Ziua Mondială a Poeziei 21 martie 2019

Ziua Mondială a Poeziei 21 martie 2019

Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, „Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.



Primele manifestări dedicate „Zilei internaționale a poeziei” în România sunt legate de Fundația Culturală „Orient Latin” şi de Asociația Culturală ADSUM care organizează, separat, din anul 2005 respectiv 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment.

Spectacolele Asociației Culturale ADSUM încep la Palatul Suțu, iar anii următori (până in 2012 inclusiv) manifestările capătă amploare fiind găzduite de Biblioteca Națională a României şi Palatul Național al Copiilor. După anul 2009 ideea de a organiza manifestări dedicate „Zilei internaționale a poeziei” este preluată de tot mai multe asociații culturale, ligi și alte societăți ale scriitorilor din România.



Pentru a marca în Atelierele cronopediene ale lunii martie această Zi Mondială a Poeziei vă invităm, în perioada 21 martie 2019 – 31 martie 2019 la un maraton poetic dedicat acestui eveniment. Orice participant poate participa cu oricâte creaţii poetice inedite de orice gen „plătind” înscrierea sa cu cel puţin o poezie de minim 10 versuri.

De asemeni, urmărim ca fiecare participant, precum şi orice alt cititor, să participe cu comentarii-răspuns în versuri la postările celorlalţi participanţi. Organizatorii (administratorii Cronopedia) vor stabili

1. participantul cu cele mai multe poezii inedite (originale, nepublicate până cum) – se acordă un exemplar gratis din revista Cronos.

2. participantul-comentator ce cele mai multe răspunsuri în versuri – se acordă un exemplar gratis din revista Taifas literar.

3. poeziile (din postări) cu cele mai multe vizualizări, comentarii-răspuns. Primele 10 poezii astfel clasificate vor fi publicate în revistele internaţionale Taifas literar şi Cronos din lunile aprilie şi mai 2019.



În funcţie de „cantitatea” de poezii plătite pentru înscriere în acţiune, de numărul de postări şi de numărul de comentarii-răspuns organizatorii pot acorda şi alte premii surpriză!

Acţiunea începe imediat după publicarea acestui anunţ şi se încheia pe 31 martie 2019 ora 20.00.

Rezultatele provocării la cele 3 categorii vor fi anunţate pe 2 aprilie 2019.



Toate înscrierile (postările) pentru acest atelier se postează pe această pagină special creată. Vă dorim succes!

Literatura popoarelor: SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE - de Bogdan Petriceicu Hasd...

Sursă: Literatura popoarelor: SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE - de Bogdan Petriceicu Hasdeu

SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE - de Bogdan Petriceicu Hasdeu

SĂ VORBIM ROMÂNEȘTE 

de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Cugetarea românească

Are portul românesc:

Nu lăsați dar s-o ciontească

Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjește

Din țărână când mi-l scoți,

El îți toarnă românește

Un blestem de șapte coți,

Când de dragoste s-aprinde

El vorbește lin și blând,

Încât dorul te cuprinde

Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,

De pre buze românești,

Nu se-ndoaie, nu se schimbă

După gândul ce gândești.

La mânie, la iubire,

La suspin și chiuit,

După chiar a noastră fire

Graiul nostru e croit.

La iubire, la mânie,

La chiot și la suspin,

România-i România

Cu fagur și cu pelin.

Sucind limba românească,

Stricând graiul strămoșesc,

După moda franțuzească,

Sau cu modul latinesc,

Ne-am strâns mințile cu fracul

Și simțul ne-am îmbrăcat

Cu haina, de unde dracul

Copiii și-a înțărcat.

Românimea cât trăiește

Graiul nu și-l va lăsa;

Să vorbim dar românește.

Orice neam în limba sa!

La mulţi ani, femeie, de ziua ta!

La mulţi ani, femeie, de ziua ta!

Astăzi, la fel de mult ca şi ieri, ca şi alaltăieri, ca şi mâine, ca şi poimâine celebrăm sublimul, pe cea care veste alături de noi - FEMEIA. Trandafir ceresc în viaţa pământească, făptura încântătoare plină de taine ameţitoare, plăsmuire armonioasă a sensibilităţii, frumuseţii, cochetăriei şi fineţii, regina a sufletului oricărui bărbat, trebuia să porţi un nume. Şi te-ai numit simplu, femeie. La mulţi ani mama mea, la mulţi ani sora mea, la mulţi ani fiica mea, la mulţi ani soţia mea, la mulţi ani iubita mea, la mulţi ani prietena mea, la mulţi ani draga mea, la mulţi ani colega mea, la mulţi ani... FEMEIE! 

Care este primul film pe care vi-l amintiți?

Care este primul film pe care vi-l amintiți?

după o ideee preluată de pe adriangeorgescu.ro/

Care este primul film pe care vi-l amintiți?



În una din nopţile trecute, având o mică insomnie, îmi pierdeam timpul navigând prin lista de canale de televiziune în căutarea unui program care să mă acapareze. Citisem şi pe un blog o însemnare interesantă (cu titlul de mai sus) şi combinat cu găsirea unor posturi ce difuzau filme româneşti vechi mi s-a „înţepenit” şi mie în memorie întrebare: care o fi primul film pe care l-am vizionat?



Amintirile mele legate de acest subiect pornesc undeva în prima copilărie, pe la 3-4-5 ani, în comuna (pe-atunci, acum oraş) natală – o sală mai mare (cred că era căminul cultural) unde pe un perete se mişcau nişte imagini imense.



Un al doilea calup de amintiri se mută în oraşul Tg.-Jiu, locuiam iniţial într-un cartier muncitoresc mai la marginea oraşului, peste drum de Complexul pentru industrializarea lemnului – CIL – într-un mic bloc muncitoresc (aveam vedere la stradă, direct către CIL). Într-una din duminici mă văd căţărat pe geamul mare dinspre stradă uitându-mă cu jind cum în curte unii din colegii mei se jucau în curte, alţii împreună cu părinţii se urcau în autobuzul care avea staţie chiar un pic în dreapta blocului, pentru a merge în oraşul „mare”, în centru, pentru a-şi petrece în fel şi chip după-amiaza de duminică.

Eu eram pedepsit: în acea duminică nu am fost luat cu familia la film. Făcusem o trăznaie şi am fost închis singur în casă. Seara, soră-mea a vrut să-mi povestească filmul, dar... încăpăţânat, am refuzat.



Ei, abia după ce ne-am muta în noua locuinţă, în centru, într-un mare şi nou cartier muncitoresc, amintirile mele legate de primul fillm vizionat încep să prindă mai mult contur. În drum spre şcoală treceam zilnic pe lângă o clădire ce era peste drum de şcoală, una veche, ponosită – nici nu ştiu ce fusese înainte acolo, un fel de conac – se zvonea, acolo era un cinematograf, undeva la etaj. Cred că am văzut 2 sau trei filme acolo. Mai interesantă era cofetăria aflată la câţiva zeci de metri mai încolo.

Erau două străzi mari în acea zonă: strada principală, str. Victoriei ce străbătea oraşul din centru până la ieşirea către Craiova, şi perpendicular pe ea, strada Unirii – pe care locuiam noi, ce venea de la Râmnicu Vâlcea şi mergea undeva dincolo de combinatul de ciment de la Bârseşti, undeva spre Severin. Pe o stradă paralelă cu Unirii – str. Siretului (copil fiind mereu mă întrebam e Siretului sau Şiretului), ce trecea pe lângă Palatul Pionierilor, şi care apoi se intersecta şi ea cu Victoriei, în acea intersecţie se afla adevăratul cinematograf al oraşului, Cinema Victoria (azi Cinema Sergiu Nicolaescu). Era unul modern, aflat într-un complex cu diferite cooperative meşteşugăreşti. O sală imensă (pentru mine, la acea vreme, altfel modestă la 250-300 de locuri aşezate în amfiteatru, cu două ieţiri laterale care vara aveau uşile deschise acoperite cu draperii).

În această sală am vizionat filmul istoric românesc Tudor. Este primul fiml de care imi aduc aminte. Poate şi unde peste drum de blocul nostru se afla o „imensă” statuie a lui Tudor Vladimirescu, liceul cu acelaşi nume pe atunci lângă care era şi şcoala generală în care am petrecut primele 4 clase. Se discuta mult atunci pe marginea filmului, şi între cei mari, dar şi noi puştanii ne grozăveam imitând diferite şcene din film. Cred că atunci, în acea copilărie, l-am vizionat de vreo 4-5 ori (vă invit şi pe dv. să-l revedeţi în finalul amintirilor mele).

Mai exista o sală, Sala de spectacole „23 August” – azi Teatrul dramatic Elvira Godeanu. Era pe-atunci o sală de concerte, spectacole de teatru şi în lipsa lor cinematograf. Aici am participat activ ca jucător pe scenă (ca păpuşar şi ca membru al unei echie de teatru). Ca păpuşar am jucat şi pe o scenă în aer liber din Parcul Central...

În fine mai exista şi un Teatru de vară, unde de prin mai-iunie până în septembrie-octombrie, pe lângă spectacole şi concerte puteai viziona şi filme. Pe mine mă fascina când seara, plimbându-mă pe lângă acest loc, vedeam peste gard crâmpeie din vre-un fil proiecta pe imensul ecran.





Revin cu întrebarea din titlu: Care este primul film pe care vi-l amintiți că l-ați văzut? Aveți o poveste despre asta?

Vă invit, ca în postări independente să depănaţi aceste amintiri...

Revista Cronos nr. 6 (41), iunie 2018

Revista Cronos nr. 6 (41), iunie 2018

Revista nr. 6 (41), iunie 2018. Revista - izvor de cultură, peniţa de aur - revistă de cultură, fondată la Constanţa, martie 2013, Anul VI, serie nouă. ISSN 2286 – 1963. ISSN-L 2286 – 1963.