Atlantida reprezintă multe lucruri pentru mulţi oameni. Unii o consideră o insulă fictivă şi un oraş inventat de un filosof cu imaginaţie bogată, pentru a ilustra o viziune morală, şi nimic mai mult. Alţii o privesc doar ca fiind o civilizaţie a Epocii de bronz, care nu a existat cu mai mult de o mie de ani înaintea Greciei clasice, de o grandoare şi putere supraapreciată. Însă, există câţiva oameni care îşi menţin convingerea, ridiculizată de majoritatea cărturarilor, conform căreia Atlantida nu se limita la descrierea lui Platon – o civilizaţie spectaculos de avansată dinaintea zorilor istoriei consemnate – ci era cultura ancestrală originară a tuturor civilizaţiilor cunoscute. Moştenirea acesteia, deşi uitată de istorie, a fost, totuşi, transmisă prin mituri, povestiri şi monumente misterioase din culturi de pe tot cuprinsul globului.
Platon – privit deopotrivă de cercetătorii subiectului “Atlantida” şi de sceptici ca fiind singura sursă de autoritate în privinţa acestei cetăţi străvechi –nu a afirmat niciodată explicit că Atlantida s-ar fi aflat la originea tuturor civilizaţiilor. Această afirmaţie îndrăzneaţă şi copleşitoare a fost făcută, însă, cu două milenii mai târziu, de către una dintre cele mai improbabile persoane, separate de Lumea mediteraneană în care îşi are rădăcinile legenda, pe malul unui vast ocean de întindere geografică şi de timp. Este vorba despre Ignatius Donnelly. Un om excentric şi idealist dedat planurilor nebuneşti, Donnelly a întemeiat un oraş numit Nininger City, care a devenit rapid un oraş-fantomă, în urma unei recesiuni economice care a măturat America.
Donnelly a tras învăţămintele necesare, conform cărora este cu mult mai dificil să creezi o nouă comunitate decât să te alături uneia deja existente. Astfel, el a intrat în politică şi a dobândit un succes cu mult mai mare: a devenit locotenent-guvernator al statului său adoptiv Minnesota, în ajunul Războiului Civil. Totodată, s-a aliniat la facţiunea Republicanilor radicali în timpul războiului şi puţină vreme după aceea. Dezamăgit, însă, de corupţia crescândă a Partidului Republican, a schimbat partidele şi apoi s-a retras complet din politică. A ales să-şi dedice energia, considerabilă încă, scrierii unei cărţi pe altă temă, care captase atenţia acestei minţi neobosite: civilizaţia pierdută a Atlantidei.
Deoarece se bucura de privilegiul accesului neîngrădit la la arhivele Bibliotecii Congresului, Donnelly a dezvoltat o nouă ipoteză, cu implicaţii halucinante. El a argumentat că asemănările observabile dintre culturi separate de vaste oceane – deci, izolate una de alta de-a lungul întregii istorii consemnate – se pot explica prin influenţa unei civilizaţii globale, din vechimea îndepărtată, care îşi răspândise influenţa în întreaga lume, înainte de a apune. Cartea lui Donnelly, intitulată Atlantida: Lumea antediluviană, a găsit un public receptor şi a devenit una dintre cele mai bine-vândute cărţi ale vremii sale.
-va continua -
Notă: Acest articol a fost tradus de pe site-ul Ancient Origins: http://www.ancient-origins.net/opinion-guest-authors/legend-atlantis-between-ancient-ruins-and-philosopher-s-tale-006319?nopaging=1.
