Cuprinzând previziuni, semne şi ritualuri referitoare la vremea din acest anotimp, dar şi din iarnă şi chiar primăvară, la sănătate, noroc şi rodnicia din anul viitor, superstiţiile despre toamnă sunt asociate şi cu evenimentele specifice acestui sezon, precum Ziua Crucii (Înălţarea Sfintei Cruci) , Sfântul Dumitru, Sfinţii Gavriil şi Mihail, echinocţiul de toamnă şi chiar veneticul Halloween.
Dacă prinzi toamna o frunză desprinsă dintr-un copac (în special, dintr-un stejar), vei fi ocolit de răceală în tot timpul iernii. De asemeni, fiecare frunză pe care reuşeşti să pui mâna înainte de a atinge pământul îţi soroceşte câte o lună norocoasă în anul ce urmează.
Edwin Radford, autorul "Enciclopediei superstiţiilor" din anul 1949, povestea:
"Credinţa deosebită menţionată în prima din superstiţiile de mai sus i-a fost adusă năvalnic în minte autorului într-o zi, în Hyde Park, Londra, în toamna din 1946. Un bărbat şi o femeie, destul de înaintaţi în vârstă, stăteau sub un stejar, atenţi la frunzele smulse de vânt de pe ramuri. După ce au încercat de mai multe ori să prindă o frunză, au reuşit, în cele din urmă, să facă asta, mai întâi bărbatul, şi apoi femeia. După aceea, au plecat, pare-se satisfăcuţi de jocul lor.
O întrebare pe care le-am adresat-o a scos la iveală faptul că se aşteptau să fie feriţi de răceală la cap datorită acţiunii lor. Autorul le-a citat superstiţia în care ei păreau să creadă. După alte întrebări, a reieşit că erau crescuţi în provincie, la ţară şi, de când veniseră la Londra, cu mai mult de 20 de ani în urmă, prinseseră anual frunzele desprinse din stejari. "Şi nu am răcit niciodată până acum!" au conchis ei."
Superstiţii de Halloween | Credinţe şi tradiţii
Într-o variantă a acestei credinţe, frunza pe care ai prins-o trebuie să fie păstrată la loc sigur în decursul întregii ierni până când apar, primăvara, primi muguri din copaci.
În alte superstiţii ale lumii, pomii plini de roade toamna anunţă o iarnă rece, iar ceapa de toamnă cu foi subţiri, precum şi raţele sălbatice plecate târziu către sud vestesc una blândă.
Fluturii galbeni întâlniţi toamna prezic că în răstimp de zece zile va sosi un îngheţ care va da frunzelor aceeaşi culoare.
Într-o credinţă irlandeză, dacă oile scrâşnesc din dinţi când sunt aduse toamna de la păşunat, iarna va fi aspră, năpraznică, geroasă.
În vestul Scoţiei, când un trandafir roşu înfloreşte toamna, este un semn al unei nunţi apropiate.
Conform folclorului japonez, o noră nu trebuie lăsată să mănânce vinete de toamnă, întrucât acestea răcesc trupurile femeilor şi le pun astfel piedici în a rămâne însărcinate.
În calendarul popular românesc, toamna se întinde între Sfânta Marie Mică/ Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) şi Sfântul Nicolae (6 decembrie).
Credinţele străvechi de pe plaiurile mioritice prognozează vremea din toamnă, iarnă şi primăvară în funcţie de semne vizibile în decursul celui dintâi anotimp.
Astfel, este anticipată o toamnă lungă atunci când în acest sezon plutesc în văzduh multe aţe de păianjen, se iţeşte câte o floare printre frunzele salcâmilor, cucuruzul este luat cu asalt de grauri şi ciori, rândunelele întârzie mai mult decât de obicei pe meleagurile noastre şi stolurile de grauri poposesc pe câmp printre vite.
Toamna este îndelungată şi frumoasă, dacă păsările călătoare pleacă de la noi într-un zbor lin, însă se anunţă a fi urâtă, schimbătoare, dacă acestea fac mare larmă şi zboară în cerc. Totodată, toamna va fi frumoasă dacă înfloresc scaieţii în septembrie.
Toamna, cântecul vrăbiilor este semn de ploaie, ciupercile răsărite târziu dau de veste belşug de secară în anul ce vine, fulgerele şi tunetele frecvente sunt indicii ale unei primăveri secetoase, iar ciripitul piţigoilor şi ciocârlanilor în preajma ocoalelor şi caselor semnalează apariţia cât de curând a frigului şi chiar a zăpezii.
Tunetele dinspre sfârşitul toamnei sunt provocate într-o superstiţie de carul plin cu porumb cu care se întoarce acasă Sfântul Ilie. Ca să nu fugă la vale, roţile căruţei sunt acoperite cu cuie şi, pe când străbat podul cerurilor, îl găuresc, şi prin găuri se scurge spre pământ ploaia!
Aşa cum este vremea pe 1 septembrie, de ziua Sfântului Simion Stâlpnicul, aşa va fi tot anul. Dacă este o o zi însorită sau ploioasă, anul viitor va fi secetos, respectiv secetos. O dimineaţă cu ploaie pe 1 septembrie prezice o primăvară ploioasă. În caz că tună, va fi o toamnă lungă, iar dacă Sfântul Simion este posomorât, toamna va fi rea şi oamenii nu vor fi în stare să-şi strângă recoltele.
În octombrie, cu cât mai repede cad frunzele copacilor, cu atât va fi mai rodnic următorul an, însă iarna va fi mai aproape şi cumva mai uşoară. Asemeni, tunetele numeroase din această lună şi din cea următoare, indică o iarnă nu tocmai grea. Ploile dese din octombrie şi noiembrie sunt indicii al unui decembrie vântos. Cu cât este mai rece, mai viforos şi mai plin cu zăpadă octombrie, cu atât mai blândă va fi luna ianuarie.
Sosirea ciorilor de toamnă şi pătrunderea şoarecilor în sate în această perioadă sunt asociate cu începerea iernii. Iarnă grea, geroasă este întrevăzută când apar bureţii şi şoarecii puzderie, când cei din urmă strâng spice, şi iepurii dau năvală toamna prin grădini.
Surse:
- Edwin Radford - Encyclopedia of Superstitions
- William Caroll - Superstitions: 10.000 You Really Need
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans - Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and The Occult Sciences
- Antoaneta Olteanu - Calendarele poporului român
Superstiţii străine despre toamnă
Dacă prinzi toamna o frunză desprinsă dintr-un copac (în special, dintr-un stejar), vei fi ocolit de răceală în tot timpul iernii. De asemeni, fiecare frunză pe care reuşeşti să pui mâna înainte de a atinge pământul îţi soroceşte câte o lună norocoasă în anul ce urmează.
Edwin Radford, autorul "Enciclopediei superstiţiilor" din anul 1949, povestea:
"Credinţa deosebită menţionată în prima din superstiţiile de mai sus i-a fost adusă năvalnic în minte autorului într-o zi, în Hyde Park, Londra, în toamna din 1946. Un bărbat şi o femeie, destul de înaintaţi în vârstă, stăteau sub un stejar, atenţi la frunzele smulse de vânt de pe ramuri. După ce au încercat de mai multe ori să prindă o frunză, au reuşit, în cele din urmă, să facă asta, mai întâi bărbatul, şi apoi femeia. După aceea, au plecat, pare-se satisfăcuţi de jocul lor.
O întrebare pe care le-am adresat-o a scos la iveală faptul că se aşteptau să fie feriţi de răceală la cap datorită acţiunii lor. Autorul le-a citat superstiţia în care ei păreau să creadă. După alte întrebări, a reieşit că erau crescuţi în provincie, la ţară şi, de când veniseră la Londra, cu mai mult de 20 de ani în urmă, prinseseră anual frunzele desprinse din stejari. "Şi nu am răcit niciodată până acum!" au conchis ei."
Superstiţii de Halloween | Credinţe şi tradiţii
Într-o variantă a acestei credinţe, frunza pe care ai prins-o trebuie să fie păstrată la loc sigur în decursul întregii ierni până când apar, primăvara, primi muguri din copaci.
În alte superstiţii ale lumii, pomii plini de roade toamna anunţă o iarnă rece, iar ceapa de toamnă cu foi subţiri, precum şi raţele sălbatice plecate târziu către sud vestesc una blândă.
Fluturii galbeni întâlniţi toamna prezic că în răstimp de zece zile va sosi un îngheţ care va da frunzelor aceeaşi culoare.
Într-o credinţă irlandeză, dacă oile scrâşnesc din dinţi când sunt aduse toamna de la păşunat, iarna va fi aspră, năpraznică, geroasă.
În vestul Scoţiei, când un trandafir roşu înfloreşte toamna, este un semn al unei nunţi apropiate.
Conform folclorului japonez, o noră nu trebuie lăsată să mănânce vinete de toamnă, întrucât acestea răcesc trupurile femeilor şi le pun astfel piedici în a rămâne însărcinate.
Superstiţii româneşti despre toamnă
În calendarul popular românesc, toamna se întinde între Sfânta Marie Mică/ Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) şi Sfântul Nicolae (6 decembrie).
Credinţele străvechi de pe plaiurile mioritice prognozează vremea din toamnă, iarnă şi primăvară în funcţie de semne vizibile în decursul celui dintâi anotimp.
Astfel, este anticipată o toamnă lungă atunci când în acest sezon plutesc în văzduh multe aţe de păianjen, se iţeşte câte o floare printre frunzele salcâmilor, cucuruzul este luat cu asalt de grauri şi ciori, rândunelele întârzie mai mult decât de obicei pe meleagurile noastre şi stolurile de grauri poposesc pe câmp printre vite.
Toamna este îndelungată şi frumoasă, dacă păsările călătoare pleacă de la noi într-un zbor lin, însă se anunţă a fi urâtă, schimbătoare, dacă acestea fac mare larmă şi zboară în cerc. Totodată, toamna va fi frumoasă dacă înfloresc scaieţii în septembrie.
Toamna, cântecul vrăbiilor este semn de ploaie, ciupercile răsărite târziu dau de veste belşug de secară în anul ce vine, fulgerele şi tunetele frecvente sunt indicii ale unei primăveri secetoase, iar ciripitul piţigoilor şi ciocârlanilor în preajma ocoalelor şi caselor semnalează apariţia cât de curând a frigului şi chiar a zăpezii.
Tunetele dinspre sfârşitul toamnei sunt provocate într-o superstiţie de carul plin cu porumb cu care se întoarce acasă Sfântul Ilie. Ca să nu fugă la vale, roţile căruţei sunt acoperite cu cuie şi, pe când străbat podul cerurilor, îl găuresc, şi prin găuri se scurge spre pământ ploaia!
Aşa cum este vremea pe 1 septembrie, de ziua Sfântului Simion Stâlpnicul, aşa va fi tot anul. Dacă este o o zi însorită sau ploioasă, anul viitor va fi secetos, respectiv secetos. O dimineaţă cu ploaie pe 1 septembrie prezice o primăvară ploioasă. În caz că tună, va fi o toamnă lungă, iar dacă Sfântul Simion este posomorât, toamna va fi rea şi oamenii nu vor fi în stare să-şi strângă recoltele.
În octombrie, cu cât mai repede cad frunzele copacilor, cu atât va fi mai rodnic următorul an, însă iarna va fi mai aproape şi cumva mai uşoară. Asemeni, tunetele numeroase din această lună şi din cea următoare, indică o iarnă nu tocmai grea. Ploile dese din octombrie şi noiembrie sunt indicii al unui decembrie vântos. Cu cât este mai rece, mai viforos şi mai plin cu zăpadă octombrie, cu atât mai blândă va fi luna ianuarie.
Sosirea ciorilor de toamnă şi pătrunderea şoarecilor în sate în această perioadă sunt asociate cu începerea iernii. Iarnă grea, geroasă este întrevăzută când apar bureţii şi şoarecii puzderie, când cei din urmă strâng spice, şi iepurii dau năvală toamna prin grădini.
Surse:
- Edwin Radford - Encyclopedia of Superstitions
- William Caroll - Superstitions: 10.000 You Really Need
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans - Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and The Occult Sciences
- Antoaneta Olteanu - Calendarele poporului român
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu