~ Ești binevenit în subsolul minții mele ~
~ Am fost întrebată mereu ce este iubirea
Și mereu am zâmbit la gândul că știu ce înseamnă să iubești.
Însă, să descriu exact în cuvinte sau în rime
Ceea ce revigorat viața mea și ce a făcut inima să bată din nou,
E ceva aproape imposibil.
Asta pentru că dragostea este o metaforă,
Care poate fi simțită, trăită și dezvoltată,
În interiorul fiecărei inimi cu o emoție debordantă,
Dar fiecare om iubește total diferit.
Pentru cineva iubirea poate însemna o mașină, o casă,
Însă pentru mine, dragostea înseamnă a trăi să văd zâmbetul tău,
Să mă trezesc cu gândul la tine,
Deși nu vreau nici o parte din tine
Ci vreau să faci parte din mine mereu.
Dragostea pentru mine este o legătură între inimi și sentimente,
Este de a ști, să transformi în suflet, mizeria în culori.
Acolo în interiorul fiecărei persoane unde există un secret,
Unde se găsesc cutii cu temeri, vicii și vinovății.
Căci fiecare inimă are ceva murdar,
Iar în locul ăla greșelile trecutului, nu sunt atât de îndepărtate.
Eu vreau să-ți arăt toată casa mea, o casă cu toate defectele mele,
Vreau să știi tot ce este în mine, în fiecare cameră în care am fost blocată.
Până acum ai văzut frumusețea casei pe exterior
Și grădinile viselor mele,
Dar dacă vrei te voi duce într-un loc pe care l-am vizitat destul de des în ultimul timp.
Acolo nu e mereu lumină, dar nu vreau să existe nici un loc secret,
Să mă cunoști cu părțile luminoase și cele întunecate.
Căci nimeni nu este făcut numai din părți luminoase,
Cu toții avem și părți întunecate unde zac demonii din noi,
Dar dacă ți-e teamă de întuneric, atunci nu ai ce căuta, ca apoi să dai bir cu fugiții,
Însă dacă vrei să vii, ești binevenit în subsolul sufletului meu, al minții mele. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu