~ Privește-mă cu iubire și privire de oțel
Și invită-mă să te privesc înapoi,
Să visez la viață și să renasc în fiecare zi.
Primește-mă în brațele tale puternice,
Să-mi adăpostesc sufletul și flacăra ce arde în mine,
Cuprinde-mi mintea și pune-mi inima să bată
Să se sufoce în bucata de piele în care stă și nu mai are loc.
Iar dacă nu îți răspund la fel, te rog să-mi ierți neîndemânarea,
Ignoranța, expansiunea în versuri, bucuria, tristețea,
Să mă scuzi că nu pot să-mi iau gândul de la tine,
Că vreau să mă săruți și să mă mângâi,
Să mă ierți că uneori complic ceea ce e simplu,
Că sunt momente când sunt prea copilă pentru adultul din tine,
Pentru toate culorile mele, visele
Și să mă ierți de multe ori pentru îndrăzneala mea.
Iartă-mă și pentru că vreau mai multă iubire,
Că nu îmi ajunge timpul cu tine,
Că vreau să-ți sărut ochii atunci când îți este somn,
Că atunci când mă atingi, picioarele nu mă mai ascultă.
Să-mi ierți foamea asta de tine care mă devorează,
Că inventez cântece ce nu au nevoie să fie cântate, ci sunt cântece din inimă,
Că sunt legată de firul fierbinte al pasiunii pentru tine,
Că sufletu-mi te respiră la fiecare pas cu fiecare picătură,
Că m-am abonat la brațele tale, fără să te întreb dacă vrei să mă ții,
Că atunci când nu mai am cuvinte să te descriu, las bătăile inimii să o facă,
Că te simt ca un virus care-mi infectezi inima, sufletul și mintea,
Că vreau atât de multe și de multe ori sunt morocănoasă.
Să mă ierți că m-am născut să nu urmez nici o regulă,
Că nu sunt o ecuație, sau o literă, că deși am părți stricate în mine,
Prefer să nu trăiesc în spatele unor etichete.
Iartă-mă pentru că învăț să trăiesc și că mă simt femeie,
Iar dacă nu mă vei ierta, tot voi continua să simt la fel.~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu