Aurelia Albatros, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
29 Proză ( Dialogul cuvintelor )
Ultima noapte din septembrie
În ultima noapte de septembrie un suflet de copil privea cerul, un cer senin plin de stele în mijlocul căruia luna, ca o regină printre ele, strălucea precum o sferă, era noaptea-n care devenise SuperLuna lunii septembrie, ultima lună de acest fel din an, rătăcindu-se prin vise.
Privind-o îi șopti:
- Dragă SuperLună, ești atât de frumoasă și strălucirea ta mă încântă, dar ce să fac cu-atâtea vise coborâte pe-ale tale raze ce ajun-n gândul meu?
SuperLună care-l zărise și-i auzi întrebarea, încercă să-i răspundă, zâmbitoare.
- Sunt ca oricare, strălucesc mereu, doar Pământul este cel care-mi întrerupe strălucirea, în momentul când îl întâlnesc, exact ca omul frumos și strălucitor peste care un altul îi așterne umbra peste a lui frumusețe, sunt momente imprevizibile pe care nu le poți evita și de aici, multe gânduri, emoții, pe când dacă strălucirea altui om te cuprinde, visele primesc contur, la fel cu felul în care mă privești, gândurile tale primesc contur de vise...
Ascultând-o cu atenție, îi trecu prin minte altă întrebare...
- SuperLună floare, Lună plină, tragi mereu cu ochiul pe fereastra sufletelor, uneori îmi furi noaptea de odină numărând ceasuri, alteori te văd mireasa, aleasă, a poeților, făcându-le nopțile albe, cum de reușești?
Râzând, SuperLuna lui septembrie, îi răspunse-ncet:
- Am văzut în tinerețea mea, veșnică și nebună, ceva se-ntâmplă mai mereu la voi, când ajungeți pe drumul cel din urmă, albiți și nostalgici, vă amintiți că visele trebuie îndeplinite, dar când erați tineri și plini de viață, aveați alte preocupări, visele iubiri erau cam rostogolite, nu puneați preț pe ele, acum când strălucirea mea vă încântă, vă amintiți de ele?
Pus în încurcătură, mirat totuși, că-i intui vesele, sufletul de copil îi răspunse.
- Când trupul meu era tânăr, ai dreptate, avea alte preocupări, timpul trecea nestingherit pe lângă noi, nu era suficient, să ne îndeplinim multe alte vise, nu doar cel legat de iubire...
SuperLuna ascultându-l cu atenție, interveni.
- Îmi strâng razele luminii și mă-n drept spre viitor, dăruindu-ți zile bune și senine cu al dragostei fior, dar nu uita, când iubirea-i trează, n-o lăsa s-adoarmă, caută s-o primești în dar, altfel, mă poți privi la nesfârșit, eu sunt darnică-n lumină, dar... sunt fără vină, dacă nu ști a prețuii a mea lumină, atunci când iubirea-mi este printre stele răsfirată și de voi ne-asumată.
©Aurelia Albatros, 2023
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu