Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
23 Proză
O cafea amară
– Bună, Marcel. Ce faci, nu te-am mai văzut de... o sută de ani.
– Am fost „afară”, în UK.
– Da? Și de ce-ai revenit, nu știi cum e la noi?
– Pardon, tu nu știi cum e printre străini. N-am mai rezistat și acum a început și nebunia asta cu refugiații palestinieni.
– Adela mai e cu tine?
– Nu, Ștefan. S-a-ncurcat cu un englez și dusă a fost.
– Hai la o cafea. Ne mai amintim de vremurile bune.
– Poate altă dată, am sosit de vreo două zile și încă nu mi-am văzut părinții. Dă-mi numărul de telefon și te sun eu săptămâna viitoare. E bine așa, acum mă grăbesc.
– E perfect, poate până atunci încerc să-ți fac rost de un post la spitalul unde lucrez eu. E o criză de medici...
– Ok. Vorbim.
Și dus a fost. A trecut mai mult de o lună de la întâlnirea cu fostul meu coleg de facultate și nici un semn de la el. De ce am fost așa de superficial și nu i-am cerut și eu numărul de telefon? S-o fi întors în Londra sau a uitat de mine? Încerc să-l caut și pe rețelele de socializare, dar parcă l-a-nghițit pământul. Dar viața merge mai departe cu sau fără Marcel.
Timpul, ca un șofer de curse lungi, ușor-ușor mi-a alungat gândurile de la Marcel, până într-o zi, când am rămas pur și simplu șocat:
– Ada?
Cuvintele mi s-au uscat în gât. Fosta mea soție e la brațul lui Marcel. E o situație penibilă și pentru ei și pentru mine, însă eu vreau răspunsuri. Altă femeie n-a găsit, dobitocul, decât pe Ada? Nu că mi-aș dori să mă împac cu ea, dar mă simt dublu înșelat. Și de fosta soție, și de colegul meu de facultate. Și unde mai pui aspectul că m-am oferit să-i găsesc un job, nesimțitului.
– Îți pot explica totul la o cafea sau o bere, Ștefan, spune Marcel cu jumătate de gură.
– De asta mi-ai refuzat atunci cafeaua, Marcel? Sau nu? De când ești cu Ada? Dar nu e treaba mea. Fiți fericiți și uitați-mă.
©Dorina Pop
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu