Ioan Muntean - Panorama literară, decembrie 2023
04. (proză, nuvelă SF)
Fuga pentru fugă (14)
[…]
Porţile: Stări ale Timpului (2)
Camera temporală era o încăpere cochetă, mică, dar elegantă. Era luminată de o lumină blândă, albastră, care crea o atmosferă misterioasă. Pereții erau acoperiți cu panouri de lemn, iar podeaua era din marmură de culoare închisă. În centrul camerei se afla o platformă-poartă mare, din metal, pe care se aflau trei scaune.
Îmbrăcați în haine de călătorie în Costumele Marilor Culori Galbene, cei trei erau pregătiți pentru o altă aventură în timp pentru a străbate din nou cele trei porţi.
Un gând comun întreit, ca o apăsare pe un buton magic şi au dispărut din timpul Cupolei. Călătoria în timp începuse.
Poarta întâi, din nou imperfect
Alex, Elena și Dora erau într-o cameră mică, întunecată, cu pereții din piatră. Erau înconjurați de un grup de păianjeni uriași, care îi priveau cu ochii lor roșii.
„Eram la prima poartă", spuse Elena. „Aici, ne conectam cu conștiința atomului fizic principal al Mamei Pământ."
„Dar cum?" întreba Alex. „Nu puteam vedea nimic."
„Nu trebuia să vezi nimic", spunea Dora. „Această poartă era dincolo de simțurile tale fizice. Trebuia să o fi simțit cu inima ta."
Alex închidea ochii și încerca să se concentreze. Simţea o energie subtilă, care curgea prin el. Era o energie caldă și calmă, care îi umplea corpul de pace.
„O simţeam", spunea el. „Era o rețea de energie, care conecta totul."
„Da", spunea Elena. „Această rețea era Grila Holografică de Lumină, care leaga toate dimensiunile. Prin ea, puteam comunica cu toate ființele din univers."
Poarta a doua, din nou perfectul simplu
Păianjenii se retraseră, iar Alex, Elena și Dora se treziră într-o pădure luxuriantă. Fură înconjurați de copaci înalți, cu frunze verzi și flori colorate.
„Fusei la a doua poartă", spuse Elena. „Aici, ne conectarăm cu conștiința la nivel biologic."
„Atunci putui vedea", spuse Alex. „Fu o pădure minunată."
„Da", spuse Dora. „Această poartă fu tărâmul regatelor plantelor și al animalelor."
Alex simți o legătură profundă cu natura. Se simți ca și cum ar fi fost parte din ea.
„Fu ca și cum aș fi fost în casă", spuse el.
Poarta a treia, din nou perfectul compus
Pădurea s-a transformat într-un oraș mare și vibrant. Au fost oameni de toate rasele și naționalitățile, care s-au mișcat în toate direcțiile.
„A fost la a treia poartă", a spus Elena. „Aici, ne-am conectat cu conștiința de sine."
„A fost un oraș uimitor", a spus Alex. „A fost ca și cum aș fi fost în vis."
„Da", a spus Dora. „Această poartă a fost dimensiunea conștiinței de sine."
Alex s-a simțit înconjurat de iubire și de compasiune. S-a simțit conectat la toți oamenii din oraș.
„A fost ca și cum aș fi fost unul cu ei", a spus el.
Aceste trei călătorii în timp pare a fi fost o transpunere de conștiințe, de la un imperfect aproape invizibil la un timp perfect compus, dar trecut totuşi. Alex, Elena şi Dora au învățat că timpul nu este o linie dreaptă, ci mai degrabă o rețea de conștiințe. Toate ființele şi entitățile sunt conectate între ele, la toate nivelurile. Iubirea este puterea care le dă viaţă.
[…]
©Ioan Muntean, 2023
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu