Maraton Panorama Literară 2024, martie
01. (poezie, cyberpoem)
ciclul „fost-ai lele"
baba dochia [1]
#cyberpoem cu datini
pe vârful muntelui
într-o zi de primăvară
stă baba dochia cu privirea-ndepărtată
în jurul ei lumea
se trezeşte la viaţă
dar ea
bătrâna dochia
pare că nu vede nimic
cojocul ei gros
încărcat cu zile şi nopţi
povesteşte despre ierni grele
şi veri arzătoare
dar acum
sub soarele de martie
pare prea greu
şi ea îl lasă să cadă bucata cu bucata în vânt
fiecare piele pe care o aruncă
este o poveste
un vis o speranţă
o teamă
o amintire
ele se risipesc în vânt
se pierd în timp
şi baba dochia rămâne singură
cu sufletul gol
dar nu este tristă
nu regretă nimic
ea ştie că fiecare piele pe care a aruncat-o
este un pas către primăvară
către renaştere
către un nou început
către o nouă viaţă
aşa stă baba dochia
pe vârful muntelui
privind cum lumea se schimbă în jurul ei
şi chiar dacă pare că nu vede nimic
ea vede totul
ea este totul
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu