Colind de toamnă
am avut febră toamna aceasta
am înghiţit lacom o mare verde adânc
valurile lovesc în oasele spinării ca într-un dig
până unde-mi ajung palmele pipăi şi smulg
solz de lângă solz frunză de lângă frunză
omoplaţii sunt aripi grele de durere
nu semăn cu Siegfried ce-a învins balaurul
mi-e sângele rece dar subţire ca ploaia
prin urmare nu sunt nici dragon
îmi este foarte sete
caut ca un fântânar apa dulce din coşul pieptului
fug din munte în munte din tâmplă în tâmplă
nicăieri nu sunt turme sau oieri
brumele au acoperit potecile vechi
alunec către poale
dacă voi începe să năpârlesc
trebuie să îmi caut o hrubă părăsită
fără să vreau fără să ştiu să adorm cu capul în piept
păzind secretul până la primăvară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu