Faima și Anonimul
Într-o lume în care faima era totul, două personaje se întâlneau. Una era Faima, o ființă frumoasă și strălucitoare, care era iubită de toată lumea. Cealaltă era Anonim, o ființă simplă și modestă, care era ignorată de toată lumea.
Faima era o ființă frumoasă și strălucitoare. Avea o piele perfectă, ca de porțelan, și părul lung și negru ca abanosul. Ochii ei erau verzi ca smaraldul și sclipeau ca diamantele. Era înaltă și grațioasă, iar mersul ei era lejer și elegant.
Faima era înconjurată de admiratori și de laude. Toți o iubeau și o admirau. Ea era o vedetă, o celebritate, o persoană importantă.
Anonim era o ființă simplă și modestă. Avea o piele palidă, părul scurt și castaniu, iar ochii îi erau căprui și melancolici. Era mic de statură și nu prea avea o înfățișare deosebită.
Anonimul era timid și retras. Nu-i plăcea să fie în centrul atenției. El prefera să trăiască o viață simplă și liniștită.
Într-o zi, Faima și Anonim s-au întâlnit într-un loc de taină. Erau singuri. Faima a început să vorbească despre sine. I-a povestit lui Anonim despre toate succesele ei, despre toate laudele pe care le primise.
– Sunt cea mai faimoasă ființă din lume. Toată lumea mă iubește și mă admiră, spuse Faima.
„Cum de poate cineva să fie atât de fericit?” – gândi Anonim în sinea lui.
– Cum te simți, când ești înconjurat de atâția admiratori? – întrebă în cele din urmă Anonim, nevenindu-i să creadă că cineva putea fi atât de fericit.
– Mă simt fericită și împlinită. Mă simt ca și cum aș fi cea mai importantă ființă din lume, veni imediat răspunsul Faimei. Și tu, cum te simți, când ești înconjurat de atâta ignoranță?
– Mă simt bine. Nu-mi place să fiu în centrul atenției. Mă simt mai confortabil așa, simplu și modest.
Faima a fost surprinsă. Nu înțelegea cum cineva putea fi fericit fără faimă.
– Cum poți fi fericit fără faimă?
– Faima este o iluzie. Ea nu este reală. Ceea ce este real este ceea ce faci și ceea ce ești. Eu sunt fericit pentru că fac ceea ce îmi place și pentru că sunt util oamenilor. Sunt fericit pentru că fac ceea ce îmi place. Sunt profesor și îmi place să învăț copiii.
– Profesor? Ce slujbă plictisitoare!
–Nu este plictisitoare deloc. Este o slujbă importantă. Copiii sunt viitorul nostru.
– Hmmm?!... Mă gândesc să mă las de faimă. Vreau să fiu ca tine. Vreau să fiu fericită.
– Este o alegere bună. Faima nu este totul. Există lucruri mai importante în viață.
Într-o lume în care faima este adesea văzută ca un ideal, este important să ne amintim că ea nu este totul. Faima poate aduce multe beneficii, dar poate fi și o povară. Persoanele faimoase sunt adesea sub presiunea de a fi perfecte și de a trăi conform așteptărilor celorlalți. Acest lucru poate duce la stres, anxietate și chiar la depresie.
Pe de altă parte, anonimatul poate oferi o anumită libertate și siguranță. Persoanele anonime nu sunt supuse la presiunea de a fi perfecte și pot trăi viața așa cum doresc. Cu toate acestea, anonimatul poate fi și o sursă de frustrare și singurătate. Persoanele anonime pot simți că nu sunt importante sau că nu au un impact asupra lumii.
Adevărata fericire nu vine din faimă sau din anonimat, ci din faptul de a fi fericit cu ceea ce ești și cu ceea ce faci. Faima poate fi o binecuvântare, dar poate fi și o povară. Anonimitatea poate fi o binecuvântare, dar poate fi și o sursă de frustrare.
©Ioan Muntean, 2023
Ioan Muntean - Panorama literară, noiembrie 2023
28. (eseu, povestire-eseu)
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu