Capricornul
Zeii scriu iubirile muritorilor cu litere bolduite, pe hârtie albă, cerată. Cu longitudinea și latitudinea corect explicitată. Pentru a nu (se) rătăci tot restul vieții.
Capricornilor, însă, zeii le aruncă o bucată de palimpsest în scârbă și le strigă, trântind ușa – Scrieți-vă ce vreți, apedeuților!
Am început pergamentul cu o virgulă. O cronică intenționat apocrifă. Parte din alchimia ce putea transforma așteptarea în locul geometric al unei iubiri.
Pe porțiunea ilizibilă am desenat două mâini. Singurele elemente care transformă un trup în spațiu. Kant, spun tipii deștepți, a făcut toată filozofia transcedentală plecând de la acestea. Eu nu voiam decât să încep infinitul. Intrați, și aici sunt zei…
Am găsit o porțiune curată și am copypaste-at din evanghelia necredinciosului Toma-Fiți trecători! Niciun adevăr nu poate fi demonstrat. Avem doar criterii. Clasificări. Morala e sentiment, nu cunoaștere.
Apoi am tăcut. Nu-mi ieșea nicio iubire. Doar versete dintr-o biblie a inocenței pierdute.
