BEN TODICA: Al doilea fiu

BEN TODICA: Al doilea fiu:

Al doilea fiu

Hristosul limbii române

sau

Al doilea fiu

Puţini vor să priceapă că Dumnezeu, când vorbeşte este înţeles de toate limbile simultan şi atunci deduc că a vorbit pentru noi în limba română. O limbă cu o dinamică largă, de calibrul unei simfonii Enesciene. De aceea în Biblie scrie că “La început a fost cuvântul” şi, apoi, Dumnezeu a spus: ”Să se facă lumină!” a spus-o în limba română, da!

După turnul Babel, Dumnezeu a hotărât să-şi trimită pe unul din fiii săi pe pământ ca să ajute naţiunea aceste-i simfonice limbi, să se lege într-un snop de grâu bogat şi pentru eternitate, o limbă fertilă. Limba română este o limbă a păcii şi iubirii, a producerii miracolelor Ilenelor Cosânzene şi a Feţilor Frumoşi, a Împăraţilor, împărăteselor şi a împărăţiilor bogate şi pline de înţelepciune.

S-a uitat El pe pământ cum să facă să nu deranjeze nici un părinte, din dorinţa de a-şi creşte copiii şi aşa a ales familia Eminovici. S-a gândit El că bătrânul tată îl va lăsa pe mezinul Mihai, al şaptelea fiu să crească în voia lui, în curiozitate pentru lume şi iubire de cuvântul ei. Mihai a simţit limba română şi mireasma ei divină, firavă şi mângâietoare ca fânul înalt prin care trecea alunecându-i printre degete firul în duet cu adierea vântului prin părul său lung şi bălai.

Mihai a descoperit puterea cuvântului şi a realizat că păstrarea acestui neam aproape de Dumnezeu se poate face doar prin legătura şi conservarea limbii, altcum se va sălbătici, se va pierde şi transforma într-un MATRIX al diavolului. Oamenii care ţin legătura cu frânturi de sunete din alte frânturi de limbi nu se deosebesc de maşinile care comunică digital, sateliţii, telefoanele mobile, internetul etc. Omul devenind un fel de junincă înjugată într-un grajd ca să rumege fân. Rupt fizic de natura dată de Tatăl şi de aproapele său. Deci sclavi, prizonieri a unui sistem ireal.

Aşa a început Mihai EMINESCU munca gigantică de a culege adevăratele cuvinte şi a le îndrepta la forma lor originară. A ales versul şi povestirea ca să conserve cuvântul şi ziaristica pentru a-şi apăra şi trezi neamul aşa cum a fost sădit în Sufletul Său de Tatăl. Când spui “mamă, mă doare”, prezenţa ei vindecă. Când bunicul îţi spune ”Să creşti mare fiule!” cuvântul său înviorează, dă vigoare. Aceleaşi vorbe spuse în altă limbă sună fals şi comic. O rugăciune în limba română te vindecă, una în engleză sună ca un act shakespearian de teatru. Dacă vrei să iubeşti cu adevărat numai în limba ta se poate. Alege versul eminescian ca să o simţi cu adevărat.

Omul doreşte să comunice şi să împărtăşească. Unii trimit sateliţi în spaţiu cu inscripţia inteligenţei lor pe un disc de argint, alţii construiesc piramide cu inscripţia inteligenţei lor prin mesaje matematice. Eminescu a ales poezia. Prin versul său, el a conservat neamul pentru eternitate. A încapsulat tot ce a fost esenţial şi virtuos din acest neam.

Aceasta a fost dorinţa Tatălui ca într-o zi de Ianuarie, ziua de 15, 1850 în Botoşani, România să se nască Mihai fiul Ralucăi şi a lui Gheorghe Eminovici. Dumnezeu să-l binecuvânteze acolo în ceruri!

Mihai Eminescu este un poet, prozator şi jurnalist român, zic asta pentru că el trăieşte şi azi pentru noi, prin lucrările sale, rămânând astfel cea mai sfântă voce a neamului.

Ben Todică /13 Ianuarie 2018. Melbourne, Australia