Maraton Panorama Literară 2024, martie
02. (poezie, cyberpoem)
ciclul „fost-ai lele"
baba dochia [2]
#cyberpoem cu datini
baba dochia țese firele
timpului anotimpurilor cu mâini stăpâne
inima-i o tapiserie de culori
în absurd dansul
al privirilor ce se schimbă
în martie se îmbracă în straturi
cu mii de rugăciuni luminoase
un simbolist în transă cu natura
țese primăvara un dans sălbatic
dar cum zilele își desfac aripi
absurditatea în destin se lipește
hainele ei în nuanțe de ger
în gluma lui aprilie o viață pierde
baba dochia în refren absurd
alergând după anotimpuri
prinsă într-un lanț
fire simboliste în cântec țese
în îmbrățișarea primăverii
ea marchează timpul
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Baba Dochia
RăspundețiȘtergere#cyberpoem
Baba Dochia weaves the threads,
Of time and seasons in her hands.
Her heart, a tapestry of hues,
Absurd, the dance of changing views.
In March, she dresses in layers,
Coats of countless sunlit prayers.
A symbolist in nature's trance,
She weaves a springtime, a wild dance.
But as the days unfurl their wings,
Absurdity to her fate clings.
Her garments, cast in hues of frost,
In April's jest, a life is lost.
Baba Dochia, in absurd refrain,
Chasing seasons, bound by a chain.
Symbolist threads, a woven rhyme,
In spring's embrace, she marks the time.