Aurelia Albatros, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
27 Proză (Dialogul cuvintelor)
Laturile omului la masa rotundă
La o întrunire, la care au participat mai toate laturile omului, o masă rotundă, fără colțuri, să nu cumva să se separe, participa verticalitatea și egoismul, două laturi ale omului. După o îndelungă vociferare de nu se putea înțelege prea multe, căci, toate luau cuvântul în același timp, verticalitatea, fiind alături de egoism, încercând să fie manierată, intră în vorbă, cum se spune, cu egoismul.
- Umane și unice sunt calitățile și defectele omului, din care derivă multe alte trăsături ale omului, dacă ești atent la fiecare dintre ele.
Egoismul plin de el, îi răspunde, încercând să comenteze ce-l deranja.
- Nu înțeleg de ce distanța dintre noi e atât de mică, plus că masa ar fi trebuit să fie dreptunghiulară, astfel spațiul dintre scaune ar fi mai convenabil, mai mare, așa, nu se înțelege mai nimic din ce doresc celelalte să spună...
- Cei care au ales masa, au știut ce fac, stând toate mai apropiate, ne putem observa mai bine contribuția la portretul omului. Îi răspunse zâmbind.
- După cum observ, nu ai nici-o șansă să-ți spui părerea și chiar de-ai spune-o, nu se înțelege nimic din ce ai dori să scoți în evidență. Comentă egoismul deranjat din ce în ce mai mult pentru că nu reușea să-și spună și el părerea.
- Fiecare dorește să-și spună punctul de vedere, dar mereu încercă să se scoată-n evidență, din acest motiv se suprapun...
- Da, văd că ție ți-au pus un scaun mai înalt, al meu fiind mai scund, din acest motiv observi totul de la o mai mare înălțime. Încercă egoismul să se justifice.
- Greșești, scaunele sunt la fel, doar noi suntem mai înalte sau mai scunde...
După o gândire scurtă, egoismul încercă să-o întrebe pe verticalitate:
- Care-i diferența dintre noi, de mi se pare că-s mai scund?
- Vezi tu, eu aș prefera să fiu, uneori, orizontală, nu mă consider un copac cu rădăcinile înfipte în pământ, și nici frumoasă nu prea sunt, comparativ cu altele, dar mi-aș dori trăinicie, a fi vertical nu înseamnă să fi mai înalt ca alții, sunt un fel de călător adus de razele de soare, un sol al celor ce caută un răspuns, de la înălțarea – prin simțire și gând, având ca laturi curajul de-aș asuma răspunderea faptelor, puterea de-aș susține autenticitatea individuală în ciuda dificultăților, îndoielilor și judecăților, păstrând în atitudinea ei, bunul simț. Curajul de-a fi tu, este o altă latură a verticalității. Pe când tu, vrei mereu atenție, vrei ce alții au, vrei să fi mai înaltă, mai frumoasă, vrei, de cele mai multe ori, ce nu poți înțelege, vrei mereu, mereu, în centru atenției, fără a înțelege că autenticitatea este latura care definește omul, plus că, curajul și verticalitatea este scara pe care urcă toate celelalte virtuți. Îi răspunse verticalitatea râzând.
©Aurelia Albatros, 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu