frici se topesc în fața libertății sufletului.
Binecuvântată nebunie îmi ești când pielea mea sclipește în milioane de stele,
Atunci când îți simte atingerea,
Când mă înfiori și mă fierbi cu fiecare vis.
Binecuvântată nebunie suntem noi,
EU și TU, nebunie dublă, două nebunii,
Nebunie la pătrat, nebunie de dragoste,
Pentru că dragostea este dragoste numai când e nebună...
Și mă întreb ce e nebunia? Nebunia suntem noi DOI. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu