duminică, 14 august 2016

Incursiuni în Armonie: Legenda Atlantidei: de la ruine străvechi la istor...

Incursiuni în Armonie: Legenda Atlantidei: de la ruine străvechi la istor...: Brady Yoon



Atlantida reprezintă multe lucruri pentru mulţi oameni. Unii o consideră o insulă fictivă şi un oraş inventat de un filosof cu imaginaţie bogată, pentru a ilustra o viziune morală, şi nimic mai mult. Alţii o privesc doar ca fiind o civilizaţie a Epocii de bronz, care nu a existat cu mai mult de o mie de ani înaintea Greciei clasice, de o grandoare şi putere supraapreciată. Însă, există câţiva oameni care îşi menţin convingerea, ridiculizată de majoritatea cărturarilor, conform căreia Atlantida nu se limita la descrierea lui Platon – o civilizaţie spectaculos de avansată dinaintea zorilor istoriei consemnate – ci era cultura ancestrală originară a tuturor civilizaţiilor cunoscute. Moştenirea acesteia, deşi uitată de istorie, a fost, totuşi, transmisă prin mituri, povestiri şi monumente misterioase din culturi de pe tot cuprinsul globului.

Platon – privit deopotrivă de cercetătorii subiectului “Atlantida” şi de sceptici ca fiind singura sursă de autoritate în privinţa acestei cetăţi străvechi –nu a afirmat niciodată explicit că Atlantida s-ar fi aflat la originea tuturor civilizaţiilor. Această afirmaţie îndrăzneaţă şi copleşitoare a fost făcută, însă, cu două milenii mai târziu, de către una dintre cele mai improbabile persoane, separate de Lumea mediteraneană în care îşi are rădăcinile legenda, pe malul unui vast ocean de întindere geografică şi de timp. Este vorba despre Ignatius Donnelly. Un om excentric şi idealist dedat planurilor nebuneşti, Donnelly a întemeiat un oraş numit Nininger City, care a devenit rapid un oraş-fantomă, în urma unei recesiuni economice care a măturat America.

Donnelly a tras învăţămintele necesare, conform cărora este cu mult mai dificil să creezi o nouă comunitate decât să te alături uneia deja existente. Astfel, el a intrat în politică şi a dobândit un succes cu mult mai mare: a devenit locotenent-guvernator al statului său adoptiv Minnesota, în ajunul Războiului Civil. Totodată, s-a aliniat la facţiunea Republicanilor radicali în timpul războiului şi puţină vreme după aceea. Dezamăgit, însă, de corupţia crescândă a Partidului Republican, a schimbat partidele şi apoi s-a retras complet din politică. A ales să-şi dedice energia, considerabilă încă, scrierii unei cărţi pe altă temă, care captase atenţia acestei minţi neobosite: civilizaţia pierdută a Atlantidei.

Deoarece se bucura de privilegiul accesului neîngrădit la la arhivele Bibliotecii Congresului, Donnelly a dezvoltat o nouă ipoteză, cu implicaţii halucinante. El a argumentat că asemănările observabile dintre culturi separate de vaste oceane – deci, izolate una de alta de-a lungul întregii istorii consemnate – se pot explica prin influenţa unei civilizaţii globale, din vechimea îndepărtată, care îşi răspândise influenţa în întreaga lume, înainte de a apune. Cartea lui Donnelly, intitulată Atlantida: Lumea antediluviană, a găsit un public receptor şi a devenit una dintre cele mai bine-vândute cărţi ale vremii sale.

-va continua -



Notă: Acest articol a fost tradus de pe site-ul Ancient Origins: http://www.ancient-origins.net/opinion-guest-authors/legend-atlantis-between-ancient-ruins-and-philosopher-s-tale-006319?nopaging=1.

sâmbătă, 13 august 2016

Actualitatea Intelectuală : ”De-aș fi tacâm” - parodie după ”De-aș fi salcâm” ...

Actualitatea Intelectuală : ”De-aș fi tacâm” - parodie după ”De-aș fi salcâm” ...:



”De-aș fi tacâm” - parodie după ”De-aș fi salcâm” de Camelia Ardelean

De-aș fi salcâm...                   De-aș fi tacâm
 de Camelia Ardelean                            de Nelu Preda

De-aș fi salcâm, mi-aș scutura parfumul          De-aș fi tacâm, eu aș păstra parfumul
Pe nopți albastre sau pe dimineți,                     De tort festiv în calde dimineți,
Cu tâmpla verde, aș aține drumul                      În viața mea nu aș vedea ce-i drumul,
Pavat cu vise, unei alte vieți.                              Pe masă , sau sertar aș sta lungi vieți.

De-aș fi salcâm, mi-aș răsuci coroana,             De-aș fi tacâm, eu aș purta coroana -
Să prind în ramuri noul răsărit,                          Sunt de neînlocuit, și-n răsărit,
Tulpina rece-ar întrerupe goana                        Când vin la masă și se-ntrec cu goana,
De clipe cu destin nefericit.                                Mesenii nu știu că-s nefericit.

Mi-aș înălța spre aștri rugăciunea,                     Își spun întâi în tihnă rugăciunea,
Cu veșnicia-n ploi drept legământ,                    Căci cu mâncarea au sfânt legământ,
În epopeea sorții, pasiunea                                Se pare că a-ngurgita e pasiunea
Mi-ar fi oceanu-n care mă avânt.                        Pe care-o practică cu mult avânt.

Aș mângâia pe glezne curcubeul                       Am străluciri precum e curcubeul,
Și aș transcende mistice chemări,                     Util răspund mereu prompt la chemări,
Mi-aș îmbrăca în nestemate eul,                        Nu am nimic să-mi stimuleze eul,
Sub frunze noi aș ține resemnări.                      Modest, am doar sclipiri și resemnări.

De-aș fi salcâm, mi-ar plânge rădăcina,            De-aș fi tacâm, gusta-voi rădăcina,
Prin stropi de lut, durerea m-ar uita,                 De hrean picant și nu o voi uita,
Zăpezi târzii ar îneca haina                                De o mănânci, îți tremură și haina
Tristețe-n doi sub plapuma de nea.                  Chiar de-i ascunsă-n plapuma de nea

Actualitatea Intelectuală : Regret...

Actualitatea Intelectuală : Regret...:



Regret...

Regret acum, că iată, trece vara,
Și vine iară toamna mohorâtă –
Ne vom plimba tristețea seara
Prin parcul plin de frunza doborâtă

De bruma toamnei nemiloasă,
Ce verdele-l va preschimba în pal –
Mai bine-am sta iubito-n casă,
Lăsându-ne purtați de al iubirii val.

Regret c-a mai trecut o vară,
Cu soare arzător, canicular -
Răceala toamnei o să doară
Iar soarele va fi crepuscular.

Regret minunile florale ofilite,
Chiar dacă au fructificat –
Recoltele chiar fiind neprețuite,
Nu-nlocuiesc ce-a fost sacrificat.

Iubita mea cu tine azi regretul,
Trecutei veri se schimbă-n bucurie,
Căci împreună-am întregit buchetul
De ani frumoși, și alți-or să mai vie.

Vom depăna-mpreună amintiri,
Când ploaia rece va turna afară,
Regretul verii ne va fi-n simțiri,
Dar împreună fiind n-o să mai doară.

Actualitatea Intelectuală : Iubiri marine

Actualitatea Intelectuală : Iubiri marine:



Iubiri marine

Pe plaje-aurii ne cheamă iubirea,
Iar marea și ea cu sublim-i tumult –
Hai vino, iubito, ne este menirea
Să ne iubim acum și mai mult.

În briza marină scâncesc pescărușii,
Cu zborul lor lin, plutesc spre-nălțimi –
Te-aștept să apari pe latura ușii,
În zorii de zi marini și sublimi.

În marea-nspumată pășind împreună,
Apoi înotând alăturea-n larg,
Să-ncepem o zi pe-ndelete, mai bună,
Și s-admirăm cu nesaț un catarg

Al unei corăbii ce trece pe-alături,
Purtând călători și iubirea în ea –
Și tot înotând nu poți să te saturi,
De mare, decât apărând prima stea.

Atunci fometoși, obosiți dar ferice,
O masă frugală vom lua amândoi,
Și-apoi vom dormi - amândoi o matrice,


Pe plajă sub stele cu miile – roi!

Evenimentele zilei...