~ Vrăjitoarea și demonul ~
~ Mă întreb de ce, nu când sau cum, doar de ce simt ce simt,
De ce când sunt în brațele tale simt că îmbrățișez tot pământul,
De parcă ai traduce limbajul inimii mele cuvânt cu cuvânt,
Iar pielea mea repetă numele tău, ca o memorie beată.
Am aruncat vraja în vântul care te-a adus la mine,
Am eliberat cele mai profunde și intime dorințe.
Poate sunt o vrăjitoare care ard pe rugul dragostei,
Căci mâinile tale sunt foc și mă devorează,
Îmi dau seama că îmi faci rău și totuși stau în foc,
Pentru că renasc și mă ridic deasupra limitelor pământești.
Ca o lumină ce izvorăște din întunericul adânc al corpului meu,
Îți respir prezența cu ochii închiși, absorbită de uraganul ce-l simt.
Și unul și celălalt suntem prinși, demonul meu,
Pentru că suntem atrași, trup și suflet unul de altul,
Eliberând monștrii noștri interiori,
Știm cine ne dă puterea a cine suntem cu adevărat.
Tu și eu, suntem vrăjitoarea și demonul, într-o iubire cosmică,
Două libertăți, echilibrul perfect, cu dorințe profunde,
Vrăjitoarea care a aruncat vraja și demonul care a cucerit,
Mergând mână în mână pentru a face propriile magii,
Sărutând necunoscutul și aventura care provoacă,
Venerând împreună zeii cu fiecare atingere,
Stăm în gloria Iadului care îndulcește și arde.
Închid ochii și te iubesc iubindu-mă,
Ca un val care zgârie nisipul, într-un dans turbat,
Desenezi de fiecare dată harta neexplorată a corpului meu,
Deși ai vizitat-o de atâtea ori.
Trăiesc două vieți, una plină de magie și una în umbra bătăliilor interioare,
Dar interiorul de foc, chiar dacă inima mea nu o arată,
Te invit demonul meu, să dansăm ca două flăcări la lumina lunii,
Fără reguli, fără bariere, doar dragoste și dans,
Într-o muzică a sferelor, să creăm un nou univers,
Pentru că suntem prea vii, prea copleșitori, pentru a trăi încorsetați. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu