Aurelia Albatros, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
26 Proză (Dialogul cuvintelor)
Totul, se poate schimba
Pentru a trăi din plin bucuria, veselia, trebuie mai întâi să cunoaștem durerea. Acesta este principiul lumii în care s-au născut corpurile noastre și căruia îi aparțin emoțiile și experiențele noastre. Dacă tristețea este suportabilă, ea ne îmbogățește, viața mentală, capacitatea de-a înțelege ce ne face fericiți, aducându-ne multe, multe informații, fără de care personalitatea noastră și dezvoltarea ei ar stagna.
Problema este cum să facem față unei tristeți care devine suferință și care nu pare să aibă un început sau un sfârșit? Tristețea este un compo-nent de bază al vieții noastre emoționale. Uneori poate apărea din senin, fără un motiv aparent, alteori este o reacție violentă la anumite situații. Ea acționează atât la nivelul corpului, acel stres care provoacă tristețea, determinând modificări la nivelul creierului, cât și la nivelul sufletului, tristețea fiind trăită ca o stare de suferință neplăcută. Nu ai cum să fugi de ceea ce ai în suflet, din acest motiv trebuie să învățăm să trecem de la o stare la alta, lent, tăcut, creându-ne priorități prin care tristețea să se poată transforma-n bucurie, veselie.
Pe-o alee plină cu flori, într-o primăvară-n care totul învie și prinde viață, veselia și tristețea se întâlnesc din întâmplare, la o mică alergare. Veselia fiind mai ștrengăriță, salută tristețea zâmbindu-i și-și vede de alergare. După câțiva pași, observă că nu primi nici-un răspuns, drept care se întoarse și prinse tristețea de mână...
- Te-am salutat, ce-i cu tine? Iar ai probleme?
Tristețea, în amărăciunea și mâhnirea ei, se uită la veselie ca și când privea printr-un geam proaspăt șters, încercând să-și vadă de drum.
- Alo, alo, te faci că nu mă vezi? O întrebă din nou veselia, sărind într-un picior.
- Mă întreb de multe ori, cum ar fi fost viața mea, dacă făceam alte alegeri? Începu tristețea să vorbească, ca și când ar vorbi cu ea însuși.
- Alegerile nu-ți aparțin ție, tu ești doar o reacție la un motiv, cum e de așteptat, al unei persoane, tu trebuie să știi cum să eviți această stare... Îi spuse veselia, râzând.
- Tu râzi, ce-ți pasă...
- Eu sunt o altă reacție a aceleași persoane care a învățat că viața este o combinație de stări, de emoții, care trebuie depășite, altfel, ar ajunge să te facă câștigătoarea stărilor, iar eu nu te vreau pe locul întâi. Îi răspunse veselia, răspândind în jurul ei florile albe ale sufletului care reușește să simtă bucuria și veselia oricărei etape din viață.
©Aurelia Albatros, 2023
â
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu