Ioan Muntean - Limbi artificiale - limbi construite [3]

Ioan Muntean - Limbi artificiale - limbi construite [3] - Cronopediada grup - Cronopedia

Maraton Panorama Literară 2024

Ioan Muntean - Panorama literară, martie

03. (eseu)

Limbi artificiale - limbi construite [3]

[…]

 

Limbajul natural este limbajul utilizat de ființele umane pentru vorbire, scriere sau comunicare prin semne, spre deosebire de limbajele formale cum sunt limbajele de programare sau limbajele utilizate în studiul logicii formale, în particular logica matematică. Limbajul natural a evoluat în mod natural, prin repetare, fără planificare conștientă sau premeditare. Diversitatea limbilor lumii constituie limbi naturale.

Limba naturală dispare odată cu dispariția purtătorilor ei şi a comunității lingvistice respective. Pe Mapamond se duc războaie nu numai între popoare, ci şi între limbi. Sute de limbi au dispărut, fiind devorate de altele, mai mari şi mai puternice. În acelaşi timp apar unele limbi pe baza dezvoltării şi fortificării unor graiuri, cum se întâmplă în fostele ţări coloniale. Aceste şi alte aspecte de sociolingvistică se intersectează, în mod specific, cu sociologia, dar fiecare având, bine conturat, cercul său de probleme.

Limbile artificiale sunt limbi ale căror fonologie, vocabular şi gramatică au fost inventate de către oameni, spre deosebire de limbile naturale, care au apărut prin evoluție în decursul istoriei, ca parte a culturii unei populații relativ numeroase. Limbile artificiale se pot clasifica în: auxiliare, fictive, experimentale, secrete, și cele care au fost inventate doar pentru amuzament.

Limbile auxiliare au fost inventate pentru a folosi în comunicarea dintre oameni. Unele limbi auxiliare  au fost create cu scopul de a fi folosite ca limbă internațională, de exemplu pentru a evita folosirea limbii unei națiuni sau a alteia.

1.1. Esperanto

Esperanto a evoluat într-o asemenea măsură încât astăzi numărul de vorbitori este estimat a fi între 1 și 2 milioane pe tot globul, dintre care între 200 și 2 000 sunt vorbitori nativi. Zonele în care sunt cele mai mari șanse de a fi auzită sunt: Europa, America de Sud și Asia. Esperanto reprezintă în prezent cea mai de succes limbă internațională auxiliară. A fost inventată în secolul al XIX-lea de către un medic oftalmolog polonez, care a vrut să pună capăt conflictului interetnic prin oferirea unei limbi comune tuturor. Esperanto este creația lui Ludovic Lazar Zamenhof, care a lucrat 10 ani la ea. A lansat-o oficial în 1887, iar numele se traduce prin „cel care speră”. Intenția lui Zamenhof a fost să creeze o limbă atât de simplă, încât învățarea ei să fie floare la ureche pentru oricine - o limbă ușor de învățat și neutră din punct de vedere politic. Esperanto a câștigat popularitate după primul război mondial, dar a fost suprimată în Polonia în timpul celui de al doilea război mondial, și multe asociații care au promovat-o, inclusiv Liga Națiunilor, nu au supraviețuit războiului. Astăzi, cea mai apropiată de o „limbă internațională” visată de Zamenhof este engleza, o limbă complicată și nicidecum neutră.

Esperanto e o limbă fonetică (se scrie așa cum se aude) și are doar 16 reguli gramaticale. Există un singur articol hotărât („la”), deci nu trebuie să-ți bați capul ca la germană cu „der”/„die”/„das”. Verbele nu se modifică în funcție de număr sau persoană, deci aproape că poți vorbi fără să gândești (Anexa 2).

Codul inventat de L. Zamenhof comportă câteva mii de rădăcini lexicale imuabile, împrumutate din limbile greacă şi latină (75%), din germană şi engleză (20%), şi din rusă (5%). În plus, vocabularul lui Zamenhof cuprinde un anumit număr de sufixe şi prefixe care permit clasificarea cuvintelor după familii de cuvinte şi chiar formarea cuvintelor noi prin derivare. Alfabetul esperanto numără 28 de litere, în care fiecare literă corespunde unui sunet. Morfologia acestui idiom este extrem de simplă. Astfel, fiecărei părţi de vorbire îi corespunde un anumit sufix: -o pentru nume; -a pentru adjective; -e pentru adverbe; -i pentru verbe la infinitiv. Substantivele şi adjectivele nu au gen, iar pluralul lor se formează cu ajutorul unui -j final (bonaj libroj = cărţi bune). Conjugarea verbului comportă doar 12 terminaţii distincte care corespund celor trei timpuri (prezent, trecut şi viitor) şi celor patru moduri (indicativ, volitiv, condiţional şi participiu) prevăzute de Zamenhof. Sintaxa este, de asemenea, foarte simplă: esperanto posedă un singur sufix (-n) pentru cazul acuzativ, ceea ce permite o mare supleţe în construirea propoziţiilor.

Marian Constantinescu, ultimul profesor de esperanto din Bucureşti, spune că un anglosaxon are nevoie de vreo 2.000 ore ca să învețe limba ca lumea. Unui italian i-ar trebui 1.000 ore de studiu, iar unui francez – cam 1.500. În schimb, un român poate deveni maestru în numai o sută de ore. Esperanto e cea mai răspândită limbă artificială din lume și figurează în Cartea Recordurilor ca fiind singura limbă fără verbe neregulate.

Esperanto e o limbă artificială creată pentru a fi vorbită de toți pământenii; o limbă universală menită să sfideze granițele. Însă, după cum ne-am dat seama deja, nu a funcționat. Nu există un motiv concret pentru care esperanto și-a ratat misiunea. În schimb, sunt multe posibile explicații. Una dintre ele am sugerat-o deja mai sus. Românilor le vine ușor s-o învețe, dar alte popoare trebuie să se chinuie serios (până la 2.000 ore în cazul anglosaxonilor). Așadar, nu-i o limbă chiar atât de universal accesibilă pe cât s-ar fi dorit. Apoi, mai e faptul că puțină lume știe măcar că esperanto există. Caracterul artificial al limbii e un alt impediment în acceptarea ei pe scară largă. Se consideră falsă, imaginară, iar asta nu a încurajat școlile s-o predea. Sunt șanse mai mari să găsești în programă un curs de klingoniană sau de elfă.

Trebuie menționat și faptul că nu există suficiente opere în limba esperanto, chiar dacă multe cărți au fost traduse tocmai pentru a o populariza. Eminescu, Caragiale, Sadoveanu și Cărtărescu sunt câțiva dintre autorii români care au avut parte de această distincție. Simple traduceri nu sunt suficiente. Noi, moldovenii, primul contact cu engleza sau rusa l-am avut urmărind desene animate la TV. Apoi am trecut la filme și seriale, tot în engleză sau rusă. Apoi am descoperit calculatorul cu Windows-ul în aceste limbi. Lista poate continua la nesfârșit. Ideea e că aceste limbi le înveți și fără să vrei, pentru că ești expus permanent la ele. Ca să înveți esperanto, însă, trebuie mai întâi să afli că există, apoi să depui efort. Și nu prea are rost.

Pentru cei care doresc totuși să o învețe, există nenumărate site-uri şi resurse web gratuite unde se găsesc suficiente informații despre ea. Există de asemenea și posibilitatea de a beneficia în mod gratuit de lectii pe e-mail. Există deja o serie substanțială de cărți traduse în esperanto, iar vorbitorii acestei limbi pot beneficia de serviciul internațional „Pasporta Servo”, prin care diferiți vorbitori de esperanto din 92 de țări oferă cazare gratuită altor vorbitori de esperanto veniți în vizită din alte țări în țara respectivă.

Pentru cei care se satură să caute cuvinte sau fragmente de conversații, există alternativa unor lungmetraje artistice în esperanto. Poate cel mai reușit este filmul de groaza Incubus (1965). Cu imaginea semnata de Conrad Hall, laureat ulterior a trei premii Oscar, filmul merita un loc în topul celor mai blestemate pelicule. Doi actori s-au sinucis, unul dintre ei după ce şi-a omorât iubita. Plus ca toate copiile din SUA ale filmului s-au stricat sau au fost pierdute pana la descoperirea, după mai mult de 30 de ani, a unui exemplar în Franța.

Expresii în Esperanto

Numărătoarea de la 1 la 10

 

Formule de salut

Shakespeare în esperanto

Teorema bisectoarei

Floricica Dansatoarea în esperanto

 

Ce auzi zilnic, doar că în Esperanto

[…]

 

©Ioan Muntean, 2024

 

text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară