SIMȚIRI ADÂNCI: AL TOAMNEI COLIND

SIMȚIRI ADÂNCI: AL TOAMNEI COLIND:

AL TOAMNEI COLIND

Rămasă ești în ploaie, toamnă palidă, târzie,
Cu ramurile, ce se-ndoaie spre o altă veșnici
Și nu contenești să picuri pe tivul scurt al vremii
Speranțe și țesuturi, în caierul dalb, al iernii.

Mai stai și ieși din ploaie, pentru o clipă doar,
Cuminți, să se oprească, din plânsul lor arar,
Pomii, uscați de plânsu-ți, năpăstuiți de ape,
Și firavele flori pierdute -n cer, în plină noapte.

Și în rumoarea ploii, ce-o lași să te aducă,
Într-un sfârșit de ape, tot cerul ți se-ncruntă-
Rămâi cu mine, pe lângă pomii, ce i-am prins
Cu mărțișori în floare, când părul era nins.

Te voi usca de lacrimi și doru-ți voi așterne
Pe ramuri culminânde spre cerul cu troiene,
Și să te iau din ploaie, la margini de căderi,
În ropote de ploaie, să-mi fii toamnă-n puteri...

Din basmul tău cel veșnic, solar și luminos,
Mi-aș face o speranță, colindul meu frunzos,
Te voi lua din ploaie, o, toamna mea târzie,
Să te colind pe tine, câ-mi ești o frunză vie.

 29 noiembrie 2015

LILIA MANOLE